813 matches
-
Dumnezeu. Am nevoie de 100 de lei, dom' director. Pentru ce îți trebuie? Să... am eu nevoie. Dacă nu-mi spui... Bogdănel a încercat pe la alții, dar succesul nu s-a arătat defel. Copilul nu putea dormi, la școală era neatent și nici poftă de mîncare n-avea. Într-o zi a intrat în biroul directorului, a luat un DVD player și a tulit-o la talcioc. Cît vrei, mă, pe rabla asta? 100 de lei, nene. Ai furat-o? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
contempla chipul slavei divine, minunat desenat; tot aici, reprezentările mistice ale evangheliștilor, care cu șase aripi, care cu patru, care cu două. Aici vedem vulturul, dincolo taurul, aici chipul omului, dincolo leul, precum și alte desene, aproape fără număr. Privindu-le neatent, În treacăt, am putea crede că sunt doar mâzgăleli, nu compoziții riguroase. Nu vom vedea nimic subtil, când de fapt totul este subtil. Dacă Însă ne dăm osteneala să privim mai atent, să pătrundem cu privirea tainele meșteșugului, vom descoperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cinste în mod deosebit, știind că pot mai mult. În timpul liber citesc, rezolv probleme de matematică și fac dans sportiv. Dar deși îmi place matematica, eu vreau să devin avocat sau judecător. Fiind o fire puțin mai agitată și cam neatent, uneori iau note de care nu pot fi chiar mândru. Cu toate acestea, nu mă las învins și tot timpul știu să o iau de la capăt muncind și mai mult. Familia mă susține în tot ceea ce fac, fiindu-mi alături
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
sau cu rolele. Îmi ajut cu plăcere mama la treburile casnice și sunt fericită când pot oferi cadouri celor dragi. Din păcate, nu-i bucur mereu pe părinții mei cu rezultate foarte bune la școală, pentru că de multe ori sunt neatentă, grăbită și cam obraznică. Dar mai știu că pot fi și mai bună în tot ceea ce fac. Ca dovadă că atunci când vreau pot mai mult, este reușita mea la Concursul „Eminent”, unde am obținut un rezultat foarte bun și miam
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
prin multă muncă ceea ce alții au făcut numai cu talent. Sunt ambițios și sper ca odată să fiu și eu ca idolul meu! Cât despre defecte... nu am așa ceva! Glumesc! Principalul meu defect este că sunt repezit și uneori cam neatent. Important este că încerc să mă corectez! Ei bine, cam ăsta sunt eu! Dacă vreți să mă cunoașteți mai bine, putem sta de vorbă. Căci, repet, îmi place muuuult să vorbesc! Mă numesc Alexis Ganciu și am 10 ani. Sunt
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
și ochii căprui. Îmi place să mă îmbrac cu haine de culori închise, lejere, care îmi dau o alura sportivă. Mă consider un copil inteligent, deoarece rezolv cu ușurință, de obicei, problemele mai grele la matematică, dar uneori sunt foarte neatent. Nu sunt prea vorbăreț și nici prea deschis, motiv pentru care mama mă sfătuiește să comunic mai mult cu cei din jurul meu.Nu sunt prea sentimental în relațiile cu ceilalți oameni, dar am reușit să-mi fac câțiva prieteni buni
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
copil conștiincios, cu o mare putere de muncă și mă străduiesc să iau note mari la școală. Stăpânesc foarte bine limba franceză, lucru care cred îmi va fi de folos în viitor. Din nefericire, am și câteva defecte: sunt cam neatentă la ceea ce am de făcut, iar uneori, dacă vreau ceva neapărat și nu îmi cumpară nimeni, devin supărăcioasă. Nu suport să mă scol prea dimineață, dar fac eforturi pentru a remedia acest lucru. Colegii îmi reproșează că sunt cam copilăroasă
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
subiecții, asemenea astronomului care, cu capul dat pe spate, descoperă galaxii sau stele? Nu e astfel de mirare, zic, că uneori bacilul și cometa apar În albumele de familie, alături de copii, nepoți, nevastă și cățel, e drept Însă că privitorii neatenți sau insuficient informați le pot confunda cu pixelii. Paralizia m-a Învățat că nu numai trupul e capabil să te poarte peste mări și țări - boala și, mai ales, imaginația pot fi agenți de turism la fel de destoinici; important este ca
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
știu dacă ați fost atentă, dar vorbeam de... — Nu, n-am auzit, n-am fost atentă. Vocea e caldă și groasă, răspunsul obosit. Acum ar înțelege și călătoarea de la fereastră că tânărul se referea la același personaj. Dar fata pare neatentă, țintuindu-mă în aceeași privire mare și neagră. Va fi o adevărată sărbătorire, nu ? Se spune că i s-a oferit anume spectacolul ăsta, compensație pentru cât a fost ținut în umbră. Ar înlocui omagierea oficială... Se aude că ar
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ce frumoasă e fata cu care ai venit“. Se află deja în fața noastră. Ne îmbrățișează, apropiindu-ne pe unul de celălalt... brațele ei sunt albe și lungi. A fost bine ? o întreabă, retrăgându-se, înviorat, dar ea răspunde doar privirii, neatentă și parcă opacă la cuvinte. Între noi apare brusc, șchiopătând ușor pe stânga, alt spectator. — A, uite-l pe Neagu. Îl cunoașteți ? — Da, desigur. Neagu poartă un veston de piele subțire, neagră, peste o cămașă kaki, fără cravată și - adevărată
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
am apucat să spun nimic. Când ai fost nevasta lui Hariga, nu te mai recăsătorești ! Chestie de bun-simț. Și nu cu un directoraș de teatru. Nici măcar, să zicem, cu cel mai mare poet... Poetul omagiat se tot învârte pe scaun, neatent, privind în altă parte, preocupat. Mai palid acum, cu o privire tulbure și mișcări mici, dezordonate. Iar domnul cel timid și pedant, cu părul lung și alb, în plete unsuroase, își potrivește agitat ochelarii. Adună toată puterea ființei sale subțiri
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
acoperise în mare grabă ferestrele. N-ar fi singura ciudățenie a acestui om încântător și excentric, cu un respect religios față de tot ceea ce producea natura „fie din fantezie, fie din întâmplare“, iubitor al animalelor și peisajelor aspre, accidentate. De obicei neatent în conversație, sărind de la una la alta. Bucuros de lungile sale plimbări solitare și de o „uluitoare cordialitate“. Povestitor colorat, îi făcea pe ascultători să se tăvălească de râs sau îi surprindea prin observații de o neobișnuită bruschețe... Dacă membrii
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mai gravă întârzierea în asemenea situație. În ziua aceea de miercuri, a fost de vină autobuzul. Nu numai autobuzul. Trăgea din când în când spre el, cu mare dexteritate, abia acum observase, sticla plată de pe masă. Deșuruba capacul, se juca, neatent, cu sticla, lângă fotoliu. Sub masă, fără zgomot, trebuia mare atenție să-i înregistrezi gesturile. Nici sorbitura, trasă repede, parcă odată cu cuvintele, nu se auzea. — Faptul că autobuzul n-a venit la timp n-a fost cu totul accidental. Am
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
acestei anevoioase nașteri. În definitiv, un astfel de fiu nu e mai puțin necunoscut decât rămâne ea pentru dânsul. Ar fi de vorbit, așadar, despre acest tânăr ascuțit și cam zăpăcit, cum părea Piero. Iubea singurătatea, umbla de unul singur, neatent, prins de proiectele și gândurile sale. Tresărea, surprins, la câte o întrebare. Nu era în stare să răspundă, înainte de a i se repeta. Nu prea puternic, nici curajos totdeauna ? Niciodată laș, mincinos, intrigant, servil. Nu se băga în treburile altora
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Lucian tocmai își căuta, iată, șervețelul ! Scotocea prin buzunarul pantalonilor, voia să-și șteargă fruntea, gâtul, buzele. Fracțiunea adevăratei regăsiri, darul liniștitor al domesticității, recuzita simpatică în care se blindează bărbații serioși. Vecinul își ștergea, într-adevăr, palmele cu batista, neatent la scârțâitul fotoliului de- alături. — N-ai cumva un șervețel ? întrebă ipocritul, trezit de-a binelea. Consumă tacticos gradația prelungită a momentului, se ridică, înviorat, dar încă palid de oboseală, anunțând începutul duminicii : — Bem cafeaua de dimineață ! Cafea apoasă, zaharisită
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
bucurie, poate furăm și mâine una, revolta nu poate izbucni, simultan, în toți cei născuți în colivie, tânjind după zbor, clipă de clipă, cu ură și durere. Piatra funerară pe care scrie : „A murit pentru că un prieten l-a ascultat neatent“ și monumentul eroului necunoscut pe care scrie „A murit din neatenție“. Supraviețuitorii, la fel, neatenți, prinși în capcana clipei : fiecare clipă îi unește și îi desparte : legea coliviei. „Neatent, mereu neatent, eu, acum el, cineva neatent și.“ Revede, pentru o
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
în colivie, tânjind după zbor, clipă de clipă, cu ură și durere. Piatra funerară pe care scrie : „A murit pentru că un prieten l-a ascultat neatent“ și monumentul eroului necunoscut pe care scrie „A murit din neatenție“. Supraviețuitorii, la fel, neatenți, prinși în capcana clipei : fiecare clipă îi unește și îi desparte : legea coliviei. „Neatent, mereu neatent, eu, acum el, cineva neatent și.“ Revede, pentru o clipă, rama scorojită a ferestrei, chiuveta adâncă și îngustă ca o oală, caietul cu coperțile
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pe care scrie : „A murit pentru că un prieten l-a ascultat neatent“ și monumentul eroului necunoscut pe care scrie „A murit din neatenție“. Supraviețuitorii, la fel, neatenți, prinși în capcana clipei : fiecare clipă îi unește și îi desparte : legea coliviei. „Neatent, mereu neatent, eu, acum el, cineva neatent și.“ Revede, pentru o clipă, rama scorojită a ferestrei, chiuveta adâncă și îngustă ca o oală, caietul cu coperțile verzi de pe măsuță, papucii scâlciați, taburetul înalt, vopsit în roșu. Nu-și suportă maturitatea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
scrie : „A murit pentru că un prieten l-a ascultat neatent“ și monumentul eroului necunoscut pe care scrie „A murit din neatenție“. Supraviețuitorii, la fel, neatenți, prinși în capcana clipei : fiecare clipă îi unește și îi desparte : legea coliviei. „Neatent, mereu neatent, eu, acum el, cineva neatent și.“ Revede, pentru o clipă, rama scorojită a ferestrei, chiuveta adâncă și îngustă ca o oală, caietul cu coperțile verzi de pe măsuță, papucii scâlciați, taburetul înalt, vopsit în roșu. Nu-și suportă maturitatea, așa sugerase
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
prieten l-a ascultat neatent“ și monumentul eroului necunoscut pe care scrie „A murit din neatenție“. Supraviețuitorii, la fel, neatenți, prinși în capcana clipei : fiecare clipă îi unește și îi desparte : legea coliviei. „Neatent, mereu neatent, eu, acum el, cineva neatent și.“ Revede, pentru o clipă, rama scorojită a ferestrei, chiuveta adâncă și îngustă ca o oală, caietul cu coperțile verzi de pe măsuță, papucii scâlciați, taburetul înalt, vopsit în roșu. Nu-și suportă maturitatea, așa sugerase, ironic și iritat, colegul Vornicu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
genunchi. Se simte împrospătat. Grăbește pașii spre cantină. Aerul umed liniștește fruntea. Iureșul îl reprimește. Chipuri grăbite. Se lasă dus, în vârtejul viu al orei. Bucuros că se află între ceilalți, că există. Străzi jilave și reci. Destul un pas neatent și gata, ai alunecat... Talpa se afundă, mocirloasă. Cerul pe umeri, cețos. Bătaia aripilor fumurii, gata să se atârne în norul alburiu al zilei. Spre care se și ridică, neatent. „Hei, domnu’... v-au căzut foile !“, strigă cineva. Pasul lunecă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ceilalți, că există. Străzi jilave și reci. Destul un pas neatent și gata, ai alunecat... Talpa se afundă, mocirloasă. Cerul pe umeri, cețos. Bătaia aripilor fumurii, gata să se atârne în norul alburiu al zilei. Spre care se și ridică, neatent. „Hei, domnu’... v-au căzut foile !“, strigă cineva. Pasul lunecă, mâinile foarfecă ceața. Trupul se sucește brambura, piruetă de clovn. Din buzunarul stâng zboară un mic sul cu foi de caiet. Căciula cade, ca o plăcintă. Întoarce, aiurit, obrazul roșu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
grăbesc să strig spre zăpăcitul pieton. Străzi jilave, lunecoase din cauza ninsorii și noroiului... Soarele răzbise printre nori. O îngustă fâșie de lumină. Pentru o clipă, totul se învioră. Razele atinseră umărul pietonului care se întoarce brusc, să vadă soarele. Lunecă, neatent : firma galbenă, botul mașinii, parbrizul, ghiozdanul școlarului, cerul dintr-odată trezit și viu se rotesc în privirea lui mare. Scrâșnetul frânei, țipete, Salvarea. Nor alburiu, suspect, grăbite bătăi de aripă, gata să se înalțe : explozia clipei confuze. În jur, nerăbdarea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mine a dispărut sus pe cer și zgomotul este asurzitor, motorul și curentul de aer se tânguie îngrozitor și totuși peste aceste zgomote încă mă aud vorbind, pentru că repet o propoziție, fie doar pentru mine însumi fie pentru vreun ascultător neatent, clar și fără emfază, repet aceste cuvinte: „Mă prăbușesc. Mă prăbușesc. Mă prăbușesc“. Și apoi se aude scrâșnetul final de metal sfâșiat, în timp ce bucăți din fuzelaj încep să se desprindă, până când dintr-o dată avionul se rupe și se împrăștie într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
se Întîmplase. Ultimele afișe, „Trăiască...”, rămase din iarnă, mai fluturau dezlipite În parte, pe zidul tutungeriei și pe gardul din fața tribunalului, nimeni nu Îndrăznise să le rupă. Schimbările se puteau citi numai În sufletele oamenilor, adică acolo unde pentru cei neatenți totul era ascuns vederii. Trebuia Însă o știință anume pentru a Înțelege ce se Întîmpla cu adevărat, arta disimulării, ridicată la rang social și istoric Împiedica vederea. De asta, probabil, un ziarist francez aflat În trecere prin capitală a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]