893 matches
-
ramificat din primul coacervat din oceanul în clocot, la fel și văzul a urcat și s-a limpezit prin carnea animalelor, izvorând din primul punct de cromatină din trupul primului parameci. Pata lui roșie vedea doar lumina, intensă și pură, nediferențiată în forme și culori. Este lumina care a suit în țevile generațiilor, depărtîndu-se mereu de ea însăși și umflîndu-se de atribute, cum firul negru al ochiului de melc suie-n cornița solzoasă și apare în vârf. Și poate că-n
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lor de meduză eșantioane de înserare, mici focuri albăstrii, triunghiulare văpăi indigo. Le culegeam uneori și, mai târziu, pe masa mea de lucru, le aranjam în șiruri evolutive, ridicîndu-l pe primul ca să văd în el o lumină larvară, acel azur nediferențiat de la ora unsprezece a lunii martie, indolent și moale ca o femelă de păduche lânos, apoi al doilea, cu lumina deja structurată, cu foițele embrionare invaginate, cu canalul neural deja vizibil - era amiaza puternică de iunie -, al treilea, al patrulea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
timp ca să se gândească la cine știe ce. Ca-ntotdeauna, străzile și clădirile și tramvaiele și trecătorii căpătau concretețe și culoare numai când ne apropiam de ele, de parcă am fi fost niște becuri ce le scoteau, pe rând, dintr-o substanță cenușie, nediferențiată. Fâșia pe unde ne mișcăm împrumuta lumină de la noi și-o păstra o vreme, dar apoi se stingea lent la loc, îi dispăreau numele și urma. Doar pe unde treceam foarte des culorile, în loc să dispară, se intensificau tot mai mult
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
vă desenez eu aici, Începu el, sunt structurile genitale fetale. Cu alte cuvinte, așa arată organele genitale ale unui bebeluș În uter În primele săptămâni după concepție. Băiat sau fată, indiferent. Cele două cercuri de aici sunt ceea ce numim gonadele nediferențiate. Virgulița asta de aici este un canal Wolff. Și cealaltă virguliță este un canal Müller. Da? Trebuie să țineți minte că toată lumea Începe așa. Cu toții ne naștem cu părți potențial masculine și părți potențial feminine. Dumneavoastră, domnule Stephanides, doamnă Stephanides
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
se dezvoltă În uter, sunt eliberați hormonii și enzimele... să le facem niște săgeți. Ce fac hormonii și enzimele astea? Ei bine, transformă cercurile și virgulițele ori În organe de băiat, ori În organe de fată. Vedeți acest cerc, gonada nediferențiată? Poate să devină ori ovar, ori testicul. Acest canal Müller, ca o virguliță, poate ori să se usuce ( Îl hașură) ori să se transforme Într-un uter, cu trompe falopiene și interiorul unui vagin. Iar acest canal Wolff poate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mici, completă Sally. îi face să se străduiască mult mai tare. Cele două femei își terminară de băut cafeaua și se întoarseră la mașină, discutând între timp despre penisul lui Gaskell și despre teoria acestuia cum că, într-o societate nediferențiată pe plan sexual, stimularea sfârcurilor avea să joace un rol extrem de important în dezvoltarea abilității soțului de a-și recunoaște natura sa hermafrodită. — A și scris un articol pe tema asta, spuse Sally în timp ce se îndreptau cu mașina spre casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
scris un articol pe tema asta, spuse Sally în timp ce se îndreptau cu mașina spre casă. Era intitulat „Bărbatul ca mamă“. L-a publicat anul trecut în Suge. — Suge? întrebă Eva. — Da. E-o revistă publicată de Societatea pentru Studii Sexuale Nediferențiate din Kansas. Ge a lucrat o grămadă pentru ei pe tema comportamentului animal. Acolo și-a luat și doctoratul, cu o teză despre jocurile tematice pe roluri la șobolani. Sună foarte interesant, spuse ezitant Eva. Roluri sau role? Oricum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
era complet scos din minți. El credea că s-ar fi cuvenit să mai schimbe rolurile. Asta e ceva tipic pentru G. Eu i-am zis că se comportă prostește. I-am spus „Dragul meu Ge, oricum șobolanii sunt practic nediferențiați. Adică, știi, cum te-ai putea aștepta de la ei să facă o alegere existențială?“ și știi ce mi-a răspuns atunci? Mi-a zis: „Iubita mea pubică, șobolanii sunt paradigma. Ține minte asta și-așa n-o să mai greșești. Șobolanii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
în care fuseserăm împreună se fardase și se îmbrăcase ca o femeie, ceea ce îmi făcuse atât de rău, încît când l-am văzut m-am sprijinit de perete. Cât privește fetele din clasă, ele formau pentru mine o masă aproape nediferențiată. Totuși era una Farcaș, cu mutră de slujnică, foarte preocupată de revistele de modă, era alta care, nu se știe de ce, pretindea să i se zică Vasile, mai era și una, foarte stranie, un fel de frumusețe de mahala cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
etapa antepreșcolară. Copiii fac progrese însemnate în emiterea și în intonarea sunetelor, care, la vârsta antepreșcolară sunt nesigure, oscilante. Deasemenea, se constată progrese mari în ceea ce privește volumul vocii și a auzului. Percepția este, la vârsta preșcolară mică, difuză, schematică, nediferențiată. Copiii nu reușesc să-și orienteze percepția potrivit cerințelor adultului, trec cu multă ușurință de la un element la altul, de la un amănunt la altul. Analiza însușirilor obiectelor este superficială, parțială. Pentru grupa mică este caracteristică structura insuficient de clară a
Modalități de dezvoltare a abilităților de întreprinzători la copiii preșcolari by Crivoi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Administrative/91884_a_92364]
-
greșit cuvintele mai grele, substituind, omițând sau inversând sunetele și silabele din structura acestora. Particularitățile memoriei la vârsta preșcolară sunt multiple. O primă caracteristică rezidă din ușurința și rapiditatea cu care preșcolarul memorează, dar și uită anumite lucruri. Caracterul relativ nediferențiat și difuz al preșcolarului constituie o altă particularitate care se explică prin insuficienta dezvoltare a inhibiției, ceea ce duce la memorarea și reproducerea nesistematică a faptelor, a datelor”(U. Șchiopu, 1967, p. 56). De asemenea, preșcolarii memorează mai ușor, păstrează mai
Modalități de dezvoltare a abilităților de întreprinzători la copiii preșcolari by Crivoi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Administrative/91884_a_92364]
-
mișcărilor lichide care irigă organismul vieții; - o lipsă care, ca atunci când valurile se retrag, lasă să se vadă, dedesubt, scheletul, elementul rigid, duritatea unui sol sterp, în care mineralul nu este decât mineral, adică este atât de gol pe dinăuntru, nediferențiat, pe cât este lipsit, în afară, de gesturi fluide, mlădioase. Când elementul de automatizare dictează comportamentul (cum zice Bergson despre comic, „mecanicul placat pe viață“, imprimat „în“ ea), interiorul abdică și dispare, astfel încât mișcările vii nu mai au substanță hrănitoare, se
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
n-au atins un grad de dezvoltare pe scara speciei umane, adică le lipsește acel ultim grad de maturizare a embrionului uman în care indivizii și tipurile umane se diferențiază în mod accentuat. Cu alte cuvinte, trizomicii, sau mongoloizii, sunt nediferențiați, iar înapoierea lor ne indică un stadiu anterior de embrion față de embrionul matur și bine diferențiat. Mongoloizii se aseamănă prin acest stadiu anterior de embrionare la care participă toți. Și urmează concluzia: dacă stadiul de egalitate embrionară de care dau
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
genului de a se sustrage repetiției), tipul mongoloid scoate în evidență contrariul: puterea negativă a genului, generalitatea lui inertă, adică puterea sa de multiplicare. Și așa, cazul special al tipului mongoloid constrânge genul să se manifeste în latura sa scăzută, nediferențiată și amorfă, în loc să coboare în specific, ca excepție individuală. Concluzia: cu cât crește indicele de individualizare, cu atât crește și eficiența răului. Înțelegerea are mai multe sensuri (ca să parafrazăm o formulă a lui Aristotel), adică mai multe înțelesuri. Când îi
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
Dumnezeu nu face, ci cumpănește doar o faptă viitoare? Pământul care vine dinaintea genezei este altceva decât pământul creat, așa cum marea este altceva decât apa dinaintea creației. Pământul care stă alături de apă și întuneric ca element al indeterminării este materia nediferențiată în care nu a pătruns limita modelatoare. Textul grec ne spune că el era aoratos și akataskeuastos: "gol" și "netocmit", în varianta română. Exact tradus, aoratos nu înseamnă însă "gol", ci "nevăzut", "ascuns privirii", și el este așa tocmai pentru că
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
la zeița Atena? De ce, cu ajutorul ei doar, putem evita "arbitrarul gîndului"? Oare pentru simplul fapt că ea este zeița conciliului, polymetis, "sfătuitoarea în împrejurări diverse", cum o numește Homer? Dar Heidegger nu solicită asistența Atenei într-o manieră simbolică sau nediferențiată, gîndindu-se, așa cum facem adesea, că e bine, pentru reușita unei acțiuni, să ne așezăm sub un protectorat divin. Natura de sfătuitoare a zeiței este direct implicată în problema provenienței artei. Ceea ce înseamnă că între sfat și artă există o legătură
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Ahile). Însă cine sânt cei care împart porțiile - cantitatea și calitatea lor - la ospățul vieții? Cine hotărăște destinul fiecărui om în parte, limita, conturul, forma unei vieți? La Homer (Odiseea, 16, 64; 19, 129; 19, 512) se vorbește în chip nediferențiat de daimon ca "împărțitor" al porțiilor de viață, dar, indiferent de feluritele reprezentări, peste tot este mereu vorba de o ordine și o dozare pe care o înfăptuiesc zeii, în faza tragediei eline această funcție rămânând exclusiv un atribut al
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și o dorință confuză, este de fapt prima formă a găsirii. Ca o atare atitudine, așteptarea este ipostaza adolescentului în fața lumii. Fără să fie o împlinire, adolescența rămâne, totuși, preambulul afectiv al oricărei împliniri viitoare. Aceasta este vârsta când rumoarea nediferențiată a dorințelor și aspirațiilor năzuiește către liniștea unei forme, singura care, prinzând, mai târziu, contur, poate aduce cu sine acel grad de stabilitate de la care pornind se poate vorbi despre o lege proprie, deci despre o personalitate și un destin
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ele numai în măsura în care sânt signata. Ea selecționează. Dacă vin cu binefăcătorism, termin prin a nu mai salva individualul. Merg chiar mai departe și spun: indiferența mântuirii generale e de fapt un imens dispreț; ea ofensează umanitatea lăsînd-o în colcăitul ei nediferențiat. Religia care se ocupă de oricine și Pierre Emmanuel care e îngrijorat de soarta băcanului nu vor arăta niciodată cine este și cine nu este om. Filozofia, arătând cine este om, dă o șansă celor ce nu sânt de a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
te bați? Cu un profesor ieșit la pensie, care nu a făcut nimic toată viața? Cu niște amatori? Dacă te bați, bate-te cu zeii, nu cu valeții. Nu poți fi sclavul propriului tău bouillonnement, pentru că riști să te așezi nediferențiat pe tot soiul de câmpuri de luptă. Și al treilea lucru: sîntem într-o lume în care trebuie să faci în așa fel încît, păstrîndu-ți demnitatea, să nu trebuiască totuși să ajungi la propria invalidare. Nu-ți invalida harul care
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
trăiește separată de el, în ne-aproprierea lui. Și tocmai pentru că în acest stadiu erosul visător plutește în vagul melancoliei, pentru că dorința nu s-a conturat prin unirea cu obiectul ei bine precizat și, ca atare, ambele rămân confuze și nediferențiate, rolul "pajului mitic" este încredințat de Mozart unei voci de femeie pentru ca sugestia androginului să poată apărea. Al doilea stadiu ― Flautul fermecat ― este întruchipat de Papageno. Dorinței trezite îi corespunde acum o multiplicitate de obiecte care se succedă ca tot
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și diversificarea posibilităților tehnice de a difuza mesajul către un număr cât mai mare de receptori. Dar acest fenomen cu adevărat nou - creșterea exponențială a audienței - a fost interpretat „potrivit unei formule” și echivalat cu o „masă”, cu o mulțime nediferențiată, fără preferințe, fără gusturi, fără opțiuni. Conceptul comunicare de masă este transpunerea acestei viziuni în câmpul comunicării și consacrarea transmiterii ca principală, dacă nu unică dimensiune a comunicării. La care se mai adaugă un element, intenția cu care transmitem. Pentru că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
rutină, dacă vom lăsa comunicarea de masă să consolideze modele vechi, să stereotipeze atitudinile noastre culturale, atunci punem în pericol nu numai evoluția normală a societății, ci chiar tradiția acesteia. Pentru că standardizarea excesivă nu mai stimulează nimic, în afara unei acceptări nediferențiate. „Nimic nu te bucură și nimic nu îți atrage atenția, ci totul este doar o trecere de timp. Într-o asemenea atmosferă sufocantă, marea tradiție nu poate trăi.” (Williams, 1966, 106) Critica poate fi oricât de severă, dar ea nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
recunoscut ca atare.” (Williams, 2003, 91). Această înlănțuire neîntreruptă prilejuiește o percepție similară din partea telespectatorului. Faptul că dispunem de televiziune acasă și că o putem utiliza în fiecare moment, relevă Williams, „încurajează audiența să o considere ca pe un flux nediferențiat. Telespectatorii par nu atât să privească la diferite programe de televiziune, cât, pur și simplu, să privească la televizor” (2003, 95). Poate această realitate, precizează Andrew Cristell, în zilele noastre, explică faptul că, în timp ce ziarele au critici de specialitate, de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
trepte, dar revoltătoare ca permanențe. România n-are nimic original în afară de țărani, artă populară și peisaj (de care nu e responsabilă). Dar cu țăranii nu putem intra decât prin poarta de din dos a istoriei. Este înfiorătoare atmosfera primitivă, telurică, nediferențiată a acestei țări, îmbîcsită de superstiție și scepticism, amestec steril, blestem ereditar. Toată România miroase a pământ. Unii spun că e sănătate; ca și cum aceasta ar fi un elogiu! Să nu fim noi capabili a deveni mai mult decât un biet
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]