1,115 matches
-
Raluca Ioana Horea-Șerban & Marinela Istrate în studiul "Rolul presei scrise în promovarea politicii pronataliste în ultimii ani ai regimului comunist" (pp. 139-169). Pentru a arăta cât de importanți sunt copii într-o familie dar și ce sentiment de ratare, de neîmplinire ar trebui sa simta o familie lipsită de urmași, regimul comunist a apelat atât la presă scrisă cât și la audiovizual. Studiu de caz este revista Femeia din ultimii cinci ani ai regimului, publicație care prezenta realizările femeilor din câmpul
[Corola-publishinghouse/Science/84980_a_85765]
-
meleagurilor natale. Lirica lui evocă elegiac priveliștile Bugeacului cu stepa și orășelul de provincie, cu succesiunea anotimpurilor. Viziunea, imaginile și stările sufletești se sincronizează în linii mari cu cele ale poeziei basarabene din anii ’30 ai secolului trecut: dezrădăcinarea, singurătatea, neîmplinirile, setea de ducă, deznădejdea, alături de iubirea pentru părinți și ținutul natal, de încrederea în destinul neamului, de așteptarea unor noi orizonturi. Cultivând unele metafore și simboluri cu totul particulare, N. fixează stepa, salcâmii, ploile și vânturile toamnei, cocorii, păsările cerului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288421_a_289750]
-
pentru asta în fiecare clipă. Dați-mi un alt eu!" (II, 179). Dar dincolo de fatalitatea aceasta alienantă, care provoacă strigătul disperat al nevoii de a fi altul, de reținut fascinația predestinării. Cioran e atras de tot ce înseamnă eșec, ratare, neîmplinire, nenoroc. "Binecuvîntate fie eșecurile! Le datorez tot ce știu" (II, 122), spune la un moment dat. Sau: " Nu mă poate interesa o ființă asupra căreia nu apasă o anume fatalitate" (I, 225). Cum s-a ajuns aici? Nu cumva predestinarea
Eșecul, această rană, acest balsam... by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/8845_a_10170]
-
termită" (II, 330). Aici, gustul amar al eșecului apare în toată severitatea sa. Neputința și ratarea sînt chiar ceea ce sînt: o înfrîngere, dovadă a faptului că Cioran nu s-a putut rupe cu totul de viziunea comună a ratării ca neîmplinire. Dar printr-o retorică în care își angajează ființa, sensul neîmplinirii se schimbă: totul devine opusul său. Este motivul pentru care, mai mult decît să se descopere pe sine, Cioran se construiește pe sine. Și se construiește mereu ca fiind
Eșecul, această rană, acest balsam... by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/8845_a_10170]
-
severitatea sa. Neputința și ratarea sînt chiar ceea ce sînt: o înfrîngere, dovadă a faptului că Cioran nu s-a putut rupe cu totul de viziunea comună a ratării ca neîmplinire. Dar printr-o retorică în care își angajează ființa, sensul neîmplinirii se schimbă: totul devine opusul său. Este motivul pentru care, mai mult decît să se descopere pe sine, Cioran se construiește pe sine. Și se construiește mereu ca fiind celălalt, altul. E ca și cum, uitîndu-se în oglindă, ar face eforturi disperate
Eșecul, această rană, acest balsam... by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/8845_a_10170]
-
a găsit tonul potrivit pentru o astfel de scriitură și asta i-a atras un număr mare de cititori, cerința pentru noi tiraje. Emoționant este faptul că pe toate treptele de receptare existente în text, vulnerabilitatea, îndoiala, frica, spaimele, neliniștile, neîmplinirile inevitabile nu sînt ocultate, sînt prezente. Autocenzura a funcționat în a găsi tonul, cum spuneam, în a-și tempera pulsiunile structurale și nu în a truca mărturisirile de om și creator pe care a acceptat să le facă aici. Universitatea
În țara aspră a minunilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10522_a_11847]
-
Cărțile înseși devin vise, virtualități ce îngînă trăirea sortită inactualizării. Dintr-o atare incongruență cu viața cu care se confruntă poetul, ia naștere o tonalitate sarcastică. Preluînd principiile vieții, principii neonorate, acesta îi intentează un proces, ale cărui "dezbateri" notifică neîmplinirile, frustrările, dezamăgirile ce dau în vileag "adevărul" primordial, promisiunile respectării lui. Autenticității i se atribuie, prin invocarea concretului, o natură divină: "Mai stai, mai crede încă, nimic nu pare a fi decît la început./ Chiar sfîrșitul. Urcăm în munți, uităm
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
vei auzi cum cîntă/ lebădă fără lac într-un parc// cu grilajul de marmură" (Drăgălașe serbări de fulgi). Unde "albă răbdare", răsfrînta în albeața lebedei și-n cea a marmurei, mărturisește asupra absorbției afectului de către universul fizic, care-i alină neîmplinirea, asezîndu-l în leagănul imaginii. Limită ironiei e dublă. Pe de o parte, ea se izbește de dramatismul mărturiei nete, pe care nu mai simte nevoia a o mai "înfrumuseța" prin grațiile dezgolirii (striptease stilistic): "Cîte-o chemare la care-am răspuns
Un basm pentru adulti by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18133_a_19458]
-
practică uitarea de sine, dar în doze homeopatice [...] Există, așadar, o ambivalenta în efemeritatea teatrului: uitarea este o pedeapsă, dar și o salvare totodată. Ea întreține legendele care-i aureolează pe eroii scenei, actori și regizori, deopotrivă, lăsînd deoparte orice neîmplinire". Inevitabil, unii protagoniști ai demonstrațiilor, comentariilor și constatărilor lui George Banu sînt situații din piese, replici cehoviene sau shakespeariene, actori, regizori, scene și penseuri din repetiții, imagini din spectacole. Accentul nu cade neapărat pe teatru, ci pe descoperirile pe care
Cartea fara coperta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14777_a_16102]
-
fiind încă din copilărie - se reîntâlnesc într-un moment al vieții destul de dificil. În locuința unuia dintre ei, aceștia ajung să-și dea în vileag cele mai ascunse sentimente și să vorbescă fără ocolișuri despre trăirile, temerile și mai ales neîmplinirile lor - atât pe plan personal, cât și pe plan profesional. Timpul pe care îl petrec împreună îi ajută să se regăsească și - prin fel de fel de jocuri - își spun adevărul verde în față. Oricum ar fi, în toată panica
Panică! Adevărul despre bărbați. ”E o viziune înfricoșător de...” () [Corola-journal/Journalistic/47224_a_48549]
-
dar nu mai mult, a scenotehnicii, prin evidențierea dramei Gildei, sau prin anumite scene cu aport de creație regizorală precum cea a “exemplificării” răpirii Gildei sau scena finală. Tot așa, după gust - ca la operă nu? - pot exista senzații de neîmplinire față de condiția lui Rigoletto însuși, alminteri cu o prestație vocală excelentă din partea lui Martin Fülöp, a cărui cocoașă a fost tratată doar ca un simplu accesoriu de costumație total ignorat în jocul și ținuta scenică, deși ar fi putut fi
Uite c? se poate! by Virgil OPRINA [Corola-journal/Journalistic/83487_a_84812]
-
de fapt, fluidiza. * Profunzimea nu ignoră, ci-și asumă imperfecțiunea. * Poți disprețui, la rigoare, și onoarea. Dar cu o condiție, aceea de-a nu fi tu însuți un dezonorat. * Se cuvine a-i mulțumi Domnului pentru împlinirile ca și pentru neîmplinirile noastre deopotrivă. * Bucuria se poate dispensa de rigoare, tristețea nu. * Cu boala te poți juca pentru că e o improvizație, cu moartea nu, pentru că e un fapt definitiv. * Slăbiciunea dar și forța inimii constau în capacitatea ei selectivă. "Nu se știe
Din jurnalul lui Alceste (IV) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16502_a_17827]
-
Ludmilei Stern, publicată anul trecut în revista literară „Zvezda” (nr.9/2010, cap. „Oameni și destine”) și intitulată „”. Aici cititorul român poate afla și despre soarta unui ofițer și profesor universitar român ce și-a împărțit lumina vieții și negura neîmplinirii dragostei cu speranța nestinsă și disperarea Annei, o rusoaică din sudul Ucrainei. (...) Anna Petrovna Porețkaia, cu numele de fată Komarovțeva, s-a născut în 1914, cu o lună înainte de începutul Primului Război Mondial, în satul Petropavlovka (azi Tarasovka) din raionul Pologovski, regiunea
Anna by Ludmila Stern () [Corola-journal/Journalistic/5761_a_7086]
-
un "salon al refuzaților". Unii plecați din țară "definitiv", alții "navetiști", alții perpetuu marginalizați și izolați, "care au rezistat în primul rînd prin cultură". Dat fiind acest cîmp de forță inconformist, evident că interesul cade pe propozițiile ce semnifică neajunsurile, neîmplinirile, punctele nevralgice ale actualității. În bună parte avem a face cu un catalog de "destăinuiri" incomode. În spiritul în care au fost "stîrnite" și în care s-au împlinit dialogurile în cauză, ne vom referi la cîteva asemenea opinii care
Seductia dialogulu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8887_a_10212]
-
a ne îndepărta. Corina Ciocârlie este adepta tensiunii dintre două concepte mult întrebuințate în timp: e vorba despre eros și seducție. Dacă seducția alterează sensul și identitatea, desfăcând legăturile, erosul e cuprindere și procreare. Prin urmare, starea de aporie, de neîmplinire, va defini întreaga literatură a frontierelor. Scriitoarea româno-luxemburgheză nu are în vedere factorul politic; ci doar o literatură, așa-zicând, ideală. „Punând seducția frontierelor în relație speculară cu frontierele seducției, cartea de față și-a propus de fapt să exploreze
Frontiera care ne apropie by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3396_a_4721]
-
Purcărete la Iași a adus un fel de emoție și de poezie onirică fiecărei prezențe de pe scenă. Un fel de plutire prin realitatea profesiunii și prin ficțiunea personajelor de teatru. Elemente simple, definiții minimaliste, ironie pentru un spectacolpoem. Cu toate neîmplinirile. Și ele fac parte din adevărul teatrului, dintr-un moment anume, din condiția și starea fiecăruia dintre cei implicați. Și despre „Uriașii munților” al lui Purcărete, și despre „Noaptea furtunoasă” a lui Dabija am citit articole injurioase. Și cîte o
Ghid de folosire by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5656_a_6981]
-
nu erau atinși de înduioșare și nici marcați de istoria sau legenda teatrului. Poate greșesc, dar atmosfera aceasta a trecut rampa, în spectacolul pe care l-am văzut, Ocean café. Nu vorbesc aici de valoare, de experiență, de izbînde sau neîmpliniri. Vorbesc de o atmosferă pe care acum n-am regăsit-o. Sau ea există și n-am avut eu acces. E posibil. Gînditorul și realizatorul spectacolului este tînărul regizor Radu Afrim, absolvent al școlii de la Cluj. Am citit destule comentarii
Femeile lui Afrim by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16560_a_17885]
-
lui Ștefan cel Mare în Apus de soare, și metoda lui Constantin Popescu nu e nici o diferență. Și aici natura simpatizează cu drama personajelor: „E frig și noaptea se întinde ca o clisă peste tăcerea strânsă, adulmecând rosturile, răutățile și neîmplinirile zgârcite.”, „Vântul bate parcă mai încet...”, „E o noapte rece și vorbele parcă încep a îngheța.” De fapt, aceasta e și marea problemă a romanului. Mesteci și respiri... se vrea un roman al timpului, paradigmatic, serios, o emblemă a României
Proză cu ph-ul scăzut by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13336_a_14661]
-
parvenire, fie ei intelectuali cultivați sau penibili activiști de partid, o cale de a-și satisface nu numai dorințele lubrice, ci și setea de dominație și putere; totodată un mod de contracarare a dezgustului față de propria duplicitate, mediocritate și (sau) neîmplinire în planul vocației, într-o societate bazată pe minciună, falsitate, desfrîu și filistinism. Vulgaritatea comportamentului și limbajului erotic al personajelor n-ar face deci, decît să oglindească, în viziunea autorului, pe aceea a întregii societăți, o societate al cărei grotesc
Părinții și copii by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12798_a_14123]
-
vom situa în afara lumii academice europene. Repet: România trebuie să redevină o țară europeană și din acest punct de vedere. Depinde numai de noi. Dar pentru aceasta este imperios necesar să abandonăm pasivitatea care ne împinge să găsim justificări pentru neîmplinirile noastre permanente. Dacă în domeniul politic un partid aflat pe o coordonată de actualitate dispare în ciuda unei glorioase tradiții din inconștiența unei conduceri neputincioase, locul acestuia va fi luat de o formațiune nouă, deoarece coordonata nu poate rămâne fără reprezentare
Despre titlurile academice by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10506_a_11831]
-
chiar Ah, oraș al viselor sfărâmate, unde personajul principal e chiar New York-ul, unde toată lumea vine ca să facă bani și cine nu poate își face băgăjelul și pleacă. Ne oprim însă aici. Vă avertizăm că în lumea lui Cheever nefericirea, neîmplinirea și deznădejdea sunt o prezență constantă. Personajele sunt mereu la un pas de dezastru, unele îl evită în ultima clipă, dar majoritatea nu. De fapt, personajele lui Cheever trăiesc demult în dezastru, povestirile nefăcând altceva decât să surprindă clipa când
Călătorie în lumea lui Cheever by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5277_a_6602]
-
30 septembrie 1946, criticul începe prin a-și exprima, într-o manieră abia voalată, dezamăgirile: În virtutea dreptului de a critica - drept necesar și creator într-o societate democratică - vrem să însemnăm aici și astăzi cîteva din nedumeririle, din golurile și neîmplinirile care traversează - în criză - cultura și existența ei". Dl Ierunca adnotează o imaturitate a culturii românești a momentului, pîndite de alunecarea, naivă sau interesată, în abis: Maturitatea în cultură aparține drumului dintre esență și existență, în timp ce retragerea noastră strategică dincolo de
O recuperare de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14430_a_15755]
-
este exclusiv vina lui Băsescu. Răul poate fi făcut nu doar prin acțiune ci și prin inacțiune. Faptul că actuala coaliție a consolidat mecanismele prin care Băsescu controlează sistemul judiciar la vârf, aplicând, în continuare, reguli aberante, este o mare neîmplinire. În loc să se concentreze pe adoptarea unor legi moderne, echilibrate, pe efortul de revizuire a Constituției, actuala coaliție se ocupă, nejustificat de mult, în opinia mea, de conflictele locale din teritoriu", a scris Adrian Năstase pe blog. Postarea lui Năstase vine
Năstase, acuzații grave aduse USL: Nu doar Băsescu e de vină by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/33197_a_34522]
-
Dar există înțelesuri ale cuvântului aplicabile la fel de legitim substantivului "limbă": "delicat", "suplu", "grațios", "moale" - ba chiar și "amuzant", "recreativ" ori "vesel". De ce, din polisemia acestui minunat vocabul din limba lui Shakespeare, băgătorul-de-seamă l-a ales tocmai pe cel care arată neîmplinirea, nefinitudinea și inferioritatea, nu e greu de bănuit. Împotriva lui Răzvan-Mihai Ungureanu s-au dezlănțuit tunurile naționaliste în clipa în care din limbajul Ministerului Afacerilor Externe au dispărut ambiguitățile privitoare la drumul european al României. Există încă suficiente forțe în
Cât de "ușoară" e limba română? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10552_a_11877]
-
știu că actuala conducere a MAE face eforturi uriașe pentru a normaliza relațiile cu portocalia Ucraină. Se întâmplă să cunosc câte ceva despre greutățile întâmpinate de diplomați. Și, în orice caz, Mihai-Răzvan Ungureanu e ultimul dintre cei care trebuie blamați pentru neîmplinirile a căror sursă trebuie căutată în altă parte decât la București. Acuzat, adesea, că împinge politica în favoarea nivelării asperităților mult dincolo de ceea ce partenerii săi din est pot îndura, iată-l acum răstignit pentru că nu face nimic pentru "basarabeni"! Nu cred
Cât de "ușoară" e limba română? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10552_a_11877]