951 matches
-
fotografie pornografică și el se prăbușise peste un răcitor de apă, lovindu-se la ureche. Categoric, fotografia aceasta era superioară. O femeie goală stătea pe marginea unei mese alături de un glob terestru. Onanismul sugerat de o bucată de cretă îl nedumeri pe Ignatius. Fața femeii era ascunsă în spatele unei cărți mari. În timp ce George se ferea de palmele date la întâmplare de mâna rămasă liberă, Ignatius descifra titlul de pe coperta cărții: Ancius Manlius Severinus Boetius, Consolația filozofiei. Nu pot să cred ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Marcela Peneș -Dragul meu abecedar Prima carte de școlar! Cărticica mea de drag, Cu fereastră și cerdac Și cu foșnet de copac... -Îți amintești? La început, Ce greu a fost! Atâtea semne Parcă fără rost: Ovale, zale, bice, bastonele, Priveam nedumerit la ele. Acum le stăpânesc pe fiecare; Prietene îmi sunt, Iar eu -un mândru ciobănaș Îmi pasc, cu grijă, turma de mioare, Cum mă învăța Buna Învățătoare. A A fost odată, a fost cândva Un moș bătrân cu baba sa
ANTOLOGIE DE POEZIE PENTRU COPII by Lucia - Gabriela Munteanu, Carla - Daniela Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/282_a_520]
-
adormit, spuse atât de Încet că Logan abia-l auzi. Polițista făcu un semn În direcția dormitorului, iar Logan clătină din cap. Se Întoarse cu un băiețel somnoros În pijamale cu dungi galbene și albastre. Acesta căscă și-i privi nedumerit pe oamenii din camera de zi. — Haide, Richard, spuse Logan. E vremea să mergem acasă. 15 O mașină de patrulă se afla În fața casei lui Darren Caldwell, cu luminile stinse, cu motorul mergând Încet. Înăuntru, unul dintre agenții aflați sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
afișe prin toate magazinele, dar n-a venit nimeni cu nimic. Se pare că nu le-a plăcut cum i se retezaseră rotulele cu o macetă. La partea cu „retezaseră“, domnul Anderson tresări. „Macetă“ determină un geamăt neliniștit. Ceea ce mă nedumerește pe mine, Cameron, e că tu nu ne-ai sunat niciodată. Adică, trebuie să fi văzut poza. A fost la știri și-așa mai departe. Logan scoase din buzunar un dreptunghi de hârtie, desfăcându-l Într-o fotografie a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
groase... Mă săgetează cu privirea, măsurându-mă din creștet până în tălpi. Sâneața și-a sprijinit-o pe îndoitura brațului stâng, ca pe un copil mic... Sub pielea arsă de soare, mușchii îi joacă ca niște șerpi. Văzându-mă atât de nedumerit, îmi zâmbește încurajator. Poate că privirea mea întrebătoare îl face să-mi spună: --Nu te-am oprit să te jefuiesc, boierule. Să ne așezăm la umbra acestui stejar și să povestim - mi-a vorbit, punându-și durda alături. --Parcă te-
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
viața lui era o cochilie seacă. Ei știau desigur, că el știe ceva. Lasă să știe. Lasă să se întrebe cum suportă el asta, ce face și ce gândește. Dacă nu va arăta nici un semn, ei vor începe să fie nedumeriți, și se vor întreba dacă el nu a observat semnele lor. Atunci vor veni inevitabile alte acțiuni din partea lor. Făcând pe prostul, dar nu prea tare, ar putea ajunge la un moment în care să știe cum să acționeze. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
ocupați. Atmosfera era încordată, plină de nervozitate. Pe când închideau ușa celei de-a treia magazii, Anrella spuse încruntându-se: - Mă așteptasem ca ei să obiecteze când le-ai spus că te voi însoți oriunde mergi azi. Trebuie să-i fi nedumerit cu pretenția asta. Craig rămase tăcut. Rolul de conducător care îi fusese acordat îl descumpănea. De câteva ori sesizase un început de opoziție în gândul oamenilor, ca apoi să-l urmărească cum se stinge fără a fi exprimat. Se trezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
Deodată, colegul meu de ispravă, calcă pe o ramură mai slabă, care se rupe cu zgomot și-i alarmează pe cei din casă. Am aruncat ochii spre geam și am văzut cum cei de la masă s-au sculat uitându-se nedumeriți unul la altul iar copilul- colegul nostru mai mic - s-a îndreptat pusca spre ușă. Am știut ce urmează. Am sărit cât am putut mai repede din cireș și am luat-o la fugă de ne scăpărau calcâile. Dar n-
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
fost emoționată dar m-am stăpânit. Pe drum rănitul a suportat durerile cu mult curaj. De acum începe munca. Avioanele sanitare sunt cerute în diferite localități. Transport pe Lt. Motoi cu un glonț lângă inimă; un ofițer german care era nedumerit asupra pilotului, și mulți alții. Zburăm uneori până la 8 ore pe zi. Rezistăm perfect până acum, cu tot începutul de dizenterie caracteristic războiului. 23 Iulie <1941>. A fost o zi înălțătoare. Se cere avion sanitar p<entru> Chișinău și sunt
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
înapoi”, părăsindu-L fără nici o ezitare. Isus nu-i cruță nici pe cei doisprezece, punând degetul pe rană: unul dintre ei nu va fi posedat, ca în Evanghelia după Luca, ci este chiar Satana. Exegeții au dreptate să se întrebe nedumeriți referitor la acest pasaj: dacă Isus știe de la bun început pe cine a ales, înseamnă că apostolul care-L va preda trebuie exonerat de vina principală. El n-a făcut decât să îndeplinească o misiune divină, conferită în chiar momentul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cea mai deplină liniște de ceea ce i se dezvăluia. Ia uite, domnule, ziceau, va să zică așa, cu oase pisate amestecate cu untdelemn fabricau preoții sfintele moaște, și nu că erau ele adevărate, ale Sfântului Antoșa sau ale Sfântului Pantelei! Țțțțț! Gorki, nedumerit de această reacție, s-a apropiat de unul și l-a întrebat: Ei, ce credea, era bine sau era rău ce se făcuse? "Foarte bine, i-a răspuns acela, bine ați făcut că ați arătat cum e cu popii. Acuma
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
vremea noastră. Se regizează ca pe vremea noastră, dar cu idei de demult. Dar nu chiar. Tot felul de zgomote și de alergături și zdupăituri bruiază aproape permanent textul, și în loc să uit de decor, cum ar vrea regizorul, mă uit nedumerit la mantilele de nylon ale regelui Lear și ale fiicelor sale, care de altfel în scena respectivă joacă admirabil. Dar asta și pentru că în acele momente regizorul are buna inspirație să înceteze cu mișcarea acolo în fund, pe schelele acelea
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
e o artă decorativă! Pus pe pereți, un tablou de Kandinsky sau de Vasarely nu arată deloc rău. Dar unde să pui năzdrăvăniile astea, în ce loc? în parcuri, să sperie noaptea pe îndrăgostiți? În holurile caselor de cultură, să nedumerească pe tinerii muncitori, sau nu cumva crezi că își au locul în muzee? Cum?! Lângă Paciurea, autorul genialelor Himere? Blasfemie! Ai să zici că în acest caz ar trebui scoase și aruncate la gunoi și acele opere de artă primitivă
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
ne-a apucat pe toți deodată o sminteală, am răcnit literalmente de entuziasm și am început să ne încăieram azvârlind unii în capetele altora cu ce ne venea în mână, manuale, caiete... A intrat pedagogul, care ne-a întrebat foarte nedumerit din ușă ce era cu noi înnebunisem? Câteva luni mai târziu, micul nostru profesor deodată a lipsit. Și atunci am aflat cu tristețe că a fost chemat în concentrare. Nu s-a mai întors la noi până la sfârșitul anului și
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
chiar și prin haina de la uniformă, și m-am gândit că degeaba sunt îndrăgostit, că n-aș îndrăzni nici măcar s-o iau de mână, și atunci i-am spus că-i mulțumesc că mi-a șoptit, ea s-a uitat nedumerită la mine și mi-a spus că nu-i stă în obicei să șoptească nimănui, dar eu i-am spus c-am văzut cum mi-a șoptit un miliard-șaptezecișitreidemilioane-șaptesutepatruzecișiunudemii-optsutedouăzecișipatru, Iza și-a scuturat capul, spunând că nu-i adevărat, iar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
CARE SEMĂNA CU UN MÂRÂIT URSUZ. Ne predăm. Victoria avea un gust amar, iar Marin își propuse ca în viitor să se ocupe de acești nefericiți; dacă putea să facă ceva pentru soarta lor, atunci trebuia să o facă. Îl nedumerea încă un lucru. Cum ajunsese corpul lui din laboratorul secret al lui Trask în ascunzătoarea lui Scudder? Îi puse Prippului această întrebare. Da, oamenii mei v-au luat trupul din laborator, cam cu o oră înaintea exploziei. Scudder râse lugubru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
dar era limpede că el nu mai putea să facă exact ce-și dorea. Hai să mai stăm înc-o zi, a spus el. Jina a clipit. Nu-mi face mie nici o favoare. Zach s-a tras cu un pas înapoi, nedumerit de furia Jinei atunci când el nu făcuse decât să-o ofere ceea ce ea părea să-și dorească. Se simțea obosit de efortul de a o înțelege. Gândul i-a fugit scurt, cu un sentiment de vinovăție, la ideea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
nu-1 putea pune la curent cu politica pe care o ducea, fiindcă știa că nu vrea să audă cu nici un chip de Drăgănești și ar fi fost în stare să strice tot. Lică nu avea intenții, nici prevederi și era nedumerit de răceala, ei. Gesturile de fugă nu le mai avea acum decât din obicei, nu din convingere. Trecuse pragul despărțitor al celor două medii aociaie și prinsese gust să rămână dincoace, unde îi condusese destinul lui de parvenitism, de care
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
treceau peste calcule complicate, cu mulți factori și era limpede că doctorul era fascinat și nu doar Îi făcea pe plac lui Wallace. Zveltul Wallace În costum de culoare Închisă era foarte arătos. Un tânăr dăruit În mod incredibil. Te nedumerea. — Cred că ești pe lângă cu Rose Bowl, spuse doctorul. — Nicidecum, spuse Wallace. Uitați-vă doar la analiza asta de yarzi. Am analizat cifrele de anul trecut și le-am introdus Într-o ecuație specială făcută de mine: Acum uitați-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mai bine de două mii de pași. Dar nici unul nu apucă să mai facă vreo mișcare. La semnalul lui Oan-san, cei douăzeci și cinci de arcași lansară săgețile. Atacul provocă panică, dar bandiții nu păreau să se retragă atât de ușor. Ceva Îi nedumerea În legătură cu armata din fața lor. Era prea fixă. Căpetenia ieși În fața oamenilor săi și strigă: - Un luptător al nostru contra unuia de-a vostru! Dacă al nostru Învinge, vă retrageți! Nu-i răspunse nimeni. Strigătul se auzi din nou. - E un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fi așteptat o binecuvântare. Iar căpitanul i-o dăduse, ridicând cu greu mâna dreaptă și lăsându-și palma pe creștetul oșteanului. - Ridică-te, Simioane, că doară nu ești la spovedanie... murmurase Oană, cu un zâmbet În colțul ochilor. Angelo privise nedumerit spre Pietro, care Îi șoptise: - E arcașul care a văzut totul și care s-a bătut singur pentru viața căpitanului, până când au sosit trupele noastre... - Înțeleg, răspunse Angelo, gânditor. Am impresia uneori că voi, românii, sunteți mai latini decât noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
domnule. Ne ducem la ăla ăl mai mare d-aici și tot intrăm. Noi nu plecăm d-acilea până nu intrăm. — Să n-o auzâm cum cântă? — Cântă așa dă frumos! Nici voi nu știți cum cântă,cum știm noi. Nedumeriți cei de la casă de spusele țiganilor că-i prințesa lor, că pe afiș apărea cu o salbă de galbeni la gât, nu știau ce să creadă. — Hai veniți să vă plătiți biletele!s-au hotărât cei de la casă. — Să nu
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
fi subiectul de discuție. — Bună ziua! le-a spus când a intrat în compartiment. Sărut mâna, domnișoară, cred că locul meu este lângă dumneavoastră își cercetează biletele. — Da! Da! poftiți! o bufnește râsul pe Teofana ca și pe ceilalți. Văzându-l nedumerit pe pasagerul care venise sunt obligați să-i explice. — Domnișoara spera ca locul să nu se ocupe până la mare ca să se poată mișca în voie. — A! Asta era?zâmbește și domnul așezându-și bagajul. Îmi dați voie să mă prezint
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
A doua zi dimineată s-au trezit toți cu noaptea în cap. Zina le-a pregătit micul dejun. Eusebiu le-a făcut cafeaua, în timp ce Alexandru și Teofana se aranjau de drum. — Să te faci frumoasă, o sfătuia Alexandru. — De ce? Era nedumerită Teofana nebănuind unde vor merge. — Ca să stălucești la brațul meu. — Alexandre! Alexandre! Au dejunat, au luat cu ei mâncare pentru drum cum le pregătise Zina, au coborât cu toții la autoturism. Când tinerii au urcat, după ce și-au luat rămas bun
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Prințeso, fă, lasă rolul meu, mă bucur că s-a întâmplat așa însă haideți la rolul vostru afară. — Se ridică toți și ies la nuntași, în timp ce sunt întâmpinați cu „Mulți ani trăiască”. Știți ce mă întreb și vă întreb, este nedumerit Virgil. Eu cu Claudia am fost necunoscuți, neinvitați, cum de nimeni dintre voi nu ne-ați întrebat cine suntem? — Vai de mine! Ați fost neglijați? Teofana, Cezar, se poate? Am să vorbesc și cu cuscrii. Nu! Doamna Zina, nu asta
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]