1,139 matches
-
de complicitate. Deodorantele nu erau excepționale pe o navă de mărimea lui Nostromo. Închiși ani-lumină în cochilia lor de metal, eroii noștri, având alte griji mai importante, nu se sinchiseau de efluviile vecinilor. Ripley își păstrase înfățișarea îngândurată! ― Ce te necăjește? Tot la hotărârea lui Ash te gândești! Nu-ți place deloc că ne-a lăsat să intrăm? ― Cum ai putut să-i îngădui să ia o asemenea inițiativă? răspunse Ripley cu vehemență. ― Ți-am spus-o deja, explică Dallas cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Ash? ― Iar începi? (Oftă. N-ai cum să scapi, își zise.) Ce vrei să știi? ― Același lucru. Spuneai că-l cunoști bine pe Kane. La fel și pe Ash? Ai mai navigat cu el? ― Nu. (Gândul ăsta nu prea-l necăjea pe căpitan.) E prima oară. Eu am făcut cinci transporturi ― lungi și scurte ― cu încărcături de tot felul, cu un alt ofițer științific. Pe neașteptate, cu două zile înainte de a pleca de pe Thedus, l-au înlocuit cu Ash. Ea-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
rândurile respective, s-a suit pe scaunul său de metal și și-a continuat povestirea de unde o lăsase cu o seară în urmă, căci ajunsese la "Poveștile popoarelor Asiei".) SĂ NU RÎDEM DE LUMPĂ SĂ NU CHINUIM ANIMALELE SĂ NU NECĂJIM FETELE SĂ NU JUCĂM VRĂJITROACA SĂ NU NE MURDĂRIM SĂ NU VORBIM URÎT SĂ NU MINȚIM SĂ NU NE PÎRÎM SĂ NU NE CERTĂM SĂ NU NE BATEM (Din momentul în care le-am văzut, am simțit că trebuie să
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și trăncăneam despre fotbal sau despre altceva. Fetele, mai studioase, se strânseseră la tablă și căutau diferite localități pe o hartă a Europei. Multe din ele erau mai înalte decât băieții și aveau sâni rotunjiți frumos sub sarafan, în jurul lor, necăjindu-le, se învîrteau băieții, cu ciudatele lor nume totemice, Șobolanul, Mamutul, Porcul, Rățoiul. În zgomotul difuz al clasei, în aerul galben, zdrențuit de siluete și mutre familiare, s-a petrecut lucrul acela inexplicabil. Am privit brusc în sus, ca și când cineva
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
filme pentru copii ca Amnarul fermecat și Soldatul de plumb, care mi-au plăcut foarte mult. Pentru asta îi suportam pe mucoșii în scutece croite din imprimeuri, cu botoșei mânjiți, care țineau sa mă tragă de codițe și să mă necăjească în toate felurile. Cel mai des mergeam însă la tanti Aura. Drumurile până acolo și tot ce se întîmpla când mergeam la mătușa mea erau pentru mine niște aventuri ciudate, explorarea unei alte lumi. Lucrurile cele mai importante din viața
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ajutam. Ceasurile noastre de atunci, ascultând comentariile Shakuntalei, unul lîrigă altul, pe covor, nepricepând un singur cuvânt din textul sanscrit, dar șezând alături de Maitreyi, pentru că îi puteam strânge pe furiș mâinile, o puteam săruta pe păr, o puteam privi și necăji, în timp ce profesorul, un pandit miop, îi corecta traducerea sau răspunsurile la chestionarul gramatical. Cum îmi interpreta ea pe Kalidasa și cum găsea în fiecare vers de dragoste un amănunt din dragostea noastră tăinuită. Ajunsesem să-mi placă numai ceea ce îi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și că a întrebat de mine. Cum o fi ghicit el asta? mă amuz eu, gîndindu-mă la bruma de hindusthană pe care o știa Jenia Isaac. Ciocănesc la ușă, și îmi răspunde un glas schimbat de febră. Asta m-a necăjit puțin, căci ideea că va trebui să stau mereu în preajma unei bolnave, și încă a unei bolnave albe, îmi era insuportabilă. Am găsit-o cu temperatură, tremurând, dar destul de inimoasă. Mă rugă să scriu o listă de cuvinte hindusthane uzuale
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a doua-n clasă, ca apa citea ! Sta și citea cartela de pâine, d-o ține minte ș acu, ca pe Tatăl nostru o învățase... Ce știi tu ce-nseamnă să rămâi fără mamă de la unșpe ani... Că noi am fost necăjiți de când a murit mămica... molfăie ea un colț de pâine. Și-acum, după atâția ani, se simte tot orfană și neajutorată. — D-aia s-o iubești pe mama ta... Pune cu grijă pe raft ceștile spălate și, cum e cu spatele la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
își făcuse, așa, o bocceluță și o pitea. Ea știa unde-o pitea, de nu o mai găsea ăilanți, să-i dea de urmă. Vezi că tot mai ținea ea minte ceva, dacă își mai aducea aminte de bocceluță. — Sunt necăjită cu Muti, mă tem că s-a sclerozat, se plângea amintita Ivona. Sunt necăjită, vaaai, ce an îngrozitor, sunt unii ani care încep prost și tot așa o duci, din necaz în necaz... Chipurile se văita că plecase Tudor, băiatu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ce an îngrozitor, sunt unii ani care încep prost și tot așa o duci, din necaz în necaz... Chipurile se văita că plecase Tudor, băiatu. Ca și când cineva ar fi crezut-o că ei nu-i convenea că rămăsese dincolo ! — Sunt necăjită cu Muti și mi-e teamă în starea ei să nu facă vreun gest necugetat... Să nu lase apa deschisă, să nu dea foc, să nu plece de acasă... Asta cel mai des mi se plângea când da pân vreun
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-o ? N-ați dus-o ? — N-am dus-o, cum s-o ducem ? Muti mereu spunea : poți să știi cum va fi sfârșitul fiecăruia ? Ce femeie destoinică, să țină șapte case, fusese madam Ana și ce ajunsese. Muti s-a necăjit cel mai mult cu ea, bineînțeles, și eu o susțineam în fața lui Niki, care, știi cum sunt bărbații ! Mai comozi ! El gândea ca dumneata, mai practic, dar noi am păstrat-o și la noi a murit, biata madam Ana. Și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nu crezi, vezi, că nici ție nu poa-să-ți spuie omu ! Vezi, asta-i, că n-ai cui să spui, și n-ai crezare la nimeni... Și Reli, și Neguleasca : potolește te, făcea ! Vino-ți în fire ! Că destul te-a necăjit cât a trăit ! Păi ce știe ele ! Că bietu de el n-a călcat pe de lături o dată ! Și ce se uita lumea la noi când dansam vals amândoi, când l-am cunoscut pe Niculaie cu măciuca lui ! Nu asta
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și la treningul meu roz-ciclam pe care scrie cu litere cauciucate NEON, aha, am Înțeles ce vrea, se poate, dacă Îmi spune numele tipei disponibile de la gineco. Poate, zice el, dacă Îmi dai hainele civile, așa că am urcat la etaj, necăjiți de perspectiva că dincolo de poarta spitalului e o lume liberă, fără Ceaușescu, mort, ieri, 25 decembrie 1989, au anunțat la televizor, motiv de și mai multă bucurie, iar negocierea treningului meu În schimbul numelui tipei cu chistul a intrat Într-o
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
-mi schimb gândurile în legătură cu George, dar cum s-o fac?“. Adam își spuse: „Trebuie să încetez cu gândurile astea ciudate despre Rufus și trebuie să fiu mai bun cu tatăl meu și să-i vorbesc și să nu-l mai necăjesc“. Anthea Eastcote își spuse: „Trebuie să fiu sinceră și onestă față de Hector Gaines și să mi-l scot din cap pe Joe Tanner“. Nicky Roach își spuse: „Trebuie să studiez mai serios și să nu mă mai culc cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-i scriu. Deocamdată, nu. Vreau s-o cunosc. De ce nu? — Ți-am explicat de ce nu. Sunt curios s-o cunosc. Tu, în locul meu, n-ai fi? Hai să mergem împreună s-o vedem. Încetează să tuni și să fulgeri. Mă necăjești când ești furios, mă sperii, și nu-mi place să fiu necăjit și speriat. Pe mine nu mă băga în treaba asta. Și nu te aștepta să te ajut mai târziu, când ai să-ți mănânci degetele că nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
explicat de ce nu. Sunt curios s-o cunosc. Tu, în locul meu, n-ai fi? Hai să mergem împreună s-o vedem. Încetează să tuni și să fulgeri. Mă necăjești când ești furios, mă sperii, și nu-mi place să fiu necăjit și speriat. Pe mine nu mă băga în treaba asta. Și nu te aștepta să te ajut mai târziu, când ai să-ți mănânci degetele că nu mi-ai urmat sfatul. Bineînțeles că am să-ți cer să mă ajuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu lacrimile pregătite în ochi? Doar știu că-l agasează îngrozitor pe Brian. Oare și viețile altor oameni sunt ca a mea, întotdeauna pe muchea a ceva infinit de impresionant, de mișcător, de semnificativ și, oarecum, profund!“ Adam fusese foarte necăjit în această dimineață pentru că Gabriel îi stricase „ursul“. „Ursul“ era o pată pe peretele din bucătărie, care sugera o formă de urs și care, într-un fel, devenise proprietatea lui Adam. Făcând curățenie, Gabriel, din grabă și neatenție îi ștersese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sau poate că o indusese în eroare, ceea ce, fără îndoială, nu era vina lui Tom. Și-apoi fata fusese de la bun început atât de rece și de ostilă față de el, încât Tom nu reușise să fie stăpân pe situație. („Ești necăjit pentru că n-ai reușit s-o cucerești“, îi spunea Emma.) Și acum, exista o pată pe univers, pe care Tom ar fi dorit din toată inima s-o șteargă, dar nu putea; și acest lucru îl paraliza. Se gândise să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
negustor de tablă. Mi-am pierdut ceasul, îi răspunse. L-am scăpat pe undeva pe aici. Sau mai încolo? Că doar ne-am mutat locul. Tu caută-l pe lângă stânca aia, și eu îl caut aici, o sfătui Brian. Era necăjit că se purtase atâat de brutal cu Gabriel. Nici măcar nu încercase să înțeleagă ce anume voia, și când venise după ea pe plajă, îl agățase Alex cu ceasul ei, iar Gabriel dispăruse. — Dar știați despre chestia asta cu Iisus, stărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dar îl găsise în schimb pe Bobbie Benning. Se așeză pe bancă, lângă tânărul atât de doborât și-i înconjură umerii cu brațul: — Fiul meu, povestește-mi totul. Pearl îi spuse lui Hattie: Mă duc să-l caut, nu te necăji, nu lipsesc decât o clipă. Am să ies pe ușa din spate, tu încui după mine și când mă întorc, te strig. Valerie spuse: Bună, Nesta, l-ai văzut cumva pe George? A, bună Diane, l-ai văzut cumva pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nici un comentariu. George, care lui i se părea atât de important, ar putea să nu însemne absolut nimic pentru Hattie. Și, fără îndoială, Hattie nu putea crede că Tom adusese după el tot convoiul de cheflii, doar ca s-o necăjească pe ea. Poate că râdea de toată întâmplarea. O scrisoare de scuze ar da impresia că se acuză singur de fapte pentru care ei nici nu-i trecea prin cap să-l acuze. Tom începu chiar să-și spună că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Swimmer, iar pe cel din Ennistone Gazette nu-l citise cu prea multă atenție. Îl parcursese în grabă, cu scârbă și indignare, apoif rupsese ziarul, ca nu cumva să fie tentat să-l mai citească o dată și astfel să se necăjească. Răspunse: L-am citit pe ăsta de aici, dar superficial... pe celălalt nu l-am văzut. Atunci te rog să le citești acum. Așază-te la masa și citește-le. Așază-te. Tom se așeză pe un scaun lângă masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
speranța. Fapt care n-a împiedicat-o să moară aproape de spaimă când îl auzise pe Tom intrând și crezuse că e John Robert. Disperarea lui Emma și, în consecință, nesocotința lui, aveau o origine duală. Pe de o parte era necăjit și iritat de faptul că Tom nu se arătase la Londra, nu-i scrisese, nu-i telefonase, nu-i dăduse nici un semn de viață. Cum el se reîntorsese la Londra duminică, desigur că nu avusese cum să știe de articolele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vopsit-o cu ceai. — Cu ceai? — Gabriel a purtat-o? — Nu, Greg, o fată, un... îmi pare teribil de rău. — Nu mai arată cum arăta, comentă Judy, dar n-are nici o importanță. — Îmi pare foarte rău. — Tom, dragule, nu te necăji, n-are nici o importanță, suntem atât de bucuroși să te vedem. Nu-i așa, Greg, iubitule? — Și ce alte pozne ai mai făcut? întrebă Greg, plimbându-și privirea de jur împrejur. Nimic altceva... casa e în ordine... dacă știam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mea adevărată e aici. Și o vizitez din când în când. Restul e ficțiune. — Muncești prea mult, citești prea mult. Ar trebui să cânți. Când cânți ești fericit. — Urăsc fericirea și, în felul ăsta, mă lepăd de ea. — Iubitule, mă necăjești tare... — Regret. — Vrei să cântăm duetul de Mozart? — Te acompaniez la pian. Emma ridică de pe pian șalul brodat, și o lampă, și fotografia adolescenței lui neprihănite, și deschise capacul. Telefonase de la aeroportul Heathrow la Papuc, mai telefonase o dată de la aeroportul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]