911 matches
-
tare și dispune de conexiuni destul de puternice spre a nu-și pierde cumpătul daca cei din București vor păstra cu orice preț o atitudine ostilă. Din contra, România se află într-o poziție oarecum mai nefavorabilă și o politică de necontenite provocațiuni contra monarhiei noastre i-ar fi în cele din urmă fatală. Poate că în fine cei din România vor fi recunoscut aceasta, și într-adevăr numirea lui Dimitrie Sturza semnifică o schimbare spre bine. "Bukarester Tagblatt" spune asemenea că
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
de ori s-a schimbat ministerul sub prezidența d-lui Brătianu: d-sa pare a fi avut atâtea cabinete în șase ani câte au avut toți Domnii pământeni de la întemeierea țărilor până azi; dar două poluri rămâneau neclintite în această necontenită rotațiune: d. Ioan Brătianu pe de o parte, majoritatea sa parlamentară pe de alta. De la un timp lucrul au început a se cam turbura. Fie că prea mulți și-or fi zis "omul face banii și banii pe om", fie
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
ar mobiliza și l-ar lumina și alte lucruri de soiul acesta. Am avut cu toate astea onoarea a spune d-lui C. A. Rosetti că cultură și moralitate nu se improvizează în întruniri electorale, ci se câștigă prin muncă necontenită, prin necontenită absorbțiune de adevăruri ce privesc natura în genere și inteligența omenească îndeosebi și că misiunea de-a lumina poate să și-o aproprieze d-sa, care are nenorocire de-a învăța pe oameni lucruri ce sigur nu le
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
și l-ar lumina și alte lucruri de soiul acesta. Am avut cu toate astea onoarea a spune d-lui C. A. Rosetti că cultură și moralitate nu se improvizează în întruniri electorale, ci se câștigă prin muncă necontenită, prin necontenită absorbțiune de adevăruri ce privesc natura în genere și inteligența omenească îndeosebi și că misiunea de-a lumina poate să și-o aproprieze d-sa, care are nenorocire de-a învăța pe oameni lucruri ce sigur nu le pricepe, dar
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
statistice, că populațiunea română scade la număr, că are în fiece an un plus al mortalității asupra natalității și că golurile ce le lasă astfel românii sunt suplantate parte prin imigrarea de elemente străine, a căror curgere din occident e necontenită, parte prin sporirea parazitică a dementului evreiesc. S-a crezut acum câteva decenii că introducerea formelor exterioare de cultură apuseană va putea suplini lipsa de cultură solidă și substanțială și neajunsurile răsărite dintr-o dezvoltare neregulată a trecutului nostru istoric
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
pă-mînt nou și un cer nou... Stau mai departe pe scaunul meu, în mansarda mea cu fereastră ovală, la marginea unei galaxii. A fost o liniște tot mai roșiatică pe măsură ce a căzut seara, întrețesută cu zgomote versatile și benigne: cântecul necontenit al turturelelor (care de multe ori se opresc pe pervaz și privesc cu un ochi rotund peștera de dincoace de geamul meu), zgomotul apei trase la closet în alte apartamente, țipetele limpezi ale băiețeilor ce joacă fotbal între mașinile parcate
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pe de altă parte, dacă Xtyn ar fi dorit, l-ar fi putut ucide în pofida a ceea ce ar fi întreprins oricine ar fi vrut să-l apere. Pentru prima dată în mulți ani se simțea eliberat, iar durerea surdă și necontenită care i se cuibărise demult în pântece căpăta un înțeles mai omenesc. Era un bătrân care murea o dată cu lumea lui. Nu se grăbi să ajungă în sala mare a psiacului. Pe coridoare se auzea încă larma luptelor, strigătele demente ale
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
spunea că-i glumă și-l chema Nică. Era târziu, pe aproape de miezul nopții, când am ajuns la bariera târgului. M-am dus tot înainte în celălalt capăt al orașului, la mătușa Irina. Porțile încuiate, târgul dormea demult sub scurgerea necontenită a cerului; am sărit peste porți, am ciocănit pe la uși, pe la ferestre și, într-un târziu, în casă a clipit o luminiță și a urmat o întrebare. Am răspuns că sunt eu, s-a tras un zăvor, mătușa Irina a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
unele cazuri, chiar primarii contribuiau la înrăutățirea serviciului poștal rural. Astfel, în septembrie 1877, expeditorul de la biroul poștal al plasei Muntele, reclama pe primarul comunei Mălini, că nu-i pune la dispoziție cu regularitate vătășei pentru purtarea plicurilor. Primindu-se necontenite plângeri că poșta rurală este aproape paralizată din cauza neglijenței notarilor și a vătășeilor, Direcția Generală a Telegrafelor și Poștelor a fost determinată să apeleze la bunăvoința prefectului de județ “pentru regularea sistematică a poștei rurale și pentru a face ca
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
în loc să râdem și să ne punem cu toată seriozitatea întrebarea: Cum se naște și încotro duce violența? Mi-am pus această problemă în toate momentele de cumpănă de după 22 decembrie, mi-am pus-o cu stăruință și acum, când bubuiturile necontenite pe care le auzeam de acasă, m-au făcut să ajung din nou în mijlocul „pegrei” care, vorba domnului prim-ministru demisionat, tot nu mai are altceva de făcut decât să iasă în stradă. Lumea adusă, ca și mine, de grenade
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
la mandolină și Învățau la limba esperanto. Studentul filolog care stă cu chirie În camera de la parter citește din carte că Alexandr Blok a scris la 17 mai 1901 că: „Tot ce e viu se armonizează totul / În marea liniște necontenită / [...] Eu Înțeleg fiindcă am ajuns la capăt / Acum că trec hotarul, așept numai / Fantasma convenită, să-mi iau zborul / Spre altă zare a pustietății “ și se uită pe geam și vede copiii jucându-se de-a jocurile de copii. An
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Abdel Nasser, membru al consiliului... Dă, dragă, difuzorul ăla mai Încet! Apoi În șoaptă: Doarme fi-tu! Uite ce ți-am adus! și ia pânza de pe coșul de nuiele. În coș, Încălecați, unul peste altul, colcăie mormanul de raci În necontenită și molcomă zbatere, cleștii se Încurcă, mustățile se ating, adulmecă, un rac mai mare Încearcă să răzbată la suprafață și reușește după un lung efort. Cu banii, dacă n-ai, altă dată. Da’ cum să-i prepar? Ei, și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
chilie strâmtă, fără hrană, doar cu un ulcior de apă, o psaltire și câteva lumânări. Zile și nopți întregi, veneau poslușnici și schimnici bătrâni să lipească urechea de ușa și ferestrele zidite și tencuite ale chiliei ca să asculte în curgere necontenită rostirea fără sfârșit a psalmilor. Și pe măsură ce șoapta era tot mai stinsă, psalmii se schimbau, cântând o bucurie depășind închipuirea omenească. Socotea cuviosul Isac, starețul schitului, că arderea lumânărilor fiind sfârșită, în întunericul închisorii ei, bătrâna maică vedea lumina tronului
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
care-l îndoaie și-l leagă cu un șiret ca să încapă în sacoșa cu sufertașe. E nedespărțită de sacoșa aia cu sufertașe. Bagă-n ea la greu, ca să aibă putere pentru munca pe brânci, o pedeapsă-n definitiv, o zbatere necontenită și un tremur mare, ivit, desigur, dintr-o mare spaimă. E lesne de văzut că de la spaimă i se trage, și, oricum, toată școala îi știe povestea. Se spune că a rămas cu o sperietură de-acum doișpe ani, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
-se îngândurat, cu mâinile la spate, către fereastră. La poarta principală a unității, în spatele barierei înguste din lemn, așteaptă trei uriașe mașini-cisternă. Santinela, cu pușca Z. B.61 pe umăr, controlează documentele de transport. Din cabine, șoferii privesc plictisiți trecerea necontenită a companiilor, care, ordonat, pe plutoane, se îndreaptă către câmpul de instrucție. Tinerii ofițeri strigă ordine cu voci zadarnic îngroșate în speranța unui plus de autoritate asupra soldaților, nu cu mult mai vârstnici decât ei. Colonelul își îngăduie un scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
libertate, dar nimeni dintre cei prezenți nu a considerat această infamie altceva decât o nostimadă. Dacă la început colonelul Pietrosu a încercat să rămână calm încercând să evalueze situația după toate coordonatele, nu după mult timp, datorită insultelor și amenințărilor necontenite, și-a pierdut răbdarea proverbială încheind discuția cu o înjurătură suculentă însoțită de gesturi expresive la adresa SS-istului încât acesta s-a făcut verde. Mai mult, a ordonat comandantului gărzii convocat în biroul său să aresteze pe distinsul ofițer german
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
prin zăpada groasă așternută pe îngusta cărare ce se desfășoară în șerpuiri de reptilă încât au impresia că sunt urcați într-un imens carusel ce induce o amețeală sufocantă. Aerul înghețat rănește nările în timp ce coșul pieptului se irită sub avalanșa necontenită a rafalelor reci și usturătoare. Nimeni nu vorbește și asta nu neapărat din cauza consemnelor primite. Vântul puternic poate descuraja chiar și pe cei mai tentați să o facă. Cu fețele în jos, continuă să meargă, cruțându-și suflarea pentru puterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
neapărat din cauza consemnelor primite. Vântul puternic poate descuraja chiar și pe cei mai tentați să o facă. Cu fețele în jos, continuă să meargă, cruțându-și suflarea pentru puterea trupurilor, cu gândul la capătul drumului. Iar până acolo, doar scârțâitul necontenit al pașilor dă în urechile lor măsura distanței parcurse. Undeva, din pădurea deasă, se ridică un urlet slab și îndepărtat care face pe toți să ciulească înfiorați urechile. Marius se oprește, ascultând cu atenție. Urletul crește, ajunge la o notă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de ideal s-ar purta el, căci ea nu-și luase un amant pentru ca să aibă doi soți. Când o femeie vinovată are conștiința sensibilă, nu-i ajung niciodată prosternările amantului ei, pentru că dovezile lui de supunere și de adorație sunt necontenite scuze și justificări ale greșelii ei. Puțini oameni ar prefera ca femeia pe care ei o iubesc pasionat să iubească pe altul decât să moară. Prietenia, rară și între bărbați, este cu mult mai rară între femei, pentru că meseria lor
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mult mai mici. Cât timp pasiunea ei este puternică, femeia îți spune că, dacă n-o înconjuri toată ziua cu atenții, riști s-o îndepărtezi prin dezobișnuință. Când pasiunea ei începe să scadă, ea îți spune că prin prezența ta necontenită riști s-o îndepărtezi din cauza oboselii. Un cortegiu mortuar, agonia unui vecin de peste sală exasperează pasiunea a doi amanți, pentru că imaginile care evocă distrugerea vieții provoacă paroxismul instinctului creator. Ceea ce provoacă amorul unui bărbat e temperamentul femeii. Iar știința ne
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cu o polcuță albastră și cu o digrimea 1 pe cap. Ocupația ei pur femeiască și îmbrăcămintea de gospodină îi dădeau un farmec atât de ispititor!... Dar tot ce face mi-i scump, pentru că tot ce face e o realizare necontenită a ființei ei și e, totuși, o altă descoperire emoționantă. Cum m-a văzut, mi-a spus încă de departe: - A murit "petpedecul" nostru. L-a mâncat o mâță. În grădinaasta se adună toate mâțele din Bălțătești! și mi-a
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
și ale celeilalte, îi simt prezența, victorioasa ei prezență, care anihilează tot ce nu-i ea și al ei (așadar, și ideile ei nepersonale). Dar ea respiră numai viață, candoarea vieții, căldura vieții, spontaneitatea vieții; și palpitarea asta intensă și necontenită a existenței ei o împiedică de a stărui în ipostasul de ființă pur gânditoare... ...Adorația egoistă, amestec de dorință și idealizare extremă, nu cedează decât în rarele momente când văd în ea ființa umană, fragilă, vremelnică, supusă la nenorociri posibile
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
nu era de natură să-mi fortifice voința. Urmă un schimb de vorbe neînsemnate cu doamna M..., la care Adela abia dacă luă parte. Intra mereu în casă, într-o odaie sau alta, umblând repede cu mersul insistent, într-o necontenită ofensivă în contra realității. - Cauți ceva, Adelă? Ai nevoie de ceva? - N-am nevoie de nimic, mămucă. Apoi mișcările ei încoace și încolo s-au liniștit treptat, până la imobilizare pe un scaun. Când am plecat: - Deseară, la masă la noi
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de toate acestea? Dacă n-ai avea conștiința vârstei, ai sta un singur moment la îndoială în privința sentimentelor ei? Căci ea îți dă la maximum ceea ce poate da o femeie în astfel de împrejurări. (Purtarea ei nu e oare "dovada" necontenită, pe care ți-a anunțat-o de la început?) Dar, amicul meu, dacă n-ar fi diferența de vârstă, și-ar permite ea libertatea pe care și-o ia cu tine? Cu un tânăr - indiferent dacă l-ar iubi sau nu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
valul bubui în bulboană. Abia atunci, când liniștea fu spartă, morarul ridică în pripă oblonul. Bubuitura se tăie și zvonul măcinișului începu să bată în plin un ritm continuu. Odată cu el, toată hardughia tresări ; încet- încet intră într-o urducătură necontenită. Podurile pline de păienjeniș, lada vămii, cântarul, sacii și-n cele din urmă oamenii se prindeau în ritmul acela care înveselea lumea, zvonind că toate au pornit, iar ciclurile se întemeiază. Cărunțind-o cu licheni, trecuse vreme peste moara care
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]