3,535 matches
-
citească până la capăt articole întregi de dicționar, servesc puterea ori de câte ori puterea apelează la ele. Dialectica constituie aici un instrument prin care paradoxurile sunt administrate în favoarea radicalismului actului de justiție. Superiorul îi "demonstrează" subordonatului său că, înainte de a fi reduși la neant, cuvintele sunt cele care condamnă, sunt cele care fac să dispară datele conținutului uman în raport cu puterea. Abia după această demonstrație i se lasă tânărului posibilitatea unei alegeri, posibilitatea de a demisiona sau de a se supune acestui logos spermatikos. Corneliu
Polițist, dubitativ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7163_a_8488]
-
alt cuvînt pentru sacru, un fel de eufemism tehnic pentru numenul divin. Pe el îl postulăm din nevoia de a da coerență celorlaltor niveluri, care, în lipsa unui brîu exterior care să le țin la un loc, s-ar risipi în neant. Din păcate, brîul acesta nu opune rezistență omului, de aceea nu are realitate. Apoi, între nivelurile lumii există o dublă comunicare: de informație și de conștiință, nefiind limpede dacă conștiința e doar a omului sau și a spiritului divin. Cînd
Transa fizicianului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4914_a_6239]
-
în plan concret a lumii acesteia dispărute de care vorbeam. Cu inspirație, izolează o ușă cu o pânză albă, care acoperă aproape tot peretele și coboară în pantă de tobogan spre uriașa cochilie de la marginea sa. Pânza aceasta este chiar neantul pe care nu s-a scris nici o urmă, înghițit de uriașul animal preistoric, construit din răchită, ca un coș împletit, folosit de pescari preistorici pentru prinderea peștelui, este chiar un labirint care dezleagă natura spre sens, ca să parafrazăm titlul albumului
Inutilele obiecte ale imaginației by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5991_a_7316]
-
așa cum omul însuși este o persoană. Este vorba de personalismul puternic al religiei creștine. Spre deosebire de alte religii — mă refer în special la cele asiatice —, în care Dumnezeirea, că nu este Dumnezeu, este un fel de abstracție, este o nirvană, un neant, este o anumită soluție de a te aneantiza și deci, până la urmă, de a fi absorbit în marele Nimic. Pe câtă vreme dincoace, deci prin sentimentul religios, în special creștin, stabilești niște relații directe și stabilești o comunicare și o comuniune între
ÎPS Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului: „Va trebui să ne reîntoarcem neapărat la principiile moralei creștine” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/6016_a_7341]
-
însă una a vacuumului care absoarbe orice lumină. El nu este victima cum înșelător putem crede, ci așa cum se intitulează un „Profesor al întunericului”. Nu este vorba aici de o penibilă ipostaziere a îngerului întunericului, ci de o dorință de neant similară unei complicate forme de autoconsum nihilist, de disperare rece, fără obiect, care-și devine propriul obiect. Aparent, nu există nicio dimensiune militantă a acestei dorințe de autodistrugere până spre final, când Profesorul se transformă în Predicator, în sumbru profet
Negru pe alb by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5730_a_7055]
-
ei lexicale. Din prima categorie fac parte oamenii comuni, din a doua naturile religioase, din a treia oamenii de știință și din a patra, filosofii. Din această ultimă categorie face parte Andrei Cornea. O natură lucidă și precumpănitor logică, ridicînd neantul la rangul unei teme speculative. Autorul are o logică de metronom intrat în regim de perpetuum mobile, nedînd semne de oboseală meditativă și împingînd analiza pînă la pliurile mici ale echivalențelor sinonimice. Un spirit rafinat arătînd coerență în urmărirea nuanțelor
Spectrul neființei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5738_a_7063]
-
În fond, bizareria acestui termen mic, vag și aparent insignifiant - cum pare a fi neființa la prima vedere - este că, deși nu-ți sugerează nimic concret, dă naștere unei mulțimi de asocieri tematice. Căci neființa nu e doar golul, nimicul, neantul sau vidul, dar neființa mai înseamnă și moartea, răul, falsul, minciuna sau urîțenia. Unui om fără obișnuința filosofiei, neființa nu îi trezește în minte decît acea unică locuțiune verbală pe care o repetăm cu toții cînd e vorba de moarte: cutare
Spectrul neființei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5738_a_7063]
-
e o desființare, o ieșire din ființă, o descompunere în urma căreia nu mai rămîne nimic. În schimb, a izola termenul cercetîndu-l de-a dreptul și privindu-l ca pe o temă de sine stătătoare, actul acesta e curat filosofic: iei neantul și îl aduci în centrul atenției, dîndu-i implicit o parte de ființă. Și astfel neființa începe să fie, de vreme ce ajungem să scriem cărți despre ea. Toată grija e să nu aluneci într-un joc de calambururi, asonanțe și simetrii logice
Spectrul neființei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5738_a_7063]
-
ar trage în jos Germania". Emiterea de obligațiuni în euro ar fi o modalitate de a distribui riscul în uniunea monetară, consideră Soros, care arată că o altă soluție ar fi ieșirea Germaniei din zona euro. Problema ar dispărea în neant," ca urmare a deprecierii euro și ajustării randamentelor obligațiunilor ale țărilor îndatorate, a mai spus Soros. Fondul Monetar Internațional și miniștrii de finanțe din unele țări din afara Europei au pus presiune asupra Germaniei pentru a face ceea ce este necesar pentru
Soros solicită Germaniei să salveze euro ca să nu se distrugă UE () [Corola-journal/Journalistic/57429_a_58754]
-
fel de vulpe-vînător care pîndește orice greșeală, orice abatere de la regulile sale ca să acuze fără încetare, ca să chinuie, ca să amenințe, ca să distrugă. Suflete, destine, priviri. Aici, la nivelul ochilor, al privirilor se joacă mult din miza interpretării fiecărui actor. Goliciune, neant, deșirare, non-sens, mișcări mecanice și repetitive. O trupă de circ este antrenată - ca într-o halucinație fără sfîrșit - ca o orchestră de cameră ce repetă, la infinit, pentru a atinge grația perfecțiunii, partitura Păstrăvul de Franz Schubert. Existențe la limita
Mecanisme și mecanica lor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5744_a_7069]
-
lemn”: ce mai înseamnă poezia, astăzi? Ș. F.: Ce-a însemnat întotdeauna: o „nobilă inutilitate”. De o utilitate ignobilă e ea, atunci când devine strict utilitară sau, cel puțin, se face că-i așa. După ce comanda politico-socială va fi istorie și neant, e clar că poezia scrisă sub cenzură, după canon coercitiv, e o ignobilă inutilitate... În rest, ea e, pentru poet, indispensabilă ca pâinea cotidiană, ca aerul, ca apa, ca, uneori, un drog, chit că, la unii dintre noi, ea este
Șerban Foarță by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/5914_a_7239]
-
Gheorghe Grigurcu Dar aceste limite nu sunt, cum s-ar părea, trăsături ale neantului ca atare (terifiant întrucît refuzîn-du-se reprezentării), ci forme ale existențialului, dilatate, infuzate de-o energie a rezistenței care mobilizează ființa ce pare a dispune de un misterios plan de rezervă. Departe de-a se subordona dispariției, aceasta își făurește un
O carte tulburătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6185_a_7510]
-
popicele. Iată cîteva exemplificări: „«boierismul» ciocoiesc, gâteux, al lui Conu' Alecu Paleologu. Je suis un vieux gaga, gaga, galant troubadour, vorba lui Maurice Chevalier". Sau: „A pretinde (cum a făcut-o, de pildă, I. P. Culianu) că sub regimul trecut bîntuia neantul total, nulitatea absolută, era o mare exagerare. Mă conving tot mai mult că personalitatea sa a fost și este destul de supralicitată" (dar „pretinde" altceva Adrian Marino?). Sau: „Nu mă regăsesc deci în această pasivitate incorigibilă. Pot să i se dea
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]
-
care le dețineau, există anumite elemente care nu își au locul în această poveste: nu toate informațiile le sunt favorabile și există o persoană care face aceste acuzații și care poate să depună mărturie, adică informațiile nu sunt aruncate în neant”, explică generalul Tudor Tănase, fostul comandant al Serviciului de Telecomunicații Speciale (STS), pentru De Ce News. Și totuși, susținătorii teoriei conspirației au un pretext și pentru acestea: Julian Assange este omul americanilor, iar informațiile despre SUA servesc unei lupte interne. Până la
Teoriile conspiraţiei: Despre cazul WikiLeaks cu psihologul Hanibal Dumitraşcu şi cu fostul comandant al STS, generalul Tudor Tănase () [Corola-journal/Journalistic/61600_a_62925]
-
autori români sau străini, se conturează tabloul extrem de variat și de însuflețit al literaturii noastre interbelice, cu vârfuri și depresiuni, cu experiențe fertile și cu eșecuri. Și mereu cu delimitări, cu reacții polemice față de judecățile criticilor din epocă. „Sanda Movilă - neant”, decretase E. Lovinescu, dar cercetătoarea actuală citește cu ochii săi romanul acesteia Desfigurații. Constată că este „foarte viu, de un dinamism puțin obișnuit”, parcă „mai articulat epic” decât Orașul cu salcâmi al lui Sebastian, cotat mult mai bine în epocă
Literatura scriitoarelor by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4842_a_6167]
-
de tot pământul). Ar vrea doar să poată descoperi un chip nou, un om complet necunoscut, cineva despre care să nu știe absolut nimic. Copleșit de iureșul imaginilor, Oedip riscă să-și piardă propria identitate și să fie redus la neant în acest loc nefast: Nu mai țin minte ce am făcut. Știu doar ce fac ceilalți. [...]Mă simt golit, nu mai știu nici cine dracu sunt. Nu mai rezist aici. Mă sufoc. Evadarea din Delphi în căutarea necunoscutului îi apare
Oracolul dereglat by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5241_a_6566]
-
de aceea, în relația „față către față“ există o tentă ezoterică care nu poate fi comunicată în afară. Astăzi însă, sub influența scientismului, a feminismului și a democrației de masă, aura de prestigiu a relației maestru-discipol a fost redusă la neant, în vreme ce noțiunea de înțelept e pe cale să devină rizibilă. Și totuși, Steiner e de părere că educația de elită se va face mereu pe calapodul relației clasice „maestru-discipol“. Sunt două lucruri care surprind la prelegerile de la Harvard. Mai întîi, autorul
Libido sciendi by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5255_a_6580]
-
locomotor asupra minții și spiritului. Din acest motiv, nu se poate vorbi de o confruntare, de o „luptă cu boala sau cu moartea”, ci de o înspăimântătoare înaintare, pas cu pas și zi cu zi, a esenței umane în direcția neantului. Tony Judt e primul care a înțeles evoluția și consecințele bolii și se abține de la orice fel de speculație, neurmărind nici să câștige compasiunea cititorului, nici să-și autoinducă vreun sentiment, fie el unul de autocompătimire sau vreo falsă speranță
Memorii de dincolo de mormânt (IV) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5281_a_6606]
-
unui idiot divin. Guvernat de încăpățînarea sa eroică și morbidă, de monomania solemnă, de încrîncenarea sa de ocnaș regal, caută fără încetare să străpungă armura lucrurilor, părînd să-și propună să lase în urmă atît sfera lui Parmenide, cît și neantul fără sfîrșit. Mascarada, scălîmbăiala, histrionismul sterp, caricatura blasfemică - toate acestea tind să intre parcă de la sine într-o definiție a așa-zisului homo sapiens, în vreme ce sclavia față de sol și nesfîrșita senzație de tîrîre, imaginea unui imobilism tîmp, a unei idioții
Filosofia nostimă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5465_a_6790]
-
niște aluzii și parafrazări pe care numai el le poate înțelege. De pildă, paginile dedicate maleficului „Cocostîrc“, probabil un personaj odios care i-a înnegrit multe zile autorului, sunt de o sărăcime evocatoare care îl aruncă pe cititor într-un neant de dezorientare livrescă: nu înțelegi ce rău i-a făcut autorului și de ce e atît de malign în scîrboșenia lui. Dar ce este uimitor e că Nicolae Radu, fiind conștient de această lacună a evocării, nu caută s-o înlăture
Scoriile trecutului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5147_a_6472]
-
loc nu sunt de acord cu Vladimir Tismăneanu: în atenția pe care i-o dă unui filosof de filiație neomarxistă, Jürgen Habermas, un nume care pe cît de acoperit de onoruri oficiale e acum, pe atît de mare va fi neantul de uitare care se va așterne în urma lui după moarte. Un autor fără talent și fără stofă, căruia flerul cu care a simțit din timp încotro bate vîntul i-a asigurat o carieră netedă și mereu ascendentă. Concepția lui Verfassungpatriotismus
Despre rădăcinile ororii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5131_a_6456]
-
rămîne latente, neatingînd pragul unor flagranțe vitale cu miez dramatic. 4) În aceeași logică, e nevoie de un public pregătit să deguste ficțiunea jucată de actori, asta însemnînd că fără un public anume educat, valoarea unui spectacol se risipește în neant. Și cum judecarea unei piese se face după criterii de gust, așadar după un canon cu precădere estetic, norma autonomiei estetice e obligatorie chiar în ciuda riscului de a o folosi ca drept de veto împotriva unor valori care nu pot
Teatrul din afara teatrului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5349_a_6674]
-
prin etapele succesive ale alienării personale și colective, în interiorul mediului natural și social, unde intervenția tot mai agresivă a mașinii (computerului) tinde să-l elimine definitiv. Ca atare, el dezvoltă, ipostasic și comunitar, un sentiment al inutilității istorice și al neantului metafizic, cu rădăcini în "sfîrșitul istoriei" hegelian și "moartea lui Dumnezeu", supralicitată de Nietzsche. Ramificațiile contemporane ale acestei stări sînt "închiderile" spirituale, preconizate de Kojčve, Bloom ori Fukuyama. Metafizic și cultural, postindustrializarea a generat confuzie și, prezumtiv, deconstrucția identităților. Dispariția
Efort terapeutic by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6656_a_7981]
-
ce-am simțit? Pentru mine a însemnat același lucru, ca și cum aș fi aruncat micul meu dinte mort în golul scărilor: ceva care cade, dispare și se pierde într-un adânc întunecat. O bucățică din mine cădea înlăuntrul meu dispărând în neant. În noaptea aceea am avut sentimentul că nu-mi aparțineam, că nu eram propria mea stăpână, că nu voi fi fost nicicând. Încă de mică, nopțile mele se scurgeau mereu egale. Ca o buimacă stăteam jos pe ultima treaptă de
Tiziano Scarpa: Stabat Mater by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6678_a_8003]
-
și reprezentarea plastică. Iată câteva mărturisiri fascinante, exprimate aforistic, despre drama creației: Imaginea, tabloul, este propriul meu chip, pe care-l privesc cu neliniște și stupefacție. Învăț astfel să mă cunosc mai bine, descoperind multiplele mele fețe care vor înfrunta neantul. Un tablou nu iese cum vrei tu, ci cum vrea el. Simți cum treptat își impune punctul său de vedere, care nu mai este al tău...Tabloul tău nu mai este al tău, ci devii fiul său spiritual. Te ștergi
La porțile sacrului by Monica Pillat () [Corola-journal/Journalistic/6721_a_8046]