702 matches
-
mii de ani, în timp ce pulsațiile de suprafață mai mici pot avea loc la intervale de câțiva ani sau decenii. Mecanismul care ar fi ejectat materialul în acest interval de timp și care ar fi ajutat la formarea inelelor concentrice ale nebuloasei, nu este cunoscut în prezent. Spectrele nebuloasei planetare sunt alcătuite din linii de emisie suprapuse pe un continuum. Emisia liniilor poate fi formată prin excitarea de coliziune ("excitare colizională") a ionilor din interiorul nebuloasei, sau prin recombinarea electronilor cu ioni
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
mai mici pot avea loc la intervale de câțiva ani sau decenii. Mecanismul care ar fi ejectat materialul în acest interval de timp și care ar fi ajutat la formarea inelelor concentrice ale nebuloasei, nu este cunoscut în prezent. Spectrele nebuloasei planetare sunt alcătuite din linii de emisie suprapuse pe un continuum. Emisia liniilor poate fi formată prin excitarea de coliziune ("excitare colizională") a ionilor din interiorul nebuloasei, sau prin recombinarea electronilor cu ioni. Liniile excitate de coliziune sunt în majoritate
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
ajutat la formarea inelelor concentrice ale nebuloasei, nu este cunoscut în prezent. Spectrele nebuloasei planetare sunt alcătuite din linii de emisie suprapuse pe un continuum. Emisia liniilor poate fi formată prin excitarea de coliziune ("excitare colizională") a ionilor din interiorul nebuloasei, sau prin recombinarea electronilor cu ioni. Liniile excitate de coliziune sunt în majoritate mult mai puternice decât liniile de recombinare, și astfel au fost folosite în istorie pentru determinarea abundenței. Totuși, studiile recente au descoperit faptul că abundențele calculate pe
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
calculate pe baza liniilor de recombinare observate în spectrul NGC 6543 sunt cam de trei ori mai mari decât cele derivate din liniile excitate de coliziune. Cauza acestei discrepanțe este cel mai probabil legată de fluctuațiile temperaturii spațiale din interiorul nebuloasei. Română: Engleză: Spaniolă:
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
stele. Aceate observații l-au condus la definirea populațiilor stelare. A descoperit și existența a două tipuri de cefeide. Această descoperire l-a condus la recalcularea taliei Universului cunoscut, dublând precedenta evaluare făcută de Hubble în 1929. A identificat și nebuloasa Crabului ca fiind un remanent al supernovei din 1054, căreia i-a identificat părțile optice și radio. A descoperit și 10 asteroizi, printre care 944 Hidalgo și 1566 Icarus, un asteroid cu orbită foarte excentrică punând în evidență fenomenul de
Walter Baade () [Corola-website/Science/333065_a_334394]
-
900 de ani-lumină. Zeta Puppis prezintă o viteză mare de deplasare în spațiu și o foarte mare viteză de rotație și s-a speculat că este o stea fugară rezultată dintr-o supernova dintr-un sistem binar, eventual precursoare a Nebuloasei Gum,însă dovezi justificative sunt rare. În mai multe sute de mii de ani, Naos va crește în dimensiuni, iar suprafața sa se va răci în mod progresiv trecând prin tipurile spectrale B, A, F, G, K și M, pentru
Zeta Puppis () [Corola-website/Science/334727_a_336056]
-
explozie va forma "un disc de acreție", aspirat de gaura neagră sub forma unui vortex cald, apoi va fi expulzat în spațiu timp de milioane de ani, prin jeturi de plasmă ieșite de la poli. Restul din hipernovă va forma o nebuloasă spectaculoasă unde noi stele vor putea, poate, să se formeze. Este o stea situată în emisfera cerească australă. Poziția sa moderat sudică face ca această stea să fie observabilă cu ușurință îndeosebi din emisfera sudică, unde se arată sus, pe
Zeta Puppis () [Corola-website/Science/334727_a_336056]
-
kilometri pe secundă (viteze comparate cu cea a Soarelui, care se deplasează prin Calea Lactee cu vreo 20 km/s). Recent a fost posibil să se retraseze traiectoria acestor trei stele și să se vadă că ele se aflau cu toatele aproape de Nebuloasa Orion în urmă cu vreo 2 milioane de ani. Un alt exemplu este cel al obiectului GRO J1655-40, un sistem binar care conține o gaură neagră stelară și o stea din secvența principală, aflate pe orbită una în jurul celeilalte. Gaura
Stea fugară () [Corola-website/Science/334843_a_336172]
-
și a fost creat de un căutător de comete, Charles Messier (cu ajutorul altor astronomi, ca de exemplu Pierre Méchain), cu scopul de a repertoria obiectele difuze susceptibile de a fi confundate cu o eventuală cometă de pasaj. Cu unele excepții, nebuloasele de emisie, galaxiile, roiurile (roiurile deschise și roiurile globulare) cele mai spectaculoase accesibile din Europa (adică a căror declinație nu coboară sub 35°) figurează în Catalogul Messier. Cele mai recente cataloage sunt, înainte de toate, făcute de profesioniști, deși unii astronomi
Catalog astronomic () [Corola-website/Science/332214_a_333543]
-
, sau NGC 2024, este situată în constelația Orion. Se situează la o distanță de 900 până la de ani-lumină. Este admis că există un roi de stele tinere și calde, vizibile în infraroșu, în spatele petelor care acoperă parțial nebuloasa. În acest roi, o stea tânără și masivă emite ultraviolete energetice care ionizează marii nori gazoși de hidrogen situați pe amplasamentul nebuloasei. O mare parte din lumina observată rezultă din recombinarea electronilor și hidrogenului ionizat. Astfel, contrar la ceea ce este
Nebuloasa Flacără () [Corola-website/Science/332484_a_333813]
-
admis că există un roi de stele tinere și calde, vizibile în infraroșu, în spatele petelor care acoperă parțial nebuloasa. În acest roi, o stea tânără și masivă emite ultraviolete energetice care ionizează marii nori gazoși de hidrogen situați pe amplasamentul nebuloasei. O mare parte din lumina observată rezultă din recombinarea electronilor și hidrogenului ionizat. Astfel, contrar la ceea ce este adesea susținut, steaua Alnitak nu este responsabilă de radiația emisă de nebuloasă. În plus, prin urmare, din gazul întunecat și din praful
Nebuloasa Flacără () [Corola-website/Science/332484_a_333813]
-
care ionizează marii nori gazoși de hidrogen situați pe amplasamentul nebuloasei. O mare parte din lumina observată rezultă din recombinarea electronilor și hidrogenului ionizat. Astfel, contrar la ceea ce este adesea susținut, steaua Alnitak nu este responsabilă de radiația emisă de nebuloasă. În plus, prin urmare, din gazul întunecat și din praful situat în fața părții strălucitoare a nebuloasei, apar pete întunecate peste gazul incandescent. face parte din complexul norului molecular din Orion, o regiune de formare a stelelor care cuprinde faimoasa Nebuloasă
Nebuloasa Flacără () [Corola-website/Science/332484_a_333813]
-
observată rezultă din recombinarea electronilor și hidrogenului ionizat. Astfel, contrar la ceea ce este adesea susținut, steaua Alnitak nu este responsabilă de radiația emisă de nebuloasă. În plus, prin urmare, din gazul întunecat și din praful situat în fața părții strălucitoare a nebuloasei, apar pete întunecate peste gazul incandescent. face parte din complexul norului molecular din Orion, o regiune de formare a stelelor care cuprinde faimoasa Nebuloasă Cap de Cal. Nebuloasa Flacără a fost descoperită de astronomul William Herschel, în anul 1786.
Nebuloasa Flacără () [Corola-website/Science/332484_a_333813]
-
nebuloasă. În plus, prin urmare, din gazul întunecat și din praful situat în fața părții strălucitoare a nebuloasei, apar pete întunecate peste gazul incandescent. face parte din complexul norului molecular din Orion, o regiune de formare a stelelor care cuprinde faimoasa Nebuloasă Cap de Cal. Nebuloasa Flacără a fost descoperită de astronomul William Herschel, în anul 1786.
Nebuloasa Flacără () [Corola-website/Science/332484_a_333813]
-
(n. 10 noiembrie 1695, Old Sarum, Wiltshire - d. 6 noiembrie 1771) a fost un medic și astronom amator englez, fiind cunoscut pentru că a descoperit Nebuloasa Crabului în anul 1731. s-a înscris la 4 aprilie 1712, pentru a studia medicina, la "Christ Church din Oxford". După ce a absolvit cursurile de medicină în 1718, Bevis a petrecut mai mulți ani în Franța și Italia, continuându-și
John Bevis () [Corola-website/Science/332486_a_333815]
-
-și studiile de medicină. După ce s-a întors în Anglia, Bevis și-a deschis un cabinet de medicină la Londra, pe la sfârșitul deceniului al treilea; totodată a lucrat ca astronom amator. În 1731, Bevis a fost primul care a observat Nebuloasa Crabului, cu 27 de ani înainte ca Charles Messier să o redescopere, în mod independent în 1758. Munca și catalogul lui Messier câștigând în popularitate, de-a lungul anilor, Bevis a luat cunoștință despre catalogul obiectelor difuze redactat de Messier
John Bevis () [Corola-website/Science/332486_a_333815]
-
1758. Munca și catalogul lui Messier câștigând în popularitate, de-a lungul anilor, Bevis a luat cunoștință despre catalogul obiectelor difuze redactat de Messier și l-a informat printr-o scrisoare, datată la 10 iunie 1771, că el observase deja nebuloasa desemnată M1 de Messier. Messier, a adăugat o notă, în edițiile următoare ale catalogului, prin care recunoștea paternitatea descoperirii lui Bevis. Bevis a observat, de asemenea, ocultația planetei Mercur provocată de Venus la 28 mai 1737, stil nou (17 mai
John Bevis () [Corola-website/Science/332486_a_333815]
-
o concluzie sprijinită și pe studiile de granulometrie ale cometelor din nor și pe recentul studiu al impactului cometei 9P/Tempel. Norul lui Oort ar fio relicvă a discului protoplanetar originar care s-ar fi format în jurul Soarelui după dislocarea nebuloasei solare, în urmă cu miliarde de ani. Pentru mulți oameni de știință, Norul lui Hills nu s-a format în același timp cu norul extern. S-ar fi născut din trecerea unei stele la 800 de de Unități Astronomice de
Norul lui Hills () [Corola-website/Science/337250_a_338579]
-
făcute cu un spectrograf atașat la telescopul cu refracție Fitz-Clark de 13-inch de la Observatorul Allegheny. Observațiile sale cu telescopul Crossley de la Observatorul Lick au ajutat să se stabilească importanța telescoapelor de reflexie optice mari, și au extins înțelegerea astronomilor despre nebuloase. După moartea sa prematură, colegii săi de la Observatorul Lick s-au îngrijit de publicarea fotografiilor sale de nebuloase și roiuri într-un volum special al publicațiilor Observatorului Lick. Keeler a descoperit două planete minore, asteroidul Koronis 452 Hamiltonia în 1899
James Edward Keeler () [Corola-website/Science/337287_a_338616]
-
telescopul Crossley de la Observatorul Lick au ajutat să se stabilească importanța telescoapelor de reflexie optice mari, și au extins înțelegerea astronomilor despre nebuloase. După moartea sa prematură, colegii săi de la Observatorul Lick s-au îngrijit de publicarea fotografiilor sale de nebuloase și roiuri într-un volum special al publicațiilor Observatorului Lick. Keeler a descoperit două planete minore, asteroidul Koronis 452 Hamiltonia în 1899, și asteroidul intersector al lui Marte (20958) A900 MA în 1900, care a devenit o planetă minoră pierdută
James Edward Keeler () [Corola-website/Science/337287_a_338616]
-
asteroidul Koronis 452 Hamiltonia în 1899, și asteroidul intersector al lui Marte (20958) A900 MA în 1900, care a devenit o planetă minoră pierdută până la recuperarea sa cu 99 ani mai târziu. După descoperirea pulsarilor în 1967, imagini optice ale Nebuloasei Crabului captate de Keeler în 1899 au fost utilizate pentru a determina mișcarea corectă a Pulsarului Crabului. Keeler a fost distins cu Medalia Henry Draper de la Academia Națională de Științe în 1899. În anul 1900, el a fost ales președinte
James Edward Keeler () [Corola-website/Science/337287_a_338616]
-
prin telescop, dar și cu ochiul liber. Organizatorii, domnul Dumitru Ciprian Vîntdevară, împreună cu colegii săi vor oferi informații despre bolta cerească și minunile care se petrec la mare distanță de noi. Participanții au ocazia să observe galaxii, roiuri de stele, nebuloase vizibile pe cer în perioada aceasta. O a doua activitate va fi ceva inedit, în premieră la Observatorul Astronomic din Bârlad: cu ajutorul echipamentului special pentru astrofotografie și cercetare științifică, participanții vor putea învăța să măsoare și să raporteze la Minor
NOAPTEA CERCETĂTORILOR 2015. Vezi programul evenimentelor by Cristina Alexandrescu () [Corola-website/Journalistic/105020_a_106312]
-
Quasarul cvadruplu echivalează cu patru găuri negre active, foarte apropiate între ele, a explicat colectivul de astronomi condus de Joseph Hennawi, menționând că acest neobișnuit cvartet este înconjurat de o uriașă nebuloasă de gaz dens și rece și se află într-una dintre cele mai masive structuri descoperite vreodată în Universul îndepărtat. Quasarii, nuclee galactice active care emit enorme cantități de energie, reprezintă o scurtă etapă în evoluția galaxiilor și se alimentează
Primul quasar cvadruplu cunoscut până în prezent, descoperit de astronomi din Germania () [Corola-website/Journalistic/105070_a_106362]
-
lumină. Prin urmare, descoperirea unui quasar cvadruplu este cu atât de puțin probabilă. În acest context, este interesant de găsit explicația pentru 'norocul' oamenilor de știință de la institutul german. Răspunsul constă, probabil, în mediul care înconjoară acest cvartet — o uriașă nebuloasă de hidrogen de mare densitate și foarte rece, care emite lumină datorită radiației primite de la quasari. Nebuloasa se găsește într-o zonă din Univers în care există o cantitate surprinzător de mare de materie. Există în acea regiune de câteva
Primul quasar cvadruplu cunoscut până în prezent, descoperit de astronomi din Germania () [Corola-website/Journalistic/105070_a_106362]
-
interesant de găsit explicația pentru 'norocul' oamenilor de știință de la institutul german. Răspunsul constă, probabil, în mediul care înconjoară acest cvartet — o uriașă nebuloasă de hidrogen de mare densitate și foarte rece, care emite lumină datorită radiației primite de la quasari. Nebuloasa se găsește într-o zonă din Univers în care există o cantitate surprinzător de mare de materie. Există în acea regiune de câteva sute de ori mai multe galaxii față de ce se spera să se vadă la acea distanță', a
Primul quasar cvadruplu cunoscut până în prezent, descoperit de astronomi din Germania () [Corola-website/Journalistic/105070_a_106362]