1,175 matches
-
întreba ce însemna tăcerea? însemna rău sau bine? Sau poate Rim nu cuteza . . . sau poate nu credea de cuviință să răspundă. 253 - Dumneata ce zici? Aceeași tăcere. Lina, rămasă de la început lipită de ușă, acum da mereu înapoi în sufletul necăjit. - Ce zici? Atunci a rămas așa . Așa ... să plece fata - Nu! - Cum . Adică nu-i zici dumneata? Să-i spui tot eu din partea dumitale? La ocazii mari Lina spunea lui Rim ,,dumneata". Acum însă "dumneata" se aglomera. I se păru
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
din nituri fiecare bucată muzicală 265 pentru a controla calitatea și defectul amănuntului. Apoi se trecuse de două ori ansamblul. Marcian descoperea abia acum greșeli și, cu acel imperativ al lui, azvârlise nemilos acuzările în dreapta și în stânga. Elena, cre-zîndu-1 foarte necăjit, era încremenită. Se însenină abia când îl văzu strângând mâini în dreapta și în stânga. îl întrebă aproape cu gingășie: Ce crede? . . . Ce-a fost? ... Mergea admirabil! Observațiile erau de la "bine" înainte spre perfecție. încîntată, ar fi vroit să-i spună cuvinte
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
și că există un real pericol de inundații devastatoare ce vor aduce noi și mari necazuri pe capul oamenilor... Pe la Fărcașa, Poiana Teiului și alte localități din valea Bistriței s-au pornit deja zăpoarele! Doamne ferește-i și apără-i pe necăjiți și pedepsește pe cei ce s-au îmbogățit defrișând în mod criminal podoaba arboricolă a vechilor noștri codri!... Ziua a II-a de Crăciun am fost insistent invitat la nepoata Neta, unde am găsit și pe nepotul Săndel cu soția
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
Tot de atâtea ori, și mătușa Alba, se ospăta, cât de cât omenește. De când,însă, bandiții lumii și ai țării au trecut pe ordinea de zi, a vieții, CRIZA, pomenile primăriei au fost reduse cu o treime. Și acum, bieții necăjiți, aidoma mătușii Alba, se așează la rând,începând cu miezul nopții, iar, după ivirea zorilor,începe înghesuiala, pentru pachetul oferit din mila cuiva.Către amiază, după ce scapă cu pomana, boțită și vlăguită ca vai de ea, mătușa Alba, printre șirurile
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
cu tunicile desfăcute. Ținându-l ca pe o sulă, Crețu mocoșea cu acul să puie un bumb albastru la cămeșa de câlți. Celălalt, care-și unsese bocancii cu gaz și îi lăsase la soare, îl privea. Crețu era un om necăjit, cu fața ca o perie neagră ; gâtul strâmb, ochii suri și tâmplele scobite îi trădau originea obscură. Dimpotrivă, Cojoc, deși mic și oacheș, avea o roșeață sănătoasă în obrajii tăbăciți ; trupul îndesat și fălcile rotunde i se mișcau pe loc
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
înstelată, fără nori, lumina lunii ținea loc de felinare, dar asta nu mă ajuta prea mult să mă orientez. Și n-am avut noroc să văd pe cineva căruia să-i pot cere lămuriri. În acea mahala, locuită de oameni necăjiți care se culcau devreme, nu exista viață de noapte. Târziu, când nu mai credeam că voi închide ochii până a doua zi, am găsit, în sfârșit, strada Tufelor și m-am oprit la numărul 24, în fața unei case mărunte de
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
s-au dus, mânzul a plecat odată cu ei, nimeni nu știe unde... În același an a murit și Dumitru, singurul băiat al lui nenea Fănică. Pentru o vreme, cântecele nu și-au mai aflat sălaș în glasul de aur al necăjitului țăran. Două mari necazuri deodată erau prea mult pentru el și pentru anii lui. Însă dorul de câtec era, parcă, mai arzător decât orice mâhnire. Sufletul său, lovit crunt, avea nevoie de o mângâiere. La început, a apărut cântecul înnăbușit
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
ca niciodată. În ultimul său zâmbet, cel cu care pornise întru neființă și eternitate, voia, parcă, să spună: “V-am făcut-o și dă data asta. Uite, vedeți, mi-a fost drag să mai stau eu câteva zile. Nu vă necăjiți, dă băut și dă mâncat este berechet în pivniță, ajunge pentru zece înmormântări. Înfruptați-vă liniștiți și pomeniți-mă d’a pururi!”... ...VI.11. ... Atmosfera s-a încins din nou. Și la propriu și la figurat. Pentru că, la zăpușeala greu
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Institutul Teologic și după aceea. Bineînțeles, dacă voi fi pregătit și voi lua examenul... ...Clasa a III-a... S-au scurs câteva săptămâni de la moartea tatei. Merg când pot la biserică, pentru că Dumnezeu are în grija Sa pe copiii săraci, necăjiți, dar credincioși. La școală, învățătoarea ne spune, la Cunoștințe despre Natură, că nu există nici un Dumnezeu, că omul este cel mai puternic, el este în stare să mute și munții din loc... La biserică, aceeași persoană devine coana preoteasă și
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
simțindu-l "în stare de o mare prietenie..." Răspunde mașinațiunilor lui Nae Gheorghidiu și Tănase Vasilescu Lumânăraru cu demnitate și nu acceptă compromisurile. Pentru Emilia el este un nătâng, un "haloimăs", "cu figuri", care îi stârnește mila: "Săracul, era mereu necăjit...". În compania lui se plictisește căci: Nu era om de înțeles, cum era să mi-l iau de pe cap? Penciulescu, disprețuitor și arogant, îl consideră „dobitoc", "imbecil", poet "cretin" și lipsit de talent. Imaginea finală, după cum o surprinde Fred , este
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
că apare Mel Porter. Taică-tu spunea că s-a dus drept la atelierul lui și s-a oprit În ușă fără să scoată o vorbă: stătea și dădea din cap și taică-tu spunea că arată tare amărît și necăjit, de parcă-l lovise o mare nenorocire, iar taică-tu l-a Întrebat: „Ce-ai pățit, Mel? Nu te-am văzut niciodată așa de amărît“. „Vai, Will, Will“ - zice, și stătea și dădea din cap uitîndu-se la taică-tu - „dac-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
află, mă fac de rușine...“ și pe copii, cei doi băieței, i-a trimis sus, pe acoperiș, și de-acolo se uitau ca niște maimuțoi și toți ieșiseră pe culoare și vorbeau În șoaptă. Iar Ben tare era amărît și necăjit cînd a văzut ce face. „Dumnezeu mi-e martor că-și merită soarta dacă moare“ - a zis. „După tot ce-a făcut, nici nu-mi mai pasă.“ Și i-am luat sticla, că i-am găsit În buzunar o sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Semantică Generală, trecură. Se simți ușurat când văzu că ușa era închisă și că era singur. Și apoi... Avu o senzație vagă de vârtej. Undeva în adâncul ființei sale. Deși se așteptase la asta, fu dezamăgit. "Bine, bine, gândi el necăjit, în timp ce se ridicase în picioare. Cel puțin acum știu ce este și la ce poate duce." După câteva secunde care-i trebuiră să se ridice, deveni deodată optimist. Poate că o să-l țină o vreme sub observație. Să vadă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
ce faci, zise ea direct, intri sau stai proțăpit acolo? Gosseyn rămase mut. O urmă în livingul mobilat cu gust și se așeză pe scaunul care i se oferi. Cealaltă femeie dispăruse. Constată că Nirena îl privea neutră. Ea zise necăjită: - Mă costă mult să-ți vorbesc. - Te asigur, zise Gosseyn, că nu riști nici o incorectitudine din partea prințului Ashargin. Vorbea cu bună știință la persoana a treia. - De fapt este un tip cumsecade. - Dar eu am primit ordinul, zise ea, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
era nevoie ca ei să dezvăluie ceea ce dorea să afle. Iar Enro putea să conceapă semnificația acestor dezvăluiri la fel de bine precum persoana vizată. Nu putea risca înainte de a fi epuizat celelalte metode. După patru zile, Gosseyn era un om foarte necăjit. Se vedea închis în trupul lui Ashargin, ceea ce, în ciuda pretinsei lui libertăți de acțiune, nu-i îngăduia să înfăptuiască tocmai lucrurile care erau importante. Numai venusienii non-A vor putea să-i oprească pe Enro și pe Prezicători. Aceasta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
contact zilnic cu subofițerii de serviciu; totul merge bine. - Nici nu s-au întrebat de ce au rămas ușile închise timp de o lună? - Ei nu urcă decât la ordin, de obicei pentru a lucra așa că nu crede că sunt prea necăjiți. Gosseyn nu făcu nici o observație. După el, cineva a urcat fără ordin și a lucrat cu spor, fără nici un dubiu. Ar fi putut să găsească vinovatul chestionându-i pe cei patru sute optzeci de oameni cu un detector de minciuni, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
și nopți, ca să privesc afară, ziua vedeam cerul de plumb, zăpada și, câteodată, lupii; atunci, ce e drept, mă bucuram că sunt la adăpost, aveam mici sentimente; dar noaptea, când cerul își desfășura miriadele de stele deasupra noastră, mă simțeam necăjit și mic și murdar, îmi simțeam cămașa găurită și ciorapii idem, îmi pipăiam fruntea murdară de pământ și îmi venea să mor;iar înăuntru mă pândeau ochii lui Dragoș, care luceau descurajant și trist. Am stat așa zile și nopți
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
și ucigându-și matca. Ele s-au refugiat apoi în stupi, unde au procedat la un fel de sinucidere colectivă, prin asfixiere, astupând toate găurile prin care ar fi putut pătrunde aerul. 11. În seara aceea, poate pentru că mă văzuse necăjit, Zenobia și-a amintit de jocurile noastre și mi-a cerut hârtie și creion. I le am dat, împreună cu bucata de carton care îmi ținea loc de masă când voiam să scriu. Apoi am stins lumina din cameră și de pe
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ce faci, zise ea direct, intri sau stai proțăpit acolo? Gosseyn rămase mut. O urmă în livingul mobilat cu gust și se așeză pe scaunul care i se oferi. Cealaltă femeie dispăruse. Constată că Nirena îl privea neutră. Ea zise necăjită: - Mă costă mult să-ți vorbesc. - Te asigur, zise Gosseyn, că nu riști nici o incorectitudine din partea prințului Ashargin. Vorbea cu bună știință la persoana a treia. - De fapt este un tip cumsecade. - Dar eu am primit ordinul, zise ea, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
era nevoie ca ei să dezvăluie ceea ce dorea să afle. Iar Enro putea să conceapă semnificația acestor dezvăluiri la fel de bine precum persoana vizată. Nu putea risca înainte de a fi epuizat celelalte metode. După patru zile, Gosseyn era un om foarte necăjit. Se vedea închis în trupul lui Ashargin, ceea ce, în ciuda pretinsei lui libertăți de acțiune, nu-i îngăduia să înfăptuiască tocmai lucrurile care erau importante. Numai venusienii non-A vor putea să-i oprească pe Enro și pe Prezicători. Aceasta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
contact zilnic cu subofițerii de serviciu; totul merge bine. - Nici nu s-au întrebat de ce au rămas ușile închise timp de o lună? - Ei nu urcă decât la ordin, de obicei pentru a lucra așa că nu crede că sunt prea necăjiți. Gosseyn nu făcu nici o observație. După el, cineva a urcat fără ordin și a lucrat cu spor, fără nici un dubiu. Ar fi putut să găsească vinovatul chestionându-i pe cei patru sute optzeci de oameni cu un detector de minciuni, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
nu i se vedea decât o șuviță, pânza baticului îi cobora peste urechi, trecea pe sub bărbie, strângând-o, și se înnoda nevăzut undeva, la ceafă. Căutătura ei era serioasă. Bărbatul arăta obosit. Avea, slavă Domnului, voce fără gând ascuns, voce necăjită, așa că femeia se simți iar la larg cu sufletul. — Unde poate înnopta un om fără bani și fără bagaj? Cumva pe-aici? — Numai dacă vreți să petreceți noaptea cu vreo sfântă, spuse Epiharia fără să se gândească la ceva rău
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
patru paturi de fier, dintre care numai două erau ocupate. Era aer închis și mirosea a sudoare și a dezinfectant. Într-unul din paturi îl recunoscu pe blond, cu ochii închiși, așa cum îl văzuse și-n ajun. Trebui să constate, necăjit, că n-avea prea multe speranțe de viață. Oare ar fi trebuit să-l însoțească ieri sau poate injecția cu ulei camforat fusese o greșeală? Uneori, din păcate, medicina nu e deloc știință, e mai mult o artă a încercărilor
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Juvenal, deși era poet. Are ce are cu poeții, nu-i prea iubește. Și: un doctor bun le vindecă pe amândouă, mintea și corpul. Să te vedem, papa, dacă-mi poți vindeca mintea și corpul de Alexandru, m-am gândit necăjită. — O să te vindec, a spus el, de parcă m-ar fi auzit. Am observat că uneori citește gândurile, exact ca prietenul nostru, conu Costache. Adevărul e că am mustrări de cuget pentru felul în care l-am expediat ieri pe Alexandru
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
viziteze Leagănul Elisabeta din strada Teilor 11, inaugurat cu vreo trei săptămâni înainte, la sfârșit de noiembrie. Agatei îi rămăsese în minte o fetiță drăgălașă care semăna cu fiica ei pierdută, doar că era mai negricioasă și cu ochii mai necăjiți, în timp ce mica ei Maria făcea să surâdă parcă toată strada și tot orașul și toată lumea, când o scotea la plimbare. Se sculă și văzu pe noptieră Planeta de damă pe care, la Giurgiu, papagalul unui flașnetar sașiu i-o trăsese
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]