907 matches
-
mâna, desfăcu binișor curelușa și-l dădu preotului, fără să-și arunce ochii pe cadran, zicând încet: ― Constantine, să nu mă uiți... Popa strânse ceasornicul în palmă, sub crucea care tremura. Apostol luă pălăria, o mototoli între degete și privi nedumerit în ochii lui Boteanu și apoi spre pretorul din coridor. ― Bologa... a sosit ora... Curaj! zise pretorul, dispărând imediat. Apostol se îndreptă spre ușă, trecu pragul și, în capul treptelor, se opri uluit. Ograda era plină de soldați cu făclii
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cei trei prieteni ciocnesc. Constituția mamii lor! Gicu tușește instantaneu, Înroșindu-se la față, stropind cu bere pe o rază de zeci de centimetri, iar Gore rostește Înciudat „Ptiu, drace!” și-și face trei rânduri de cruci. Amândoi se uită nedumeriți la Sandu, În timp ce acesta bea tacticos Încă un pahar cu vin. Le simte privirile Înșurubate În obrajii lui, pune paharul pe masă cu un gest nervos, apoi se face că deschide gura. Cei doi pun mâna pe halbe, ca să nu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
zi și au observat mirate mormanul de haine aruncate de-a valma pe plajă. Priveau uluite, agitate cum capetele lor pluteau deasupra mării și alunecau spre țărm. Îngrijorarea puse stăpânire pe ele: - Cine or fi în pustietatea asta? Se întrebau nedumerite până i-au recunoscut, - Nicio grijă... sunt din tabăra adversă, a mecanizatorilor ! Și-au spus încet calmându-se. Liniștea pusese stăpânire pe țărm, nu erau valuri, zgomotele de pe șosea se pierdeau în imensitatea spațiului, iar lumina amurgului se cernea estompată
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
și am ajuns de o oră mă uit la ai mei și parcă sânt mai bătrâni așa, treziți din somn, și nici nu îndrăznesc să le spun că voi pleca în două ore. Îi las cu lacrimi în ochi și nedumeriți de trecerea mea meteorică de spion prin viața lor, și așa amărâtă de absența mea, și mă reînham la drumul într-un tren de navetiști pe care vreau să ți-l descriu în amănunt în primul rând, vreau să știu
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
că navigau mai mult costier, totul sau aproape totul, pentru că singura chestie care mă intriga era faptul că J.P., care se anunța iubitul lui Vero, nu rata nici o ocazie, vreau să spun nici o fustiță care trecea prin drepul nostru. Eram nedumerit și de atitudinea lui, dar mai mult de a ei care se încolăcea de gâtul meu la dans, de parcă eu urma să dorm cu ea în seara aia, nu J.P. După care se așeza din nou lângă el, și cum
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
biserică, dar nu la slujbă ca toți creștinii, îl văzuse vorbind cu preotul. Imediat după aceea, preotul îl chemă la dânsul. - Cum îți place cartea, măi băiete? îl cercetase părintele, după ce-l invitase în odaia mare pentru oaspeți. Băiatul era nedumerit și puțin speriat. - Păi cum să-mi placă? Îmi place să citesc, lecțiile sunt tare ușoare și simt că aș putea face mai mult la școală, numai că... - Nu știi cum, așa-i? Era chiar în perioada în care se
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
redus la doar câteva vorbe. El așa povestea, după reîntoarcerea acasă. Totuși, câștigase ceva, cunoștea și Bacăul, al doilea oraș în care trăise o perioadă mai îndelungată. *** Odată terminat stagiul militar, se stabili în Chișinău, reședința Regiunii Chișinău. Era tare nedumerit fiindcă deși existau mulți analfabeți în țară, deși numeroși absolvenți ai școlilor normale erau ca și el, șomeri. Așteptau, în general, trei- patru ani până să fie numiți, cu titlu provizoriu de Ministerul Învățământului, pe undeva, pe la țară. Unii mai
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
nu? Vezi în ce condiții ne-a fost dat să ne-ntâlnim? Asta-i siuația, suntem nevoiți să ne retragem. Fratele-l îmbrățișă: - Nici nu știi cât mă bucură revederea ta. De câtă vreme nu ne-am mai văzut? Apoi, nedumerit: păi stai frate, unde să te retragi? Atunci Ioan se așeză pe-o piatră mare, își prinse capul între mâini. Adevărat, nimeni nu-i spusese încotro trebuia să meargă, era doar obligat să se retragă, fără a-i împiedica pe
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
a stabili să se reîntâlnească iar la ora șapte, în aceeași casă. Ioan se plimba pe Strada Mare, printre oamenii urbei. Dintr-un restaurant, auzi de la difuzorul unui aparat de radio dat la maxim, un cântec: “Sfânta tinerețe legionară“. Era nedumerit, știa că mișcarea legionară fusese desființată ca partid politic. Din restaurant ieși un copil, cu un teanc de ziare pe braț, strigând cât putea de tare: “Ediție specială, ediție specială!“ Se luă după el și-și cumpără un ziar al
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
relatări de evenimente petrecute într-adevăr sau personaje reale, pe lîngă afirmații care, deși plauzibile, nu corespund realității. Unii cititori sînt nemulțumiți cînd nu pot stabili cu ușurință dacă un eveniment sau personaj este real ori inventat, iar alții sînt nedumeriți. De exemplu, Drusilla Modjeska, în cartea sa Tăticul, o biografie a mamei ei, afirmă că a inclus numeroase evenimente imaginare, și a modificat anumite trăsături ale personajelor. Nimic nu trebuie luat ca atare". Însă ea spune de asemenea că romanul
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
deplasare prin încăperea în care se află. Deși toată lumea știa că afirmația lui Zenon era falsă, nimeni nu a reușit să găsească eroarea din judecata sa. Ceea ce propunea el era un paradox. Era o problemă de logică, ce i-a nedumerit pe filozofii greci - precum și pe ceilalți filozofi care i-au urmat. De fapt, toate problemele puse de el i-au îmbolnăvit pe matematicieni, timp de aproape două mii de ani. Prin cea mai faimoasă dintre ele, denumită „Ahile“, Zenon demonstrează că
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
Davey. Un euro. Nieve își luă geanta și o deschise. — Nu mai am decât o hârtie de cinci, spuse ea. Ce-ai zice să-i pun pe toți și să-mi mai rămână și de alte înjurături? Davey se uită nedumerit la mama lui, iar aceasta izbucni în râs. —Ei, da, după toate câte s-au petrecut, ai dreptul la câteva înjurături gratis, zise ea. Dacă eram în locul tău, și eu aș fi simțit nevoia să îi trimit pe toți undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
te Întoarce la el cu un singur pumn zdravăn ca să câștigi prin knock-out. Un meci câștigat la puncte nu ar fi genul de concurs care să-ți placă. Îți place să-i pui Întotdeauna la podea. Un singur lucru mă nedumerește, Însă. Ce anume? — Ce te face să crezi că eu m-aș preface că sunt făcut knock-out? Se ridică În capul oaselor: — Nu Înțeleg. — Cum să nu Înțelegi. Acum, că o avusesem, mi-era destul de ușor să o spun: — Crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
nu știam ce voiau să audă de la mine? Deja după a treia sau a patra zi petrecută singur În celula mea murdară, Începeam să mă Întreb dacă propria-mi suferință nu era ea Însăși un scop În sine. Alteori, mă nedumerea gândul la ce s-o fi Întâmplat cu Six și cu Helfferich Roșcovanul, care fuseseră arestați odată cu mine, și cu Inge Lorenz. În cea mai mare parte a timpului, stăteam pur și simplu și mă uitam la pereți, care erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
pe care nu ar fi trebuit să le facă și, în cele din urmă, a intrat într-o tăcere deloc binevenită. Pe display a apărut un mesaj scris cu litere galbene. —PQ03? întrebă Ashling. Ce înseamnă asta? —PQ03? se uitau nedumeriți angajații mai vechi. Nu avem idee. — Asta e nouă. Dar mulțumește-te cu miracole mici. De obicei crapă după două copii. —Ce să fac? întrebă Ashling. Comunicatele astea trebuie să plece la poștă în seara asta. S-a uitat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
loc dintre toate pe care le văzuse, dar asta nu însemna mare lucru. Are multe avantaje, aprobă Jack. Chiria e rezonabilă, zona e drăguță și poți merge pe jos până la serviciu. — Așa este, spuse Lisa cu o tristețe care îl nedumerea. Și aș putea economisi o liră și zece cenți pentru fiecare drum. —Atât costă? Nu am de unde să știu, pentru că eu sunt în fiecare zi cu mașina și.... — Adică două lire și douăzeci de cenți pe zi. — Cred că trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
adormit, spuse atât de Încet că Logan abia-l auzi. Polițista făcu un semn În direcția dormitorului, iar Logan clătină din cap. Se Întoarse cu un băiețel somnoros În pijamale cu dungi galbene și albastre. Acesta căscă și-i privi nedumerit pe oamenii din camera de zi. — Haide, Richard, spuse Logan. E vremea să mergem acasă. 15 O mașină de patrulă se afla În fața casei lui Darren Caldwell, cu luminile stinse, cu motorul mergând Încet. Înăuntru, unul dintre agenții aflați sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
afișe prin toate magazinele, dar n-a venit nimeni cu nimic. Se pare că nu le-a plăcut cum i se retezaseră rotulele cu o macetă. La partea cu „retezaseră“, domnul Anderson tresări. „Macetă“ determină un geamăt neliniștit. Ceea ce mă nedumerește pe mine, Cameron, e că tu nu ne-ai sunat niciodată. Adică, trebuie să fi văzut poza. A fost la știri și-așa mai departe. Logan scoase din buzunar un dreptunghi de hârtie, desfăcându-l Într-o fotografie a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ca o pecete urma pietrelor ce m-au tăiat. Nu voi plânge de durere, dragul meu, mă voi Întoarce cântând, pentru că am să mă gândesc mereu la pașii tăi speriați fugind de lângă mine. Dragul meu, nu mai fi atât de nedumerit. Ia-mă-n brațe și du-mă. Aurora Jurnalul lui M. Îmi notez impresii, vorbe, fapte, scriu ca să nu uit; simt că nici nu m-am Îndepărtat bine de un loc sau de un obiect, și acesta a și dispărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
uimire. Sachs își pipăia zâmbind gâtul și pieptul, intimidată totuși de faptul că își tot pierdea accesoriile. Sellitto râdea ca un copil. Până și Mel Cooper lăsase deoparte probele pentru a privi spectacolul improvizat de Kara. Sachs continua să privească nedumerită în jurul ei și apoi la Kara, pentru a-și recăpăta lănțișorul. - A dispărut, repetă ea în timp ce își flutura mâna dreaptă în care, evident, nu se afla nimic. - Dar, interveni Rhyme suspicios, ceea ce observ e că îți ții mâna stângă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
și deschis în care se aflau doar un hamac și un balansoar. Lângă balansoar era o sticlă goală de Chianti și un singur pahar folosit. — Copiii tăi sunt aici? Mi-ar plăcea să-i cunosc, minți Leigh. Jesse se uită nedumerit împrejurul verandei, apoi zâmbi ca și când i-ar fi citit gândurile. — Ah, ai văzut locul de joacă pentru copii? E pentru nepoții mei — nu pentru copiii mei. Ceva din felul în care a spus-o părea categoric; chiar dacă își zise că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
că proiectul fusese condamnat de la bun Început. Fusese o greșeală să supui un roman complex și subtil compresiilor și compromisurilor inevitabile pentru o adaptare teatrală. Cei care cunoșteau romanul fuseseră nemulțumiți de piesă, iar cei care nu-l cunoșteau rămăseseră nedumeriți de elemente ale acțiunii care nu Își putuseră găsi dezvoltarea datorită lipsei de timp. Era acum sigur că nu putea cuceri scena engleză decât cu o idee menită de la bun Început dramatizării. Acum nu mai mergea la teatru pe post
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
revenise, cu speranța slabă de a-și recâștiga iubita. Scopul Întâlnirii era ca Guy să descopere această relație, despre care nu știuse nimic, să renunțe la Mary și să Îi ajute pe Îndrăgostiți să fugă. Dramaturgul hotărâse ca eroul său, nedumerit de prezența lui Round, să Încerce să Îi afle intențiile Îmbătându-l, În timp ce Round Încerca să adoarmă bănuielile lui Guy prin aceeași metodă, astfel că beau fiecare În cinstea celuilalt și se prefăceau amețiți, când de fapt se descotoroseau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și dezamăgiri, și cu toate acestea, dacă te luai după reacția oamenilor la primirea Ordinului de Merit, ai fi zis că este un mare scriitor, la fel de eminent În domeniul său ca William În al lui. Pe Alice, paradoxul acesta o nedumerește și o irită. Își iubește cumnatul, bineînțeles - nu s-ar afla aici, În Londra sleită de război, dacă nu ar fi așa -, dar nu suportă să Îl vadă urcat pe un piedestal la același nivel cu iubitul ei William. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
a sărutat ușor pe frunte, privindu-l plină de dragoste, înduioșată. Când s-a ridicat, Tudorel a șoptit: Mamă, ești aici? Ce dor îmi era de tine, mama mea dragă...! Deschise ochii încet s-o privească. Dar... era singur. Clipi nedumerit de mai multe ori, privi în jur și înțelese. Visul se terminase. Cu regret mare în suflet se ridică de pe bancă și plecă în curte. Merse la rondurile de flori și culese cu grijă până făcu două buchete mari. Le
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]