3,243 matches
-
Articolele Autorului MOTTO : „Viitorul unui om, ca și al unei lumi, se construiește, nu se visează.” Henri Nouwen 3. Ana, fiica munților Vasile, prin capul căruia bâltâcâia[1] rachiul, apăru iarăși printre prietenii lui de golit pahare, în birtul lui Nea Tase, un grecotei burtos, cu două rânduri de gușă, rătăcit de pe nu știa nimeni de unde și venit pe meleagurile prahovene. Birtul era o încăpere insalubră, îmbâcsită de fumul țigărilor de proastă calitate, fumate de către cei care o frecventau, în general
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
De, măi Vasile, o să uiți acum la crâșmă, dar acasă când te întorni, dai iar de ele. - Nu mai scap de belele. La omul sărac nici boii nu-i trag, cum este vorba românului. Ce-mi mai trebuiau copii. Auzi, nea Tase! Patru fete la douășcinci de ani! - Cum vine asta, Vasile? - Atât are muierea mea, douășcinci de ani. - Dar ce ai avut de gând atunci când ai luat-o, măi omule? Cât avea? - Vreo optușpe, cred. - Crezi? Dar tu erai copt
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
urând seară bună crâșmarului, porni spre ușa birtului. Se văzu afară, înconjurat de răcoarea amurgului ce se cobora de pe vârful munților, așezându-se peste Teșila. Aerul răcoros îi făcea bine. Parcă îi mai alunga aburii ridicați de tăria rachiului lui nea Tase. Pe deal se auzeau tălăngile vacilor ce se întorceau de la pășunat. Nici nu băgă în seamă țăranul care îi dădu binețe când trecu pe lângă el. Nu-i cunoștea pe toți sătenii. Fiind o fire mai retrasă, mai posacă, nu
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
lirice. Amestecul de patetism și ironie fină, de elegie și sarcasm, de descripție și enumerare prozaică, de simboluri prețioase și detalii anodine denotă, în ciuda percepției proaspete, multă ușurință a versificării, în care descoperim un soi de naivitate: “ Au mărunțit zarzării neaua/ Și-au readus-o în coronae?/ Ori s-a jucat printre “bidoane“/ Aprilie cu bidineaua ?“( Aprilie). Observația nu e lipsită nici de aerul reflexive și, chiar când tema lirică are “glas de romanță “, o anumită tandrețe a tonului aureolează discursul
DORUL CA SENTIMENT AL ADUCERILOR AMINTE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364022_a_365351]
-
plânge cu lacrimi albe. Fluieră tare viscolul în noapte. Dinții de ferestrău sub streșini lustruiesc cizmele albe ale dimineții. Crăiasa Zăpezii stă mândră pe geamuri. În gerul aprig doar coșurile caselor mai fac clăbuci în aer. Iarnă grea fulgii de nea îmi ondulează părul în bucle argintii fixându-le în agrafe. Lacul roșu din unghii rezistă în oceanul ninsorii. Noaptea mușcă cu sete din zi micșorând-o. Admir figurile sculptate în munții de zăpadă. Rochia de mireasă Soarele zâmbește în laleaua
CORSETUL IERNII de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2020 din 12 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362795_a_364124]
-
Nume port, morminte - cenușar, n-am pus însă doliu pe retină, inima îmi bate mult mai rar, când m-apropii tot mai mult de Tine. Ca iarba-n primăvară este iubirea mea, o paște timpul, iarna o face fulg de nea și mai rămâne-n urmă o lacrimă, apoi trec norii ca și anii, nu vom mai fi nici noi, dar în adâncul firii trăiește-o lumânare ascunsă-ntr-o firidă, nestinsă de suflare, sub raza tremurată citesc în mine, scriu
INIMA RECE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362825_a_364154]
-
plânge cu lacrimi albe. Fluieră tare viscolul în noapte. Dinții de ferestrău sub streșini lustruiesc cizmele albe ale dimineții. Crăiasa Zăpezii stă mândră pe geamuri. În gerul aprig doar coșurile caselor mai fac clăbuci în aer. Iarnă grea fulgii de nea îmi ondulează părul în bucle argintii fixându-le în agrafe. Lacul roșu din unghii rezistă în oceanul ninsorii. Noaptea mușcă cu sete din zi micșorând-o. Admir figurile sculptate ... Citește mai mult Pomii suntîmbrăcați în gheață,iarba plângecu lacrimi albe
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]
-
în livezi ce în suflet le port când în chip de Icar, către stele dorul meu zboară fără efort. Codrii deși reînvață să cânte foșnind tandri în inima mea și-orice lacrimi încep să se zvânte sau devin ghiocei de sub nea. Simt în gânduri și-n trup dans de focuri care ruguri în visuri aprind luminând înnoptatele locuri unde-ascult al speranței colind. E o forfotă plină de viață, o-nviere — miracol sublim, o ciudată schimbare la față, când pe culmi mă
FORFOTĂ RÂD ŞI PLÂNG de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362962_a_364291]
-
multe, Cu bobul pârguit ce-așteaptă Cu mustul lui să ne încânte. Vântul zăpada viscolește Și ne vestește că în sfârșit Mâine la noi iarna sosește, Cu al său lințoliu, inedit. Pomii sunt din nou împodobiți, Cu albul steluțelor de nea, Iar copii râd,sunt fericiți, Și pornesc pe deal cu sania. Se trece viața peste timpuri, Pe aripa clipelor zburând. Ea schimbă calm și fără trucuri Un anotimp cu altul,pe rând. Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: ANOTIMPURILE / Gabriela Zidaru : Confluențe
ANOTIMPURILE de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362963_a_364292]
-
ridicat a nu știu câta oară, prin universul plin de culori. hai să ne luăm de mână, iubita mea doamnă, corpul tău cald e în palma mea să facem din vise poeme de toamnă ce se topesc ca fulgii de nea... 11 septembrie 2010 Referință Bibliografică: ritual de toamnă / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1699, Anul V, 26 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ion Ionescu Bucovu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
RITUAL DE TOAMNĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/362956_a_364285]
-
parcă niciodată inima mea bătrână n-a fost mai fermecată de oazele-ntâlnite în pustiu. Ascult cântând feeric speranța-n al meu cer în chip de ciocârlie fericită și sufletul surâde când vede că-n ursită e primăvară-n loc de nea și ger. Sunt dintr-o dată altul. E-aevea, nu visez. Urc pe poteci abrupte și n-am teamă. Sclipind, din înălțime, polara-mi stea mă cheamă ca să îi gust miraculosul miez. Romulus și Remus Pluteau pe râul Tibor doi gemeni, rod
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1537 din 17 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363001_a_364330]
-
vegetație spre locul din care se auzise zgomotul. Călca atent, încercând să nu tulbure prea mult liniștea din apropierea apei. -- Nea Fane, vezi ceva? -- Tacă-ți gura, își avertiză însoțitorul, nu vreau să-mi trădez poziția! În dreptul malului, chiar în fața lui Nea Fane, se auzi un nou trosnet, mai puternic de data aceasta. Pescarul scoase din buzunarul pantalonilor o lanternă îngustă și îndreptă fascicolul firav de lumină spre locul din care se auzise zgomotul. Doi ochi imenși străluciră ireal printre frunzele înalte
ARĂTAREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362999_a_364328]
-
al lunii se ridică peste vârfurile stejarilor. Cavalerul descalecă.Armăsarul necheză de răsună valea, apoi se ridică nărăvaș în două picioare și scuturându-se se transformă în femeie. PRINȚESA: Iubitule, te-am purtat în spate ca pe un fulg de nea. Contrar tradiției noastre de a umbla numai noaptea, am făcut acest sacrificiu pentru tine. Mi-am epuizat rezervele de energie și o lungă perioadă de timp adevăratele forțe îmi vor reveni doar după miezul nopții. PALOȘ: Îmi erai datoare, fiindcă
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
mai zac c-au băut fierturi de mac damele fierturi de vie, cu miros de iasomie, i-a umplut deja tăciunul de la toți până la unul... se face frig în pușcăria mea, seară dulce, muzicală, ning fulgi ușori de puf de nea, serafi se urcă și coboară dintr-o sângerândă stea, în acorduri de vioară. joi, 28 noiembrie 2013 Referință Bibliografică: se face frig în pușcăria mea / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1077, Anul III, 12 decembrie 2013
SE FACE FRIG ÎN PUŞCĂRIA MEA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363289_a_364618]
-
pentru mine vei rămâne pur și simplu așezat într-un tablou în imagini frânte pe care nu știu dacă să-l arunc să ardă pe rugul toamnei sau să-l păstrez sub pătura de frunze ce se va acoperi de nea iar pământul îl va transforma la primăvară într-un grăunte orb și surd! (acum mi-e sufletul ascuns dup-o cortină ce tremură în faldurile unui clopot de mătase ce se pregătește să hiberneze toată iarna trezindu-se la primavară
ELEGIE PENTRU IERTARE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363307_a_364636]
-
cunoști. Riduri pe față, o barbă de patriarh, ochii au fugit în fundul capului, a intrat la apă, a slăbit ca un călugăr budist care se hrănește numai cu rădăcinoase și apă. (Dicurs politic: Domnilor, înainte de 89 am trăit pe timpul lui nea Nicu, geniul Carpaților, ca într-o coteț de porci, a venit revoluția lui nea Nelu, emanatul fostului regim comunist, care a creat noul sistem și căruia i s-a alăturat, cu capitalismul lui de cumetrie și cu baronii lui locali
UN „EROU” AL MINERIADELOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363297_a_364626]
-
intrat la apă, a slăbit ca un călugăr budist care se hrănește numai cu rădăcinoase și apă. (Dicurs politic: Domnilor, înainte de 89 am trăit pe timpul lui nea Nicu, geniul Carpaților, ca într-o coteț de porci, a venit revoluția lui nea Nelu, emanatul fostului regim comunist, care a creat noul sistem și căruia i s-a alăturat, cu capitalismul lui de cumetrie și cu baronii lui locali; a venit apoi omul meu din balconul Universității, profesorul Constantinescu, care zice că a
UN „EROU” AL MINERIADELOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363297_a_364626]
-
sufletul și face timpul să se oprească. Este un sentiment în care intră sublimarea, teama și atracția. Există un “acolo” în lumina blândă a apusului, în lumina veselă a răsăritului, în constelația cerului senin, în albul miraculos al fulgilor de nea, în adevărul nemuririi, în frumusețea și farmecul florilor. În toate acestea există sentimente profunde ale bucuriei adevărate pe care divinitatea le încorporează în sufletul copilului spre încântarea și înălțarea ființei umane. Potrivit concepției creștine ortodoxe, să nu uităm, totuși să
FII MOŞ CRĂCIUN PENTRU O ZI! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1079 din 14 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363334_a_364663]
-
strașnice Turme mici aburc grăbite Spre sălașuri tainice Munții clatină ninsoarea Cețuri văile strecoară Iarna a acoperit cărarea Viscolul ne împresoară. Cojocelul alb al iernii Stă frumos pe-a țării glie Moșul vine tras pe sănii Într-a nopții feerie Neaua-i parcă mai sfioasă Răsăritu-i plin de stele Însă una-i mai frumoasă Domnul mic stă printre ele. Referință Bibliografică: Cojocelul alb al iernii. Mihai Condur : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1082, Anul III, 17 decembrie 2013. Drepturi de
COJOCELUL ALB AL IERNII. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363364_a_364693]
-
Acasa > Poeme > Antologie > URĂTURĂ ÎN DOI TIMPI ȘI TREI MIȘCĂRI Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1081 din 16 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Dragi români mânca-v-aș neaua nu vă mai jucați cu steaua când pe jos și când călare soarta nu e de vânzare Nu trăiți de azi pe mâine doar cu sare fără pâine ridicând cerul cu cricul n-aveți pâine aveți circul Dacă e vreo
URĂTURĂ ÎN DOI TIMPI ŞI TREI MIŞCĂRI de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1081 din 16 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363357_a_364686]
-
Ediția nr. 1862 din 05 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Mesajul iernii Mă-ntreb ce vrea să ne mai spuna iarna? De ce n-a renunțat să vină ea? De ce iar vrea să facă lumea asta Imaculată ca un fulg de nea? De ce a îmbrăcat din nou natura Ca pe-o mireasă în straie din înalt Ca să ne aducă-n suflet bucuria Venirii unui Mire Sfânt și așteptat. A mai brodat pe genele iubirii Un alb imaculat de flori din rai Să
POEME DE IARNĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363427_a_364756]
-
ori fugă, În ură sau iubire În Adevăr ori minciună Ninge cu noi... Ne topim zi de zi... Facem lumea mai bună? Cluj Napoca 5 februarie 2016 Mângâiere Mâna Ta Doamne, o simt pe obraz Cum mă mângâie cu fulgii de nea Albul curat pătruns-a în inima mea Și-mi dă al dragostei Tale extaz. Ascult în tăcere glasuri de crini, Șoptindu-mi gingaș peste buze Topindu-se tandru în versul divin Scris cu mâna tainicei muze. Poemul se naște în
POEME DE IARNĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363427_a_364756]
-
Cum te-ai dus mai presus Strămutându-te în cer; Și-ai plecat Că un mândru împărat c-un noian de diafan nelumesc și netrupesc în înaltul pământesc unde cei ce mor - trăiesc, lângă Cinul îngeresc. Inima - un fulg de nea A născut în cer o stea Iar această stea de vis A născut în Paradis, Dalbe flori de lerui ler, Flori de ler și flori de ger, Flori de taină și mister Dintr-un unic colier -suflet risicat la cer
COLIND PENTRU NICHITA (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1079 din 14 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363499_a_364828]
-
pe’amăndoi. Să facem nuferi din fulgii de zăpadă, Să acoperim și inima cu ei Dezastrele să le lăsam iar pradă Haitelor flămănde, de tigrii si de lei. Îngenunchiem în mijloc de pustie Și cerem îngeri, îndurare și curaj, Iar neaua patură în iarnă să ne fie Să alunge viscolul și ridul din obraz ! foto: sursa internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Să alergăm / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1079, Anul III, 14 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright
SĂ ALERGĂM de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1079 din 14 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363503_a_364832]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > "SUSPINÂND... " DE DENIS SULINȚAN Autor: Corina Lucia Costea Publicat în: Ediția nr. 1087 din 22 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Dulce nea ce ai venit, În amurgul lunii reci, Nicidecum nu am clipit, Cât te-am așteptat pe veci.. Glasul verde țipător, Ce răsună din adâncuri, Anotimpului covor, Ce mă pune iar pe gânduri.. Nebunul vânt făcea prăpăd, Ș-apoi frigul m-
SUSPINÂND... DE DENIS SULINŢAN de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363567_a_364896]