8,720 matches
-
toată suferința fetei. Simona greșise, e adevărat, dar până să-i iei capul fetei, chiar pentru o faptă care îi păta onoarea, bunul nume al ei și al familiei, trebuia chibzuit cu răbdare și înțelepciune cum se putea ieși din necaz. Ea îndrăzni să propună un compromis: Vom vedea, vom judeca lucrurile așezați, cu multă cumpătare, poate găsim o ieșire, Costache! Uite că ți-ai găsit și un avocat, dar să știi că în casa asta eu sunt judecătorul. Izbucni: fă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
tragă o beție strașnică, dar niciodată cunoscuții sau foștii lui tovarăși de muncă nu-l văzuseră întrecând măsura. Și apoi mai era ceva, dacă-l vedeau pe două cărări l-ar fi întrebat: ,,Ce-i cu dumneata, bade Costache, ce necazuri ți-au bătut la poartă?" Și el ce să le spună? Că i-a venit fata cu burta la gură? Că-și simte nu numai părul lui alb, nins de ani, mânjit cu noroi, ci și sufletul? Trei zile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
amenințător cu mâna, care putea să semnifice: ,,Fii atent pe viitor, băiete!", sau ,,Ai merita o bătaie!"... Duse mașina la garaj și o săptămână nu mai lucră, o ținu într-o beție continuă. Nu știa nici el de ce bea, de necaz, pentru a alunga spectrul ce îl urmărea de a se vedea la ușile miliției, de bucurie că scăpase și el și copilul nevătămați. E greu de spus. * Simona abia deschise ușa garsonierei și, încărcată nervos, explodă. Începu să-l lovească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
foame, dar un pahar cu apă tot aș bea. În seara aceea, cele două femei deșirară de pe ghemul timpului amintiri și întâmplări de care aproape că uitaseră amândouă. Trecură mai multe zile în care mătușa Varvara, care știa câte ceva din necazurile Simonei, înconjură cu bună știință subiectul, gândind că dacă fata asta are ceva de povestit, o s-o facă ea fără îndemnul nimănui. Simona își găsea preocupări care să-i ocupe timpul: răsădea flori, citea, asculta muzică. Uneori mergea în pădurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
doar repaos în întregime pentru mâna cu pricina și alte câteva feluri de medicamente - niște fleacuri. Totuși, acesta, stând acasă și respectând întocmai ceea ce i se prescrisese, tocmai din dorința de a scăpa cât mai repede cu putință de acest necaz grozav, de la o zi la alta vedea cum lucrurile nu stau deloc așa. Chiar dacă mâna stângă și extremitățile picioarelor erau aproape scăpate de orice fel de amenințare, mâna dreaptă nu numai că nu i se vindecase, dar parcă vedea cum
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
sau întârziere, Luiza băgă atent de seamă tristețea vădită de pe chipul vecinei sale. Ea bănui îndată că ceva nenorocit se întâmplase de curând și, astfel, în ea se și născuse pe loc dorința, aproape imperativă, de a afla și ea necazul mare, ce se observa într-atât de limpede că o neliniștește și o macină pe Adriana pe dinăuntru, făcând-o să se frământe puternic și nereținut. Ar fi vrut să nu-și dorească asta, nu era aceasta firea Luizei, nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
vorbire în continuare, nu se întâlnește la tot pasul, nu cred... Iată despre ce este, mai limpede, vorba. Curând de tot, toată lumea, cu mic, cu mare, află că este vraiște în familia N.; de o foarte bună bucată de timp, necazurile se ținură lanț la membrii familiei, iar Victoria, nemaiputând îndura tot amarul de pelin, pe care era nevoită să-l înghită zi de zi, se hotărî să-l împărtășească unei singure persoane - doar uneia! -, o persoană pe care o credea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Iar iuțeala împânzirii știrilor - se cunoaște - sporește cu atât, cu cât locul unde aleg ele să se împânzească este mai mic, mai înghesuit... Nimeni n-ar fi bănuit vreodată măcar că, în această familie, odinioară fără cusur, ar putea să poposească necazul și să prindă rădăcini într-atât de adânci. Ea era formată doar din doi membri: mamă și fiu. Victoria - mai sus pomenită - rămăsese văduvă, pe când băiatul ei avea numai șase ani. După ce suferise cât suferise, ea făcu un efort de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
acum, ceea ce a făcut din viața mea doar o caznă nenorocită! Cu sprijinul drogurilor, trebuie s-o scot eu la capăt cumva, și chiar îndrăznesc să fiu foarte încrezător în privința aceasta, căci, în definitiv, doar nu mi-o ține pururea necazul!” Și, reflectând el astfel, cu un suflu triumfător, iute căpătă un pic de inimă, dând uitării toată amărăciunea lui plumburie din ajun. „Sper numai să și reușesc...”, conchise el îngândurat. Însă speranța aceasta a sa trebuie spus că nu rămase
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
priceput? Într-adevăr, așa este și cască-ți bine urechile, ca să ții minte; acesta este tot adevărul, adevărul curat și singurul. De când mă știu, numai ai râs de mine și ai știut să-ți apleci urechea la durerile și la necazurile mele doar în chip de batjocură, nimic mai mult. Niciodată nu ai dorit să mă iei, întradevăr, în serios, atunci când eu chiar aveam deplină nevoie s-o faci. Cu alte cuvinte și mai explicit, ai știut să-mi fii mamă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
adormit pe limba mamei, până când, Într-un moment de neatenție, m-a născut. Credeți că s-a bucurat, biata de ea? Da de unde! Nici pomeneală. Se uita la mine consternată, smulgându-și părul din cap și frângându-și mâinile de necaz. După chinul facerii, Încă lăuză, se plimba cu pași repezi prin odaie, bolborosind Întruna: Nu știu cum s-a Întâmplat! Ce mă fac!? Ce mă fac!?” Obosită de atâta umblătură și bodogăneală, s-a așezat pe un colț de pat, ceva mai
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
fi bine să mai schimb, totuși, așternuturile! Cine știe?!” Poate mă trezesc cu vreo vecină curioasă, care ține musai să vadă “Minunea asta”! Nu de alta, dar sunt sătulă de bârfele lor și eu nu-mi mai văd capul de necazuri și suferință. În timp ce mama cugeta atât de profund, eu, vie fiind, am Început să “molfăi “colțul unui șervet din cânepă cu care Îmi acoperise fața. “Copii foarte mici trebuie să doarmă mult” și pentru asta cel mai bun somnifer și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
să nu vă mai aud, să scap de această nenorocită de sărăcie. Și, cât ținea ziulica, blestema și plângea, ștergându-și lacrimile pe ascuns, cu colțurile basmalei Înflorate. Biata de ea! Nu știu cine este de vină pentru toată suferința, pentru toate necazurile din viața ei. Mult prea multă nefericire și sărăcie la o singură casă. Dracu să-i ia pe toți sfinții și demagogii care sfătuiau femeile de la țară să aducă pe lume cât mai mulți copii! Știau prea bine că Într-
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
atunci când cineva râde de ei. Să știți că credința este temelia unei vieți liniștite și a păcii din familie. Două lucruri nu se pot face neavând credință: nu se pot crește copii înțelepți și nu se poate trece ușor peste necazuri. Feriți-vă de vorbirea de rău și de cei ce vorbesc rău de alții, căci cel ce vorbește permanent rău și urât despre alții, vorbește rău și despre voi cu alții. Vorbirea de rău vă va aduce cele mai multe probleme cu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
dragoste de Dumnezeu. Frica de Dumnezeu, care este începutul înțelepciunii și dragostea de Dumnezeu, care este sfârșitul ei. Iată de unde izvora înțelepciunea lor, nu din facultăți sau școli înalte. Aceasta i-a ajutat să treacă prin toate greutățile, ispitele și necazurile vieții, le-a dat putere să lupte și să rămână statornici în credință, devotați dragostei și curați cu sufletul până la sfârșitul vieții lor.” Tatăl, om al Bisericii, cere rugător, pentru clipa trecerii lumină: „Îl rog pe Dumnezeu să se milostivească
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
starea sa și atât. Dar de câte ori trecem pe lângă cei de alături și, crezând că e deajuns să nu le facem rău, scăpăm ocazia de a le putea face bine? Mulți dintre cei pe care îi cunoaștem se pot afla în necazuri și în nevoi; unii disperați, alții bolnavi, alții în lipsuri și alte suferințe. Dacă trecem pe lângă ei nefăcându-le niciun rău, ce bine le-am făcut? Cu ce i-am ajutat? Deci, nu este deajuns doar să nu facem rău
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
dragoste de Dumnezeu. Frica de Dumnezeu, care este începutul înțelepciunii și dragostea de Dumnezeu, care este sfârșitul ei. Iată de unde izvora înțelepciunea lor, nu din facultăți sau școli înalte. Aceasta i-a ajutat să treacă prin toate greutățile, ispitele și necazurile vieții, le-a dat putere să lupte și să rămână statornici în credință, devotați dragostei și curați cu sufletul până la sfârșitul vieții lor. Când m-am trezit și eu pe lume, mama avea patruzeci și unu de ani. Părul ei
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
atunci când cineva râde de ei. Să știți că credința este temelia unei vieți liniștite și a păcii din familie. Două lucruri nu se pot face neavând credință: nu se pot crește copii înțelepți și nu se poate trece ușor peste necazuri. Feriți-vă de vorbirea de rău și de cei ce vorbesc rău de alții, căci cel ce vorbește permanent rău și urât despre alții, vorbește rău și despre voi cu alții. Vorbirea de rău vă va aduce cele mai multe probleme cu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
rost în viață și înțelegerea vine și ea odată cu creșterea experienței de viață. Înțelepciunea este un dar rar întâlnit la tinerețe, nu poți ajunge la ea fără să fi trăit mai înainte, fără să fi cunoscut gustul suferinței, durerii și necazurilor. Atunci când acestea se trăiesc, fără ca omul să cârtească împotriva lui Dumnezeu sau a soartei, fără să cadă cu duhul, și încă mai poate găsi motive pentru care se consideră fericit și mulțumește lui Dumnezeu pentru toate, atunci omul este înțelept
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
binevoit binecuvântarea și se va îndepărta de la el”. Blestemul îl poate ajunge pe om numai dacă se va lipsi de binecuvântarea lui Dumnezeu. Sfântul Apostol Pavel insistă ca oamenii să nu blesteme sub nicio formă, chiar și când dau de necazuri: „Binecuvântați-i pe cei ce vă prigonesc, binecuvântați-i și nu-i blestemați!” La fel și înjurăturile, care nu sunt altceva decât cuvinte de ocară și de hulă împotriva lui Dumnezeu și a tuturor lucrurilor cele sfinte și curate, sunt
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
și necunoscute, să fie foarte atente la tot cuvântul ce le iese din gură, atunci când își ceartă copiii...”. Am ascultat-o fără să zic nimic. Niciodată n-aș fi crezut că cuvintele pe care le spunem la ciudă și la necaz pot avea așa putere și pot atrage după ele consecințe. Ajunsesem, între timp, la Hâncești și trebuia să cobor. Nu știu care au fost ultimele cuvinte pe care i le spusesem acelei doamne. Mă pomenisem jos. Priveam în urma autobuzului care se îndepărta
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
dragoste de Dumnezeu. Frica de Dumnezeu, care este începutul înțelepciunii și dragostea de Dumnezeu, care este sfârșitul ei. Iată de unde izvora înțelepciunea lor, nu din facultăți sau școli înalte. Aceasta i-a ajutat să treacă prin toate greutățile, ispitele și necazurile vieții, le-a dat putere să lupte și să rămână statornici în credință, devotați dragostei și curați cu sufletul până la sfârșitul vieții lor.” În cele mai multe cazuri, personajele scrierii sunt oameni simpli, viețuitori în universul rustic, care acționează după datini și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de viață al populației din localitate, poate induce schimbări importante, dar este vorba despre transformări în care decizia comunitară e posibil să nu fi fost deloc implicată. Dar ajutoarele oferite de vecini, spre exemplu, pentru cel care a avut un necaz în familie constituie caz de DEVCOM? Aici există o dimensiune de implicare a comunității, dar ținta este una individuală. În consecință, se poate vorbi despre ajutor comunitar, dar nu despre dezvoltare comunitară. Tot în zona exemplelor care pot aduce precizări
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
toantă, nu s-a gândit la bătrânețile mele, bărbatul meu nici nu a putut răbda una ca asta, și-a pus ștreangul de gât". "Era bolnavă fata dumneavoastră?". "Bolnavă? Era ca o rujă, avea optsprezece ani". "N-a avut niciun necaz?" " Ce necaz să aibă? A plecat de acasă și nu a mai venit. Bărbatul meu zice: "Tu muiere, cu fata asta a noastră nu e bine, nu e bine deloc. Da' eu eram cu grijile, cu casa, cine să stea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
s-a gândit la bătrânețile mele, bărbatul meu nici nu a putut răbda una ca asta, și-a pus ștreangul de gât". "Era bolnavă fata dumneavoastră?". "Bolnavă? Era ca o rujă, avea optsprezece ani". "N-a avut niciun necaz?" " Ce necaz să aibă? A plecat de acasă și nu a mai venit. Bărbatul meu zice: "Tu muiere, cu fata asta a noastră nu e bine, nu e bine deloc. Da' eu eram cu grijile, cu casa, cine să stea să se
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]