2,311 matches
-
trebuit să mă culc cu el în pat. Dimineața, m-am sculat devreme, când primele raze de lumină s-au strecurat pe fereastră. L-am trezit și pe domnul avocat. S-a uitat surprins la mine și m-a întrebat nedumerit: „Tu cine ești, mă? Ce-i cu tine aici?” A trebuit să-i povestesc cum ne cunoscusem seara, ce am vorbit ... Cu multă greutate și-a amintit! Mi-am luat bicicleta de la gară și am pornit-o spre Lainici. Mă
CHEMAREA MÂNĂSTRII de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355221_a_356550]
-
să povestească despre ei... Și nu a întrebat niciodată de Fănel în mod special. De ce nu mi-a spus mie ce ar vrea să-i comunice? Nu am avut secrete... Ciudat, foarte ciudat", medita Anca în timp ce lăsa telefonul în furcă nedumerită și oarecum îngrijorată. La celălalt telefon, nea Mitică își frângea mâinile a disperare. Încercase să-și sune fiul pe mobil, dar acesta nu i-a răspuns. "Poate este pe teren și nu-l aude. Ori în vreo ședință și nu
ISPITA (19) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355500_a_356829]
-
pot tranșa orice bătălie în favoarea lor, pot îngenunchea orice bărbat fără discuții ... eram pierduți și supuși din start! Am stârnit ilaritate în local. - Ce caută asemenea exemplare, simulacru de bărbați, adevărate caricaturi umane cu minunățiile astea de femei?! Se întrebau nedumeriți, destul de tare, clienții invidioși și tot localul zumzăia, dar nu i-am prea băgat în seamă, mai ales ca se purtau la costume! Până și Edy arăta elegant, purta sacou și cravată, numai eu parcă eram un pui de bogdaproste
ANII MEI APOCALIPTICI de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355527_a_356856]
-
să îi prezint jurnalul și când a dat de paginile lui albe, nescrise, lucrurile s-au încheiat abrupt: un coleg a preluat conducerea detașamentului de pionieri. Într-o zi, la ora de rusă, profesoara, aflând ca predasem ștafeta, a întrebat nedumerită clasa: - De ce ați ales un alt comandant de detașament? Nu învăța suficient de bine cel de până acum? (Eu eram singura din clasa cu premiul întâi în fiecare an.) - Ba da, a răspuns un coleg mai obraznic, dar nu se
POVESTE DESPRE UN JURNAL ŞI CÂTEVA COJI DE PORTOCALĂ de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355666_a_356995]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > ASFINȚIT Autor: Camelia Constantin Publicat în: Ediția nr. 244 din 01 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului La marginea orizontului ți-am zărit sufletul. Stătea nedumerit la granița dintre lumi. Privea trist la viața pierdută în neant. În lumina caldă a asfințitului umbra gândului rătăcit așteaptă hotărârea ta. De ce parte a liniei te vei situa? Cordonul ombilical al sufletului este strâns legat de existența ta. De
ASFINŢIT de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356154_a_357483]
-
câteva...pe măsură!” Surâd...”pe măsură!” Cred că brațul meu e mai grosuț decât glezna lui. Trăiască mărimile universale! Revigorata de stopii călduți, într-o ținută Nike, mă înfățișez. Afară, deja se întuneca. “Hai, pe bloc!” “Pe bloc?” mă întreb nedumerită. Sună la o vecină, ia cheia și urcăm, cu două pături sub braț. „Sus”, erau: o masă de plastic, cu față de masă albă, două scaune, un videoproiector, ecran, laptop. Pe masă, tanti Marika (vecina), pregătise „meniul sănătos”: piept de pui
ETAJUL IX, ORADEA de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356140_a_357469]
-
Acasa > Literatura > Proza > SĂ NE TREZIM DEMIURGUL Autor: Silvia Giurgiu Publicat în: Ediția nr. 2292 din 10 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Privesc pagina albă ce așteaptă nedumerită dezmierdarea cuvintelor, dar acestea rătăcesc amestecate prin golul minții, risipite de torentul tristeții, prin toate hățișurile sorții. Singurătatea lucrează tenace, cot la cot cu dorul neostoit și asemeni unor gropari impasibili lărgesc mormântul din suflet, ca să încapă în el cât
SĂ NE TREZIM DEMIURGUL de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368814_a_370143]
-
să capeți cunoaștere inforenergetică, pentru a-ți face Misiunea ta Personală. Nu de alta, dar mi-ai stricat toate programările, pe ultimele două luni”. Am rămas uimită, am rămas cu gura căscată ca la stomatolog, și l-am întrebat destul de nedumerită: „ Păi.... păi cum să îmi fac Misiunea Personală, ce este aceia, și cum să fac eu că.... eu..... nu știu... nu pot...”. Am refuzat categoric spunând că eu nu știu, nu pot, nu aș putea... eu... să fac astfel de
CUM SA-ȚI VINDECI TRUPUL, EMOȚIILE ȘI RELATIILE de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 1905 din 19 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368967_a_370296]
-
în: Ediția nr. 2120 din 20 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului (Distinsului umorist, Dr. Dorel Schor) Indigoul lui Chagall Ca un val rima sunetului interiorizat te aduce la malul sfârșiat de tsunami precum nisipul. Indigoul lui Chagall plutește în aer nedumerit Racul ascultă cel puțin de mine, e zodia mea Voalul de mireasă rămâne forma supremă Nesupusă, negândită. Ritmul susține magia valului ceresc -indigo- Violoncelul se sfarmă de pereții imaginari smălțuiți, rugăciunea, Dorul mă apropie de El tot mai mult, fără
INDIGOUL LUI CHAGALL de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369063_a_370392]
-
de brad care îl atingea pe față. Buimăceala, starea de confuzie în care se afla nu-i permitea să-și aducă aminte încă ce se întâmplase. Privirea tulbure, cețoasă. Voia să se ridice, dar efortul i se părea prea mare. Nedumerit, încerca să-și revină, să înțeleagă ce e cu el și cum a ajuns acolo ?! Vântul aducea o boare răcoroasă care îl înviora. A mai trecut puțin timp și simțea mirosul de brad pătrunzându-i în nări, înzdrăvenindu-l. S-
O ÎNTÂMPLARE ... de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369100_a_370429]
-
biciuiți, scuipați, alungați, huiduiți și au ieșit ca niște Luceferi. Au intrat simpli, cucernici, spirituali, curați sufletește și au ieșit adevărate Genii. Au intrat suspinând, lăcrimând și au ieșit revărsând miresmele de Aur ale Poeziei creștine. Au intrat batjocoriți, striviți, nedumeriți, sfârtecați și au ieșit mari Filosofi creștini. Au intrat firești, naturali, dâre de țărână, de glie străbună și au ieșit ilustri Artiști. Au intrat elite, personalități, oameni de cultură și au ieșit faimoși Dascăli și Pedagogi. Au intrat timorați, marginalizați
RĂSTIGNIRI ASCUNSE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370755_a_372084]
-
el-tac! Ziua și noaptea, bărbatul și femeia, bucuriile și tristețile, treptat au devenit inegale. El a început să întârzie fără motiv, seara la cină, ea, după cumpărături. Într-o zi, trezindu-se din așternut, singură și înfrigurată, s-a întrebat nedumerită: cât o fi ceasul? Afară se îngâna ziua cu noaptea... O fi seară, o fi dimineață?... Referință Bibliografică: Timpul... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1589, Anul V, 08 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Nicolae
TIMPUL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369813_a_371142]
-
Cu Daniela... - Cristina! De unde știi tu, că era Daniela? Pentru că ne-a spus chiar el..., Costel..., la toți copiii..., continuă Cristina încrezătoare. - Oh, nu! Nu se poate...! Și..., era doar el cu fetița sau era și mama fetiței? întrebă Emanuela, nedumerită... Doar el... și fetița... Pe Emanuela o prinse un tremur interior, o stare de neliniște amestecată cu furie... Privea fetița cu nerăbdare dorindu-și, parcă, să-i smulgă acesteia cuvintele, să afle mai repede tot ce dorea să știe. Se
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XVIII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369789_a_371118]
-
dădu bărbatului o țigară și îi scrâșni printre dinți: - Boul di tini, idiotule! Cin’te-o pus sî duci copchila acolo, mamelucule? N-am diloc bazî pi tini! Ci i-ai spus? - Cum ci i-am spus? Costel o fixa nedumerit, neștiind ce să răspundă... - Di mini, prostule. Nu te-o întrebat undi-s? - Păi, m-o întrebat, cum sî nu mă-ntrebe... - Șî ci, mama n...i, i-ai spus, tontule? - Fă da mai dute-n cur la mă-ta șî
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XVIII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369789_a_371118]
-
niște zgomote puternice. A sărit drept în picioare, privind speriată spre televizor. Era un film în care se derula o scenă romantică, undeva, la o cabană în munți. Acele zgomote cumplite, continuau să tulbure liniștea nopții. Emanuela ascultă cu atenție, nedumerită și oarecum speriată. Auzi, deodată, un plânset de copil, apoi plânsetul se transformă în țipete, destul de puternice ori de aproape, ascuțite, ca din gură de șarpe! „Doamne Dumnezeule!”, își făcu ea cruce și fugi la ușă! O deschise și rămase
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XVIII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369789_a_371118]
-
Credinta > SPOVEDANIE Autor: Dan Ioan Groza Publicat în: Ediția nr. 1993 din 15 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Nu mi-am dat seama și nu am înțeles atunci, Ce poate să ascundă a Ta tăcere din privire, Mâhnit am privit nedumerit strigăt de prunci, Fugind neobosit, spre albastre zări de fericire. Am construit din fumul vieții, frumoase vise, Am dat naștere la gânduri pure, nedescrise, Am pășit spre ele, lipsit de teamă și mister Și nu credeam vreodată, că uneori și
SPOVEDANIE de DAN IOAN GROZA în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369981_a_371310]
-
copii din pruncie. Neștiind ce să mai facă, mama sa l-a dus la duhovnicul Conon Georgescu de la Schitul Cozancea - Botoșani, care, ascultându-i îngrijorarea pentru viața copilului, o sfătuiește să îl dăruiască Maicii Domnului. Atunci Ana l-a întrebat nedumerită: - Cum să-l dăruiesc Maicii Domnului? - Iată cum, a zis el, ia o lumânare și un prosop, așază pruncul înaintea icoanei Maicii Domnului din biserică și zi așa: Maica Domnului, îți dăruiesc ție copilul acesta care este bolnav! Fă ce
DESPRE CONCEPŢIA ŞI VIZIUNEA PĂRINTELUI ARHIMANDRIT CLEOPA ILIE CU PRIVIRE LA PĂRINTELE DUHOVNICESC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1798 din 03 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369913_a_371242]
-
van, Căci bărbatul nărăvit, Tot ce știe aia face Făr-a putea fi oprit... Dar cum toate-au un sfârșit, Precum din bătrâni se știe, În cele din urm-ajunse Cum a tras... pe năsălie. Să-l jejească se cuvine? Se-ntreba nedumerită, Tot gândind la câte cele... De-acum cu inima friptă Și cu sufletul tăciune, O lumină la mormânt Îi aprinde rareori, În sinea ei reflectând: „Gâl, gâl, gâl, pe gât o viață De soție n-ai știut, Fie-ți țărâna
NĂRAVUL (A LA SĂPÂNŢA?) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370303_a_371632]
-
în cale înțeleptul, îl întreabă întocmai ca și primul. Și imediat înțeleptul îi întoarce întrebarea: - Dar în satul dumitale cum sunt? - Sunt oameni buni, răspunde străinul, după care primește de la înțelept răspunsul așteptat: - Tot așa sunt și aici, străinule... Ucenicul, nedumerit că învățătorul său dădu două răspunsuri total opuse la aceeași întrebare, se sfii să ceară lamurire de la cel care îl pregătea pentru viață. Înțeleptul însă observă asta, și îi veni repede în întampinare ucenicului: - Omul care-i privește pe cei
TRĂIEŞTI CUM GÂNDEŞTI (SAU) OMUL, PRIVIT CA... PAHAR de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370364_a_371693]
-
retrăgeai spre soare, Mă perindam prin raze de mătase, Îmi porunceam să fiu cea iertătoare, Raționam cu adevăruri luminoase. Un crez divin, din timpuri, mă -nseta Și părăseam fântâni nepărăsite, Să sorb o miere-amară, ca a ta, Privire dulce, dar nedumerita. Îmi retrăgeam din ochi cei scăpărici, Și-i aruncăm cu tot cu cer-nainte, Să mă privești, ca pe un licurici, Ce-ți luminează-n zi, printre cuvinte. Cuvinte țări, din salbe și safire, Mi le-atârnai la gâtul meu, Cu brațele
CAND, REGASIT... de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1596 din 15 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/370388_a_371717]
-
recompense... -Îl căutăm și pe el, dar acum ne interesează Baraba, spuse Maydan. -Ce ne vei face acum negustorule? întrebă din nou Matan. -Vă voi elibera! Ce aș putea să vă fac? răspunse acesta calm. Cei doi perși se priviră nedumeriți și oarecum neîncrezători. -Ceva îmi spune că nu te vei ține de cuvânt, replică Maydan. -Ba mă voi ține de cuvânt perșilor. Vă voi elibera! Acum însă trebuie să vorbim. Cei doi se priviră mirați gândindu-se la ce fel
AL SASELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370308_a_371637]
-
-i dau eu? Că el e mai-nalt ca mine, Iar în vârstă și mai bine! Că la școală a-nvățat, Că orișice bărbat, Manierat și educat, Ce-i bătrân, e salutat! La-ntrebarea ce-am primit, L-am privit nedumerit, M-am uitat la el oleacă Și la față, și la moacă, Și vă spun că am cobit, ... Citește mai mult De la mine din parcare,Într-o zi destul de mare,A venit cu botu’ grosUn vecin ambițios,Mare-n stat
GABRIEL TODICĂ [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
-i dau eu? Că el e mai-nalt ca mine, Iar în vârstă și mai bine!Că la școală a-nvățat,Că orișice bărbat,Manierat și educat,Ce-i bătrân, e salutat!La-ntrebarea ce-am primit,L-am privit nedumerit,M-am uitat la el oleacăși la față, și la moacă,Și vă spun că am cobit,... XI. IATĂ, S-AU ÎNTORS STRĂBUNII!, de Gabriel Todică , publicat în Ediția nr. 1980 din 02 iunie 2016. Iată, s-au întors străbunii
GABRIEL TODICĂ [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
femeie cu o vadră cu apă-n cap. El crezu că e Țața Mărița, fă, a lui Lisandru Șchiopu, ăla de a fost înfiat de Uțoiu înainte de a muri. Se văzu nevoită Elisaveta să-i explice Ioanei care o privea nedumerită. - Aha, acum știu de care zici, Țața Mărița! Păi, Doamne iartă-mă, și țața asta cum o fi putând să stea acolo singură? -Ei săraca, unde ai vrea să se ducă acum decăt la cimitir în Valea Vii; când, Doamne ferește
LA FÂNTÂNA LUI UŢOIU de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369371_a_370700]
-
condeieri-entități încercându-se în „reeditări“ - respectând modelul dumnezeiesc - de „geneze“ sferic-păpădioase, gata „de eclozare“, ori „de inseminare“ de reliefuri / circumvoluținuni (nu „extraplat-piramidal-timișorene circumvalațiuni“): Stăm la masă cu creioane în mâini. / Dumnezeu așază între noi o foaie / de hârtie. Suntem mai nedumeriți / decât după alungarea din Rai. Nu știm dacă e dar, ori pedeapsă. Albul e rece, neutru. Tu privești în el / ca într-o oglindă, eu ca într-un mormânt. / Așteptăm. Încordarea crește. Deodată, / tu spargi oglinda, eu deschid mormântul. / Dumnezeu
IERNI „TRECUTE FIX“) : DESPRE FLORILE ŞI ROADELE PARADOXISMULUI ÎN FAŢA TORNADEI DE HÂRTIE de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370593_a_371922]