1,262 matches
-
rezolvarea comportamentului problemă, impotența. Sedința 1: organizarea terapiei Terapeutul îi primește pe Hubert și pe Carolyn, având grijă să le precizeze spontan faptul că nu se află în fața unui judecător, că sunt acolo pentru a-și exprima ideile și așteptările neîmplinite, ceea ce nu împiedică pe terapeut să menționeze elementele pozitive ale cuplului. Terapeutul amintește cu regularitate, printr-o scurtă prezentare, ceea ce este un sexolog consilier conjugal și cum se ocupă acesta de cuplu, în cadrul unei atmosfere de bunăvoință reciprocă: această verbalizare
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
clar mai favorabil apariției unei bune erecții a penisului și a clitorisului și a unui cortegiu de efecte pozitive care să permită atingerea plăcerii orgasmice, ce exista la începutul relației dar s-a pierdut odată cu trecerea anilor și a așteptărilor neîmplinite. Sedința 10: organizarea momentului penetrării dezinteresate împreună cu cei doi pacienți Hubert și Carolyn participă la această ședință. Terapeutul propune continuarea progamului și, în situația în care erecția se menține și după încetarea mângâierilor, să se încerce o „penetrare dezinteresată”: este
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
iar dragostea aduce în final fericirea. Mai mult, se ivesc situații și personaje comice, realizate în special prin replică și automatisme de limbaj. P. a scris, în cele din urmă, niște romane populare, atât prin compasiunea pentru cei umili, nefericiți, neîmpliniți, cât și prin scriitura accesibilă. Un anumit spirit de observație culege de-a valma întâmplări, moduri de vorbire și comportament, dar acestea, nestructurate, rămân la nivelul unor simple constatări și încercări de vizualizare a acțiunii, verosimile, nu și eficiente în
PALLADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288631_a_289960]
-
Lucian Blaga”, CNT, 1984, 43; Valentin F. Mihăescu, „Dramaturgia lui Lucian Blaga”, LCF, 1984, 50; Țeposu, Istoria, 182-184; Alex. Ștefănescu, Dan C. Mihăilescu - show, RL, 1999, 27; Dicț. scriit. rom., III, 202-206; Manolescu, Lista, III, 415-419; C. Rogozanu, Un scriitor neîmplinit, RL, 2002, 12; George Scarlat, „Scriitorincul”, CL, 2002, 3; Marin Mincu, Criticul ornitorinc sau Despre neajunsurile criticii orale, LCF, 2002, 14; Mircea Iorgulescu, Cum vă place, „22”, 2002, 26; Daniel Cristea-Enache, „Scriitorincul”, ALA, 2003, 34. N.M.
MIHAILESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288128_a_289457]
-
un ipostas al Bisericii universale - un loc unde regulile politeții, atât de necesare în lume, sunt abrogate pentru a lăsa iubirii autoritatea supremă. Pe scurt, durerosul proces de trecere de la pocăința psihologică- care începe cu părerea de rău, sentimentul datoriei neîmplinite și rușinea pentru goliciunea lăuntrică a lui Adam - la pocăința ființială (metanoia) are deci consecințe uriașe. Pe de o parte, acest eveniment perpetuu descoperă importanța unică a principiului ipostatic, mărturisit ca atare doar în Evanghelie. O subtilă tensiune între particular
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Ce alt omagiu îi putea aduce decât să-și încheie relatarea invocând-o cu o irepresibilă tandrețe? Romanul iese, în felul acesta, de sub tirania simbolului morții, al „somnului de veci”. Adevărata încheiere ne trimite într-o neașteptată lume a dorinței neîmplinite, a pasiunii născute enigmatic într-o seară ploioasă, într-o casă sordidă: În drum spre centru, m-am oprit la un bar și-am băut câteva whisky-uri. Nu m-au ajutat deloc. M-au făcut doar să mă gândesc
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
ce se rupe de lumea exterioară, admite în eul său o parte cât mai importantă cu putință a lumii exterioare, făcând din ea obiectul unor „imaginări inconștiente”. Prin acest proces de „diluare”, pacientul nevrozat tinde să atenueze din incisivitatea dorințelor neîmplinite sau imposibil de satisfăcut care îl pun în mișcare. Eul nevrozatului este patologic dilatat, în timp ce paranoicul suferă, ca să spunem așa, de o „contractare” a eului. Intuim deja interesul pe care îl suscită un astfel de mecanism, constând în absorbirea a
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
lui. Schițele satirice, multe apărute mai întâi în revista „Moftul român” a lui I.L. Caragiale și reluate în volume, ca și cele două-trei tentative, rămase în acest stadiu, de roman, cu toate slăbiciunile, stau mărturie a unei vocații, din păcate neîmplinită. Cu adevărat reușite sunt notele dintr-un carnet de front, publicate fragmentar în gazete, mai ales șarjele, trasate cu o mână surprinzător de sigură, prilejuite de contactul cu mediile birocratice și militare care își aflaseră adăpost la Iași în timpul războiului
CAÏR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286010_a_287339]
-
lui F. Braudel, potrivit căruia suntem în fața unor manifestări gratuite. Istoricul ideilor e dator să lărgească interpretarea și în asemenea situații. Ce reprezintă toată această nevoie de absolut? În primul rând, starea de visare, fără de care o civilizație, infimă numeric, neîmplinită fizic, trăind în diasporă, n-ar fi putut dobândi das Transezendierende, adică elementul care împlinește depășirea; nu și-ar fi putut asigura transmiterea sufletului și a spiritului din generație în generație. Fără îndoială, e de dorit să distingem între o
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
nivel european, un singur suflet, pulsând în aceeași direcție: e sufletul lui homo europaeus care, de la Erasmus încoace, revine mereu în conștiința umanității. Avertismentul său, idealul visat de el, are un simbol și o valoare care traversează veacurile și care, neîmplinit încă, împinge în fața noastră o multitudine de întrebări, de idei, ne propune să ne revizuim ca mod de existență, să ne reformulăm crezul, să stabilim sensurile adevărate și raționale ale vieții cât nu e prea târziu. Personalități, opere și tendințe
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
Livilla, pro babil. Plescăie din buze. Libo are bun-gust dacă a pus ochii pe ea. O să fie o femeiușcă pe cinste. Se încruntă apoi, perplex. Nu se poate să-i fi servit de muză. Este încă o copiliță cu forme neîmplinite. Un oftat adânc îi umflă pieptul. El, personal, nu a întâlnit decât o singură femeie cu asemenea picioare de zeiță: Mariamne, micuța prințesă herodiană... Alungă cu mânie gândul din minte și întoarce o privire haină către Trio. Acesta se sperie
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
toaletei. O vedeam, prin auz, îmbrăcîndu-se. A apărut peste un sfert de oră. - Ah, ce leneșă sunt! Aștepți de mult? - Da... Nu, de câteva minute. Venită de-a dreptul din odaia de culcare și cu fața ușor boțită de somnul neîmplinit, părea că aduce cu dânsa ceva din viața ei intimă: i-am sărutat mâna cu sentimentul unui act prea îndrăzneț. În descumpănirea sufletului se închegă o stare de conștiință mai organizată. Surpriza, noutatea de a vedea pe Adela în rochie
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ei pentru mine!) După o bucată de vreme ajunserăm pe culmea înflorită, din care se înalță ici-colo mesteceni tineri cu trunchiuri albe, cu crengi subțiri plecate în jos, cu frunzele blonde de toamna timpurie de pe înălțimi: apariții grațioase, feciorelnice, fete neîmplinite, goale sub vestmântul părului despletit și, mai departe, pe urma lor, brazi înalți, silvani iscoditori, veniți din pădurile negre - o lume de vis și de basm, surprinsă și încremenită locului la ivirea noastră în ținuturile lor aeriene. Îmi veni în
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ei. Pielea ei - de mătase când era fierbinte, de catifea când s-a făcut rece - o aveam acum în degete, în creier, în inimă. La senzația teribilă contribuia și relativa ei urâțire. Ofilirea ei semăna cu figura obosită de somnul neîmplinit, și atât de tulburătoare, din dimineața când am plecat la Văratic; îmi solicita compătimirea, care, ca orice stare de suflet provocată de ființa ei, se rezolvă în pasiune dureroasă; mi-o înfățișa dezarmată, mai posibil a mea. Efect izbitor al
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Bertha avea dreptate: Înlăuntrul ei sălășluise un artist, căruia destinul, ca al multor altora, i-a fost potrivnic. Visul ei de-a Înfășa tot Betleemul În vată de zahăr vanilat și a-l oferi copiilor orfani În zilele Crăciunului rămăsese neîmplinit. Ca și acela de a merge În genunchi până la Mecca, pentru a lua piatra sacră În gură și a se Întoarce cu ea la Ierusalim. Bătrâna Însă se răzbunase pe soartă cu vârf și Îndesat. În afară de faptul că nu lăsase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
a dovedit a fi... Ben. De-abia anul trecut l-am înscris într-o școală bună și așa s-a pus din nou problema să lucrez. Și-a împins bărbia în afară. — Acolo. Acum îți dai seama că mă simt neîmplinită fără speranță. — Cum poți să spui asta, am protestat eu. Ai doi copii frumoși. Ben e minunat. Nu ai cum să regreți că te-ai dedicat lui. Ai crescut doi copii - unul cu handicap - vreau să spun, asta e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
S-a alăturat probabil valsului neîntrerupt, fără nici o legătură cu bucățelele de hîrtie purtate pe aripile vîntului, cu tristețea și oboseala ce urmează, firesc, după orice distracție. EL ar fi stat atunci, acolo, cîntărind și punînd față-n față visurile neîmplinite și ceea ce pierduse... Ce-ar fi urmat să facă? ... Îl căutam, orbecăiam... dar În zadar. Întunecimea aceea În care bîjbîiam nu era altceva decît propria mea persoană... harta personală pe care creierul meu o concepuse... Numai că eu eram cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
altfel» pe care niciodată nu mi l-am putut concretiza în imaginație. Soțul este - așa cum știi - un om cumsecade, totdeauna grijuliu față de mine, de fată, care acum e la casa ei, cum a fost și față de tata. Dar rămâne ceva neîmplinit care plutește în ceața timpului, născut în vremea când erai cu noi. În una din serile de acum câțiva ani, stând singură cu mama, i-am confiat nostalgiile mele, iar ea spre surprinderea mea mi-a spus că știa. Părinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
că, în eventualitatea în care nu reușiți să ocupați un loc la Universitate, aș fi încântat să vă ofer postul de secretară la biroul meu de la facultate. Vă rog, gândiți-vă serios la acest lucru“. Ei erau o pereche pierdută, neîmpliniții lumii. Era inevitabil să se căsătorească. Având-o pe ea ca soție, fermecând cu frumusețea ei partea masculină a campusului, Gribb nu mai era tocmai bătaia de joc a tuturor. Avându-l pe el ca soț, Elfrida se putea considera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cel ce sunt peste prezența celui care, după zi de leafă chefuind, îmi zgândără tabieturi, gânduri și cuvinte. În lift, fata vecinului: „S-a făcut și de vineri. A mai trecut o săptămână. Uite-așa trece viața“. E femeiușcă acum. Neîmplinită încă. Trup de pai, sânișori abia conturați. Dosul abia arcuit. Contururi pornite spre împlinire. În câțiva ani se va coace și va avea, bănuiesc, un trup frumos. Îi răspund prostește: „Acuși vine și iarna“. Zâmbește nedumerită, privindu-mă concentrată: „Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
rămas împietrit într-o vârstă fără trecere. Apoi fata a zorit din lift, a zorit pe ușa blocului, zorește pe lunga alee care duce spre stația autobuzelor. O privesc din spate cum își agită fundul crud, în pantalonii strânși. Carnea neîmplinită, neașezată o face să pară crăcănată, un șanț de lumină între picioarele ei. Pare fragilă, făcută din bucăți încă nelipite între ele, cu multe goluri. Un trup făcut încă alandala, fragil, pornit a se risipi la fiecare tremur al pașilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o fi chemând operațiunea) jocuri cu șobolani, mașini, pisicuțe sau cărți de pocher. Cât timp imens am pierdut în Bibliotecă, furat cu nerușinare, cu nepăsare, cu indolență, cu tembelism de acești oameni puși în slujba cărții. Un orgoliu mărunt, de neîmpliniți ai sorții, de ratați impotenți îi face să-și urască, probabil, meseria și pe tine, care le ceri să și-o facă. Le ceri în virtutea contractului lor de muncă de care le amintești mereu prin nesuferitul buletin de cerere. Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
asfințit, l-ai împins către mine să am mâinile ocupate cu umbrele tale. Ai reprogramat cronometrul și am clacat amândoi răsturnați în valuri! Pe culoar m-ai ucis de multe ori cu vocea ta matinală din golful îngustat de coșmaruri neîmplinite având Luna mentor de seamă. Tu, împărăteasa ideilor înhățate, ai cucerit lumea agitată a iluziilor spulberate. În magazinul de ciudățenii ai împachetat veri foșnitoare care mă îmbâcseau, gelozii en gros, nori încărcați cu iluzii plesnitoare, inconștiențe duse în răspăr, vagi
Dans haotic by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83734_a_85059]
-
greul anilor mulți și ostenit, nu mai pot surâde revărsărilor sufletești de altădată și privesc înapoi. Decepție-o lume infamă care bate din palme, urlă și așteaptă. Forța idealului creștin s-a alterat de mult și speranțele luptei noastre gem neîmplinite. Trăim zile amare. Căldura frățească nu o mai întâlnim nici în biserică. Poruncile divine se mistuie în tăcere. Totul e fard, dosire și mașinal. Goană după ban și, ca pe timpul „indulgențelor”, care dă mai mult primește mai multă slavă, mai
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
urmă, au urmat pilda celorlalți... Abia acum au adormit cu toții, duși. Nu se auzea decât țăcănitul roților trenului și, din când în când, câte un oftat sau chiar sforăit... Chipuri obosite, cu barba țepoasă și cu ochii înroșiți de somn neîmplinit, se ițeau din când în când de după vreo pulpană de suman. Lumina de afară se împuțina văzând cu ochii... Un fluier prelung de locomotivă i-a trezit pe toți. ― Asta ar însemna că ne cam apropiem de vreo gară - a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]