1,328 matches
-
încerc să șoptesc, poate vrei să tragi pe dreapta, dar el mă ignoră și deja eu însămi încep să mă ignor, mii de aripioare îmi scutură trupul pe dinăuntru și chicotesc timid, lăsând în urma lor rămășițe de sărutări dulci ca nectarul în adâncurile pântecelui meu, iar în clipa în care deschid ochii, văd înspăimântată nori negri de fluturi lovind parbrizul mașinii, strig, ce se întâmplă, iar el spune, stai liniștită, asemenea lucruri se mai întâmplă pe aici din când în când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mai apărură și baragladinile ăștia. Nu puteau să stea dracu’ acasă?” Fluturându-și fustele lungi printre cărări, printre scaune, Izaura și Rusalda abia se țineau după ghid stârnind curiozitatea spectatorilor așezatți pe locurile lor. Le urmau Ismail, Păun, Rozmarin și Nectar, soțul Izaurei, că Dedi murise. Erau pentru prima dată într- o sală de spectacol mare, spațioasă, luminată, cu atâta lume. — Ce mare încăperea, Doamne păzăște!se minuna Rusalda. — Câtă lume! N-am mai văzut, mamo, așa ceva, era uimită Izaura. — Tacă
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
mare încăperea, Doamne păzăște!se minuna Rusalda. — Câtă lume! N-am mai văzut, mamo, așa ceva, era uimită Izaura. — Tacă-vă fleanca, fă, că ne scot ăștia afară, le mustra Ismail, care-și învârtea capul în toate părțile ca și Păun, Nectar și Rozmarin curioși să vadă ceea ce nu mai văzuseră până atunci. Mai avem mult, domnule, c-am amețât dă cap? — Imediat. Când au ajuns și-au ocupat locurile ușurați. —Bogdaproste,domnule, că dă n-ați fi fost,zău neam fi
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
dă frumoasă te-ai făcut, Prințeso! Când te-am văzut pă afiș nu ne venea să credem. Știi că era să nu ne lasă să intrăm, îi spuneau Păun și Rozmarin. — Ăsta este omul Izaurei, i l-au prezentat pe Nectar. — Izaura, scumpo, te-ai măritat.Să ai noroc,a pupat-o Prințesa. Și tu Nectar să fii fericit împreună cu ea, l-a pupat și pe el. — Dar mama și tata nu s-au lăsat până nu ne-au dat bilete
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
să credem. Știi că era să nu ne lasă să intrăm, îi spuneau Păun și Rozmarin. — Ăsta este omul Izaurei, i l-au prezentat pe Nectar. — Izaura, scumpo, te-ai măritat.Să ai noroc,a pupat-o Prințesa. Și tu Nectar să fii fericit împreună cu ea, l-a pupat și pe el. — Dar mama și tata nu s-au lăsat până nu ne-au dat bilete, o informa Izaura. — Când ați venit?i-a întrebat Prințesa. — De câteva zile lucrăm aici
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
cum și-au făcut casa, unde și-au făcut-o, cum a murit Dedi și când a murit, cum au plecat încoace lăsând acasă pe Samuil, fratele Rusaldei, că Măru, țiganul pripășit, a plecat, cum Izaura s-a căsătorit cu Nectar, tot țigan, pe care i l-a prezentat și Prințesei, cum după ce termină lucrările în oraș se întorc acasă, de data aceasta cu mașina că și-au vândut caii și căruța trăind și ei după vremurile de-acum. Ea le-
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
mrate ale celor din trupa Teofanei. — Te-ai căsătorit?au întrebat-o ei. — Nu încă. — Să me chemi la nunta ta, fă, că las totul și vin, îi cere Izaura. — Cum m-ai chemat tu. De ce te-ai despărțit de Nectar? — Nu ne-am înțeles. N-a vrut să vină aici. — Și cu Patrik? — Dragă Prințeso, ne-am hotărât atât de rapid că nici Patrik nu și-a chemat toate neamurile de aici și nici eu pe ai mei. Este băiat
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
la raportarea constantă către limita materiei și insuficiențele corporalității. Valoarea și sensul primordial ce definesc și poartă ființa omenească sunt privite aici ca fiind de natură transcendentă și situate în transcendent. Zeulș deține în mâna sa demiurgică potirul ultimei realități, nectarul veșniciei ce se între-zărește atunci când este picurată lacrimar peste templu tămâind rugăciunile și invocările din el. Astfel, pentru conștiința credinciosului templul reprezintă, ceea ce limbajul comun numește pământ sfânt, adică o breșă, o perforare supra-existențială a spațio-temporalului de către sacralitatea transcendenței. Pășirea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
sînt pline, În cea mai mare parte, cu borcane de bulion. Improvizez. Cumpăr o jumătate de kilogram de bomboane sfărîmicioase și grețos de dulci, o jumătate de pîine (rația oficială), care aici se vinde fără cartelă, și o sticlă de nectar de piersici a cărui dată de expirare a fost rîcÎită. Încep festinul Înainte să ies pe ușă. Bănuiesc că excesul de zahăr nu reușește să-mi astîmpere chimia deranjată, parcurg cei 2 kilometri de drum prăfos Într-o stare de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
poate să sublinieze și alte motive sau teme pe care le aduce în creațiile lui, așa cum e dragostea, cu puterea ei demiurgică, în stare să transforme banalul, lutul, pământul, în forță atoatecreatoare, fiindcă Ți-am dezvăluit tot harul și dezlănțuit nectarul / de-ai aflat și tu că ești lucru sfânt, iar nu pământ/ ... / însă iată, s-a vădit că atoatecreatorul erai tu... Ilustrând aceeași temă a dragostei, o doină De dor și de drag mărturisește, de asemenea, prețuirea pentru spiritualitatea populară
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
avea efect... Căci pentru tine,eu-s defect, Dar chiar si-așa, stricat cum sunt... Eu te-aș iubi și din pământ. Ți-am dat tot ce am avut... Iubita mea,sunt om din lut! Ți-am dat dragoste dulce nectar... Ți-am dedicat plânsetul meu planetar. Îmi trec mii de vorbe dulci prin minte, Căci te iubesc dincolo de cuvinte! Și nu mă simt om fără tine... Sunt doar lacrimi și suspine. Dragoste dincolo de carne... Am să port cu mine-n
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93419]
-
avea efect... Căci pentru tine,eu-s defect, Dar chiar si-așa, stricat cum sunt... Eu te-aș iubi și din pământ. Ți-am dat tot ce am avut... Iubita mea,sunt om din lut! Ți-am dat dragoste dulce nectar... Ți-am dedicat plânsetul meu planetar. Îmi trec mii de vorbe dulci prin minte, Căci te iubesc dincolo de cuvinte! Și nu mă simt om fără tine... Sunt doar lacrimi și suspine. Dragoste dincolo de carne... Am să port cu mine-n
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93420]
-
obiect. Mă încântă și mă fortifică lumina din ochii micilor mei interlocutori, nevinovăția copilărească și tinerețea exuberantă din jurul meu - aflându-mă propriu-zis într-un stup de albine și albinuțe care în curând vor porni cu hărnicie să adune polenul și nectarul din cărțile pe care vor învăța cu atenție - cărțile fiind pentru ei florile din care vor strânge mierea cunoștințelor lor. Mi s-au oferit aplauze și flori, dar cea mai frumoasă floare - floarea recunoștinței, peste ani - mi-a oferit-o
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
Înfășurat În scutece și, nespus de mîndru, toarnă tacticos lichidul albicios și Înspumat În paharele de cocteil și anunță fericit că e gata un nou rînd de piscosauers. „Susan! Juan Lucas! strigă Încercînd să acopere ghitarele de flamenco: gustați acest nectar al zeilor!“ și el Însuși se Îndreaptă spre ei, el Însuși le Întinde paharele care produc o senzație de răcoare În palmă și pe buze. Ei gustă și laudă băutura, fiecare În felul său: Susan, nespus de frumoasa, aranjîndu-și bucla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe cale poate mânca, lua cu el arome, seve din acel pom, potrivit nevoii sale. Sunt ramuri pline de mister care-n sfârșitu oricărei veri se bucură scăpând de-averi ca de poveri, și urcă-n cer unde se umplu de nectar ca-n primăvara viitoare să fie toate numai floare și-apoi s ofere fructe iar. Oamenii știu, și fiecare joacă-ntr-un fel rol de albine, iar când sunt ramurile pline românii ies la drumul mare și se oferă... Aici
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
să facem peste goluri saltul, și soarele din tot înaltul să ne surâdă protector. Să fim aceiași, de-altădată: festivi, aprinși de idealuri și peste ale vieții valuri să țesem poduri fără spată. Am fi aproape de izvor și-am bea nectarul nemuririi cântând, cum cântă-n cer zefirii: un imn de slavă zărilor; luminii ce ne înconjoară, atâtor flori ce se deschid, cu ochii care văd prin zid iubirea de odinioară. Nu aveam poftă de mâncare și adormeam foarte târziu, mă
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
blonzi doar Dumnezeu mai ține minte câți au ajuns din ei vagabonzi. Cei care intră, cei care ies au păreri împărțite atâtea rele mă-nțeapă c-un stres a foarte multor cuțite ascuțite. 2013 Poeții sunt îndrăgostiți Iubirea este ca nectarul și-ambrozia, ne dă vigoare; și trecem repede de-amarul atâtor semne de ntrebare... înaintăm senini în timp vedem ce-i plin și îndeajuns suntem ca zeii în Olimp avem la toate un răspuns. În vale oamenii cu rarele lor
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
sterilă va fi vrerea dintre noaptea ta și zi. Astfel ezitarea mea are un limbaj aparte, nu ti-aș spune vreodată că nimic nu ne desparte; eu nu cred că dând cu zarul ar cădea pe șase-șase; dragostea e ca nectarul gata să ne prindă-n plasă. Lasă-mă să îmi duc mersul, ignorând a tale buze și chemările confuze... ce sublim e universul! 6. Primul supersonic De pe-un aeroport central un supersonic își ia zborul luând pe aripi visul
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
lui Dumnezeu în vara anului 1602, a fost oferită ca prinos Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul. Acesta avea să fie ocrotior pentru toți monahii ce vor viețui în aceste locuri binecuvântate, dar și pentru credincioșii ce își vor căuta precum albinele, nectar duhovnicesc, luând din fiecare floare monahală ce este mai bun. De-a lungul veacurilor, pe lespezile bisericii Mănăstirii Secu mulțime de credincioși și-au plecat genunchii, așezând la iconostase o rugăciune sau un suspin adânc adus de departe ... Întregul complex
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
Ca o mărturie peste veacuri, unora dintre ei leau rămas numele înscrise în poienile din împrejurimi, în locurile în care și-au avut prisăcile lor. Acolo au învățat de la albine să culeagă de la fiecare floare ce e mai bun, acel nectar duhovnicesc mult dorit de sufletele noastre, a celor ce năzuim spre mânuire. Tot ceea ce se întâmplă în lume este supus schimbării de la o zi la alta; și opiniile, și oamenii și toate lucrurile pământești. Există un singur lucru care nu
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
cum el nu mai avusese o femeie de-atâta timp. Și, pentru ca hazul să fie întreg, Eleonor părăsi fereastra și sări în brațele lui. I se mângâie de cămașă și toarse, înfigându-i-se în ochi cu pupilele ei ca nectarul, până când Godun o chemă să îi dea o bucată de pește. — Vezi, vezi, Homare? Până și Eleonor a înțeles că ești bine venit între noi! Vorbise nesuferitul de Pablo, care îndruga verzi și uscate și care, între ei, ar fi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
moi de lână. Simțea iz de mătase în nări și iuțeală de cânepă. Când se întorcea în Tabriz, carpetele vorbeau singure, despre lucruri nenăscute în natură: trandafiri îmbăiați în cașmir și ghirlande de mure, scuturate pe lotuși albi. Faguri cu nectar închegat și struguri de gheață, printre care tremurau pâcle. Bondari cât o nucă, prinși în goarnele unor crini de cleștar și crenguțe de mirt, de pe care se zbicea ploaia. Limbi de foc, în rotiri de mandală și cârcei cu sclipiri
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
nu mai semene cu o plonjare într-un mediu înghețat care a uitat esențialul? Cine n-ar vrea o viață ideală, liniștită, fără probleme, fără complicații, limpede și clară, plină de fericire, plină de bucurii, de însorire, de sublim, de nectar, de feerie și de înseninare? Cine n-ar prefera să fie scutit de griji, de obstacole, de suferință, de labirintul întortocherilor și întrebărilor fără răspuns, cine n-ar alege să se simtă bine, să aibă ceea ce i-ar fi necesar
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
ei sînt de fapt calde raze de lumină, pielea e miere și catifea strălucitoare, formele ei apar ca plaje fascinante, ochii sînt ceruri senine, flăcări intense și galaxii în care privești la nesfîrșit fără să te saturi, buzele ei devin nectar de fructe paradisiace și... cam așa ar fi, un fel de altceva... Mă atrage foarte mult, atît de mult încît îmi e destul de greu să nu mă manifest adică să mă apropii de ea... mai aproape, și mai aproape... îmi
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
și-aș coborî tot așa până jos. Vrei să afli ce aș mai face cu tine? Te-aș săruta între picioare, pe ouțe, apoi te-aș mângâia tot corpul, ți-aș luao în gură și aș sugio până când voi gusta nectarul corpului tău. Apoi aș vrea ca și tu să mă săruți pe sâni, pe burtă apoi să mă săruți pe păsărică. Să mă mângâi peste tot, să te joci cu limbuța în păsărica mea până voi ajunge la disperare și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]