5,468 matches
-
autori mici și mulți, se duce la fund barca istoriei literaturii, cu cei mari cu tot. "Noi mî citim exhaustiv", pocnea din bici Milucă, fără să se întrebe din ce materie e făcut biciul. El însuși strînsese o colecție de "necunoscuți", pînă a pus de-o cărticică: Ignorații Și-n a doua cărticică tot despre "ignorați" era vorba. Și într-a treia. A schimbat cuiva statutul de minor? Nu. Să nu mai spun că din cărticelele lui nu s-a vîndut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mele de-a asuma această carte în totalitate și a o revendica în fața celorlalți. Și cartea m-a ales tocmai pe mine să provoace acest dezastru, intuind neputințele și refulările mele. Tocmai eu să provoc dispariția acestui însoțitor al meu, necunoscut? Și, în timp ce-mi făceam loc prin perdeaua de praf și fum, mă tot întrebam cum aveam să-l identific pe amicul meu. Nu-mi aminteam nici figura lui, nici cine este, în schimb îmi stăruia în minte mutra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
nu-mi pot aminti nimic despre ele. Ca și cum mai mulți timpi paraleli, mai multe variante ale existenței mele s-au cumulat și suprapus aici. Memoria lor s-a șters, dar nu și amprenta lor. Totuși, de ce sunt atât de mulți necunoscuți familiari și atât de apropiați? Toți acești cunoscuți nu-ți vorbesc, dar îți zâmbesc cu zâmbetul ce l-ai cunoscut odinioară. Oare în afara acestui spațiu îi voi mai întâlni vreodată? De ce sunt totuși atât de mulți, de ce îi cunosc atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
din miliardimea secundei de după naștere. N-avea niciun sens să se întrebe cine e și de unde vine. Știa că are de trasat o cale și de finalizat un gând. Se putea spune că ceva o dirija, pentru că nesiguranța, teama de necunoscut, oscilațiile în luarea deciziilor îi dispăreau din momentul tentativei lor de conștientizare. Simți că... privirea nu-i mai era tulbure, limpezimea îi dădu încredere, încrederea se combină cu o curiozitate fără margini. O foame de a ști, o dorință care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cu măști de lup. Nu era necesar ca noi să înțelegem, era destul că puteam recepta, pentru ca aceste ecuații să nu fie rezolvabile niciodată. Mereu calculate într-un coșmar al revenirii, iar și iar. Sigur că mereu se iveau din necunoscut. Terfelea toată munca devenită zadarnică într-o alta, cognoscibilă, care trebuia integrată, schimbând datele problemei. Așa aveam să devin mai îndrăcit pe viață, mai dornic de a învinge, mai puternic și când înfloreau zorii mă întorceam din camera zeiței spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nu se străduia să fie. Era pur și simplu. D e-atâta liniște Dumnezeu își încetase freamătul. O ascultă și noaptea ținând în palmă globul magic al Lunii. Era auzită de la mari depărtări de Lumile care inspirau prima gură de necunoscut, inima expirând primul gong al singurătății. Celălalt avea să fie ecoul întâiului care punea în vibrație pulsul existenței. Ursitoarele și-au înfășurat tălpile cu apă pentru a nu fi auzite de antenele ierbii, s-au furișat lângă scâncetul unui pui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
acesta, necunoscutele dispar între circumvoluțiunile timpului pentru a ispiti alți idolatri ai matematicii. Noi ne prefacem că le prelungim existența, când, de fapt, le creăm agonia. Unde-i atunci adevărul? șuieră Prunilă. El întreba ca și cum ar fi exclamat. ADEVĂRUL E NECUNOSCUTUL DESCÂLCIT CLIPĂ DE CLIPĂ, ÎNCET, ÎNCET... ÎNCET! zise Chirilă când deja avea apă în gură. Halipa se unduia departe, fulgerând apa cu solzii de aer în care se răsfrângeau Soarele și Luna, iar prin cer se vedea până departe cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
El există și nu are formă. Cu un sentiment de vinovăție Povestitorul îmbătrânea cu fiecare secvență, cu un tunet, cu un fir de barbă, cu o legendă. Se topea în durerea de atunci, cunoscând încă o dată durerea. Fiecare, atât cel Necunoscut, cât și ea, născută degeaba, își retrăia destinul cu fidelitate matematică. Și încercă să râdă, ea care nu râsese niciodată. Dar nu schiță niciun zâmbet. Râdea lacrima interioară, râdea durerea ghem în piept, cu zbateri în clocot. La urma urmei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
seară așa de plăcută, mă întorsei acasă. Nu ești niciodată dezamăgit atunci când vorbești despre moarte. Dormii un somn de supraviețuitor. Pe la ora nouă dimineața, în vreme ce beam o a doua cană de cafea, a sunat cineva. La interfon, auzii glasul unui necunoscut: -Mașina mea e în pană. Aș putea să folosesc telefonul dumneavoastră? Descumpănit, deschisei ușa și văzui intrând un bărbat de vârstă mijlocie. -Iertați-mi intruziunea. Nu am telefon mobil iar cabina telefonică cea mai apropiată nu funcționează. Firește că voi plăti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
gândii. O să urmez oare sfatul interlocutorului din ajun? Nu cumva era unul din provocatorii aceia mondeni care spun enormități ca să epateze galeria? Mi-ar fi plăcut să chem pe cineva în ajutor. Eram acolo, singur cu acest cadavru necunoscut, acest necunoscut la pătrat, căci chiar și vecinul de palier, ale cărui certuri domestice le auzi de douăzeci de ani, devine un străin de îndată ce traversează Styxul. În asemenea cazuri, ți-ar plăcea să ai pe cineva lângă tine, de n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
de la garaj. În cazul acesta, era suficient să apăs o tastă ca să anunț o doamnă că e văduvă. Rolul acesta mă îngrozi. Respinsei responsabilitatea. Apoi curiozitatea puse stăpânire pe mine. Aveam dreptul să mă uit prin actele de identitate ale necunoscutului? Nu mi se păru prea elegant. Îmi dădui seama că nici atitudinea acestui bărbat nu fusese elegantă: să vină să moară la mine acasă, așa, să mă pună în această situație, pe mine care îi deschisesem spontan ușa! Fără a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
i se întâmple, acum nu mai știa nimic. Urma să destăinui această descoperire? Îmi venea s-o fac din ce în ce mai puțin. De când îmblânzisem teama pe care mi-o inspira, apreciam din ce în ce mai mult compania celui care nu mai era de-acum un necunoscut. Mă gândii iar la una din frazele invitatului din ajun: după douăzeci și cinci de ani, orice întâlnire este o repetiție. Nu era adevărat: mergeam pe treizeci și nouă de ani iar Olaf Sildur nu-mi amintea de nicio altă persoană. Întâia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
dorință. Și când zic posibil, sunt indulgent. Ce așteptam ca să urmez sfatul convivului din ajun? Nu putea fi altul decât destinul care mi-l trimisese. Trebuia așadar să chem un taxi și să mă reped la serviciul de urgență cu necunoscutul acesta căruia i se făcuse rău. Decesul ar fi constatat la spital. Chiar dacă o anchetă mi-ar repera amprentele în mașina lui, nu ar fi prea grav: aș spune adevărul, care era bizar, cam nasol, dar nu blamabil. Voi pretexta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
care a decis să fie liber nu poate avea gânduri meschine, chițibușare, contabile, de ce a zis aia și nu asta, etc. Voiam să trăiesc pe picior mare, să mă exalt că exist. Nimic mai bun decât să adopți identitatea unui necunoscut pentru a cunoaște beția necuprinsului. p. 35 Ajunsei la Versailles. Alesesem această direcție fără să reflectez deloc. Unde altundeva mă puteam duce? Era absolut necesar să-i descopăr casa. Dacă mi-ar fi spus cineva că într-o bună zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
din umeri. Versiunea aceasta i se păru normală. Ieși din bucătărie și urcă la etaj. Descumpănit, mi-am golit farfuria. Nu auzisem niciodată vorbindu-se despre ospitalitatea suedeză, dar eram epatat: această tânără persoană dădea în bucătăria ei peste un necunoscut și nu se ofusca din pricina asta. Părea chiar să creadă că nimic nu e mai firesc. Ceea ce mă sideră la superlativ, a fost că nici măcar nu a pretins să afle cine eram. Eu, în locul ei, m-aș fi azvârlit afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
firească. Recapitulai: în ajun, fusesem la o cină în cursul căreia un invitat îmi indicase calea de urmat în cazul în care cineva ar avea bizara idee de a veni să moară la mine acasă. Chiar în dimineața asta, un necunoscut a venit la mine ca să moară. Desigur, imobilul meu avea interfon, care la Paris nu e prea frecvent; s-ar fi putut ca Olaf să sune la un alt etaj. Sunase la mine, ca și cum pe mine m-ar fi ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
R.S. Mergea mai repede ca în ajun, învățam meserie. Trebuie precizat că K și mai ales Q au fost deosebit de scurte. Mi s-a întâmplat să fiu distrat, să formez numărul până la capăt, să aștept legătura și să dau peste necunoscuți. Am închis cerându-mi scuze pentru greșeală. Nu mai eram decât o mașinărie deconectată de la realitate când am recunoscut decafonia. Semnalul meu de alarmă funcționă, am închis de îndată. Al cui număr îl formasem? Sheneve Georges. Ce naționalitate ai când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
nu avea nicio urmă de violență. Dar puteau crede că l-am otrăvit. În lipsa autopsiei, această ipoteză era mai credibilă decât acea aberație a hazardului, un tip de treizeci și nouă de ani care crapă fără motiv în apartamentul unui necunoscut. Îmi venea să-mi urlu nevinovăția. Dar dacă așa se petrecuseră lucrurile, de ce nu o informase Georges pe Sigrid de moartea soțului ei? Trebuia să existe o altă explicație. Încercai să-mi imaginez un scenariu radical nou, împingând până la culme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
o să le savurez mai încolo, vrea să-i mulțumească. Spune-mi de ce crezi c-ar trebui să fiu cu ochii în patru, se neliniștește Regizorașul. Pentru că o unitate militară e un teritoriu al nimănui, e un cîmp minat cu totul necunoscut, o întindere de nisipuri mișcătoare, îl avertizează Santinelă. — Cineva ți-a luat peste noapte mințile, spune Comandantul. — Așa am fost dintotdeauna, nu se lasă Regizorașul, deci mă ajuți sau nu? Vreau să știu odată. — N-am auzit nimic din ce
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
speriat c-o să li se-nfunde într-o zi, că norma era depășită, că nu mai merita riscul. Fete deștepte, e de părere Părințelul, au știut cînd să se oprească, nu s-au auncat ca niște nesăbuite cu capul în necunoscut, apropo, zice, noi cînd o să facem ca ele? Cînd o să vă hotărîți, zice taximetristul, numai să mi-o spuneți din timp ca să nu fiu nevoit să opresc pe interzis sau să încurc circulația. Ar trebui să mergeți la doctor, ați
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
numai ăsta putea fi motivul pentru care s-au temut să racoleze în grupul lor persoane cu antecedente, cunoscuți cu vechi state de plată la Securitate, sau disidenți, și au preferat în schimb să se înconjoare de tot felul de necunoscuți de care nu auzise nimeni, dar pe care sperau să-i poată lesne manevra. Așa s-a pricopsit Curistul cu alde Bulgarul sau Croitorașul, și Roja cu Gulie, Tîrnăcop și Dendé. Ca să nu mai pun la socoteală și femeile. La
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ce e mai important, îi amintește Gulie, că era vorba doar de noi și Delfinaș, ca să nu mai zic de ajutorul pe care ni-l dădea Bătrînul. — Așa-mi trebuie, recunoaște Roja, dacă ne-am încurcat cu tot felul de necunoscuți. Pe de altă parte, vedeam pregătirile pe care le fac ceilalți și mi-am închipuit că numai așa le puteam face față. — Degeaba spuneți, încearcă Gulie să-l corecteze, fetele au fost toate la locul lor, ghinionul ni s-a
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
bagajul jos și le-am făcut semn să se strîngă în jurul meu. Am deșertat totul rapid, nu le-a venit să creadă ochilor ce era acolo, Părințele, de unde ai făcut rost de toate jucărioarele astea? Mi le-a dat un necunoscut, ei nu mai văzuseră așa ceva, habar n-aveau de păpușele care zăcuseră atîta timp în ascunzișul din spatele altarului, împărțiți-le, le-am ordonat că n-avem timp, faceți ce știți, de azi înainte eu îmi iau mîna de pe voi, foarte
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
-ți formezi un nucleu din oameni de încredere. Din punctul ăsta de vedere dacă vrei să-ți izbutească, cel mai înțelept e să-ți lași prietenii și colegii deoparte, și s-o faci fie pe cont propriu, fie alături de niște necunoscuți. Să fi fost oare scopul Bătrînului să te facă să urăști din toate puterile sistemul ăla nenorocit care l-a marginalizat și persecutat aproape patruzeci de ani doar din cauza unor acte de bravadă din tinerețe? Sau o fi altceva la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
o să se lege ceva pînă la urmă? Pentru ce altceva ar fi putut să opteze? Gîndește-te dacă ai fi avut altă variantă mai bună, încerca Bătrînul să-i deschidă ochii. Să fi încercat direct în stradă cu tot felul de necunoscuți? Cine i-ar fi putut garanta că n-ar fi nimerit direct în gura lupului? Așa că n-ai nici un motiv să te dai de ceasul morții cînd încă nici bine n-ai avut răgaz să-i pui pe toți în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]