5,491 matches
-
multă atenție, observă că rămăsese În picioare, măcar că arăta și el foarte obosit. Era un bărbat de vreo cincizeci și cinci de ani, Înalt și slab, cu părul sur, căruia țepii rari ai bărbii Îi dădeau un aer serios și nefericit. — Dar ia loc, ia loc! se grăbi să-l Îndemne. Ceaiul va fi gata Îndată și Îi voi pune un pic de rom, ca să te Învioreze. Pablo se lăsă pe un taburet, de partea cealaltă a mesei, zîmbind cît se
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de vedere filosofic, ceva plăcut. O astfel de suferință căutase Naggie, dar găsise cu totul altceva. Ar fi vrut să-i vorbească despre toate astea prietenei sale Christina, să-i ceară părerea, desigur fără a-i dezvălui chiar toate amănuntele nefericitei sale aventuri, Încercase de mai multe ori să o sune, dar Christina Își luase pe neașteptate un concediu și plecase de acasă. Fără nici o altă explicație, decît că nu se simțea prea bine. Naggie răsfoia ultimul număr al revistei Întîmplări
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
toate astea, în ce scop, pentru cine, de ce se gîndiseră să-l implice tocmai pe el? Dacă o să i se pară suspect că s-au gîndit tocmai la el, după toate ciondănelile din trecut? Aveau vreun motiv ascuns în afară de căsnicia nefericită? N-o să i-o spună direct în față, dar o să-l lase să înțeleagă singur. Mai multe sentimente amestecate, frustrare, nemulțumire, răzbunare, un strop de invidie și, nu în ultimul rînd (cine și-ar fi închipuit una ca asta?), dorința
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mică, se hotărî brusc dîndu-și seama că este prinsă deja între ciocan și nicovală. Se mai destinse puțin, la urma urmei, ce era mai bine? să stea pe tușă și să se lamenteze, să se plîngă că duce o viață nefericită sau să scape de toate complexele de femeie pusă la zid și să se implice în acțiune, să-și pună la cale propriile planuri, să-și îndeplinească propriile vise? — Nici nu știți de ce-ați scăpat, zise Roja. Dacă începi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
lungă, tușește și scuipă Într-o bucată de cârpă, după care continuă: și nu ai ce vorbi cu un degenerat și un dobitoc ca mineă. Ne-a legat cerșitul, dar și sufletul tău bun. M-am gândit adesea, cât de nefericit ai fost și tu, dacă ai acceptat să Împarți cu mine aerul din cotineața asta Împuțită . Antoniu Îl ascultă În timp ce aprinde câteva surcele pe un grătar de metal, soba lor de toate zilele. Ține deasupra flăcării ibricul În care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
care nu credea că este În stare. Dar ce se Întâmplase de fapt În acea noapte În care-i sărutase prostituatei buzele reci ca gheața? În umbră, foarte aproape de mașina lui În care o primise decis să-i schimbe destinul nefericit, pândea proprietarul trupului ei, nemernicul care-i Înșfăca banii și o sechestra până a doua zi, când fata era Împinsă din nou În stradă, cu brutalitate. Ceea ce a aflat de la ea În cele câteva minute de intensă tandrețe, l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cu mutră de gorilă, stă cu picioarele depărtate și cu mâinile În buzunarele pantalonilor, aproape de intrarea metroului și scuipă printre dinți, Între două Înjurături, amenințând cu pumnii lui noduroși o biată femeie cu figură de gospodină chinuită. Femeia, concubină sau nefericită soție, nu scoate nici un cuvânt, se face din ce În ce mai mică și, are câteva tentative de a se pierde prin mulțime, dar gorila vigilentă după ce-i aplică doi pumni În spinare, Îi aplică o lovitură decisivă de boxeur, În dreptul ficatului, și biata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
este Martin Lynch-Gibbon și dinspre partea tatălui mă trag dintr-o familie anglo-irlandeză. Mama mea, inteligentă și înzestrată cu înclinații artistice, era de fel din Țara Galilor. N-am locuit niciodată în Irlanda, deși mă simt oarecum legat de această țară nefericită. Fratele meu, Alexander, are patruzeci și cinci de ani, iar sora mea, Rosemary, are treizeci și șapte; eu am patruzeci și unu de ani și uneori simt, într-un fel care nu e lipsit de melancolie și un farmec ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
deosebit de plăcută. Și acum te-aș ruga să o ștergi de aici. — Ești îngrozitor, Martin, interveni Georgie. Alexander n-are nici o vină. Ar fi trebuit să ne faci cunoștință cu mult timp în urmă. Știu că e o întâmplare destul de nefericită și e mai mare păcatul că ai picat tocmai acum. Dar în ultimul timp am fost atât de nefericită, m-am simțit atât de încătușată, încât a trebuit să fac ceva, să acționez ca un om liber. N-am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mare, nici eu nu mi-am dat seama până ieri. Chiar dumneavoastră ați remarcat mai demult că sunt un om violent. Îmi recunosc această vină și recunosc că mi-am supraestimat, după cum constat acum, capacitatea de autocontrol. A fost o nefericită și nedreaptă întâmplare ca dumneavoastră - care nu aveați nici o vină - să fiți ținta acestei violențe. Când v-am spus aseară că mi-ați făcut numai rău, am vorbit necontrolat. Acțiunile dumneavoastră, îmi dau seama acum, erau îndreptate spre mine fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
totdeauna îmi afectează ficatul așa că n-am să beau decât un suc. Mi-am pus whisky, mi-am aprins o țigară și am așteptat. Deja mi-era clar că n-am s-o văd pe Honor, ceea ce mă făcea foarte nefericit, iar dacă acesta avea să fie sfârștul, unul incert, atunci pentru mine era o adevărată nenorocire. — Cum se simte Antonia? întrebă Palmer. — Foarte bine, am spus. — Mă îndoiesc, răspunse Palmer, dar o să-și revină, cu timpul. Ca să nu mai fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
seama că se făcuse târziu. Așa că am luat-o direct spre Apollo. Am ajuns tocmai la timp pentru prima bobină cu buletinul de știri. Și, ca de obicei, am stat acolo până la miezul nopții când am Închis. Relatarea mea suna nefericit de confuz, jalnic de incoerent și cât se poate de puțin convingător. Dar Wickert părea să nu fi observat. Poate Își dăduse seama că abia mă trezisem, dar și de faptul că aveam o mahmureală de zile mari. — Am Înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
descoperit unul dintre cleștișorii pentru bicicliști; În celălalt colț, al doilea; și În al treilea, o bluză galbenă. Calul troian supraviețuise și el neatins. Abandonat pe un pervaz, stând pe un teanc de ziare Îngălbenite, contempla haosul cu o demnitate nefericită. Or fi fost Diels și Pieplack cei care s-au Întors aseară cu niște colegi sau cu trupele de asalt? Plăcerea atât de evidentă cu care cineva a distrus tot sugera foarte bine acest lucru - caz În care nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
un final, cotrobăind destul de mult, l-am găsit sub calul troian. Desfăcând ziarul În fața mea, am cercetat poza asupra căreia care ne oprisem primăvara trecută, În dimineața În care am vizitat Fundația și În care a Început toată povestea asta nefericită. Uite-l pe Froehlich cu părul ciufulit și rânjetul ăla larg pe față; și pe partenerul lui cu eșarfa aia extravagantă și zâmbetul lui discret. Și doamnele Stânga și Dreapta. Acum am văzut că În stânga Cancelarului Sănătății stătea Karp, zâmbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de mult de o soluție. Deși firele se legau cumva, nu exista configurație reală. Și totuși, mi se părea că undeva e un punct focalizator: și anume, Fundația pentru Cercetare Sexuală. Cu cât mă gândeam mai mult la Întâmplările astea nefericite, cu atât vedeam mai clar că ele avea legătură cu „apostolul spermei“ despre care vorbise Karp la muzeu. Hauptstein folosea resursele Fundației fără știrea lui Froehlich, pentru a pregăti o societate bazată pe idealuri antice. Dar, judecând după cele Întâmplate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
liniștit. Dacă sunteți cooperant, veți primi exact ce vă doriți. Manetti schiță un zâmbet vag. Însă nu prea avem timp, așa că, dacă sunteți drăguț, haideți să aflăm motivul vizitei dvs. Bine, domnule Knisch? Văzând că nu răspund, continuă. — Povestea această nefericită a Început În primăvara anului 1907, când o fată Însărcinată a bătut la ușa lui Martin Froehlich. Presupun că știți despre cine vorbesc? Bun. Pe vremea aceea, fata avea șaisprezece ani și se numea Dorothea Walter. Ea avea un prieten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
apuci tu să mănânci, oricum se face ora șase - păi, nu? La care, cine alta se pornește să turuie decât Sophie, care îl anunță că în copilăria ei familia îi spunea mereu fă asta și fă aia, și cât de nefericită și întoarsă pe dos era ea uneori din cauza asta, așa că taică-meu n-ar trebui să mai insiste atâta cu mine, conchide ea, fiindcă: — Alexander e băiat mare, Jack, are dreptul să hotărască singur, i-am spus asta dintotdeauna. Ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
parcă bănuielile, nu mă placi. Deloc. — O, ba da, răspund eu, mi-ai plăcut de cum te-am zărit în apa mării. Îmi placi, îmi place pielea ta lucioasă, netedă, parcă ești o focă mititică - însă, cuprins de rușine și frustrare, nefericit din pricină că mi se blegise, izbucnesc - dar, vezi tu, s-ar putea să am o boală. N-ar fi cinstit din partea mea. — Te pomenești că și asta ți se pare nostim? sâsâie ea furioasă, își pune uniforma și pleacă. Vise? Măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
prăbușit în fotoliu. — Mamă, da’ grozav le mai antrenează ăștia pe fete. Știi, ceva nu-i deloc în regulă cu tine, mi-a zis ea fără pic de compasiune în glas. Păi, de pildă, îmi sângerează limba...! — Ești cel mai nefericit om pe care l-am cunoscut vreodată. Ești ca un bebeluș. Nu! Nici chiar așa! Însă ea nu se arătă dispusă să asculte nici o explicație și se apucă să-mi predice pe tema cusururilor pe care mi le observase în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
așa că Își repetă exclamația Într-un strigăt, care nu se potrivea cu rolul pe care și-l atribuia: o femeie vârstnică, luptându-se să-și recapete respirația. Fata se Întoarse și veni la ea, cu fața ei needucată albă și nefericită, cu garda lăsată În fața oricărui străin. — Ce se Întâmplă? Vă e rău? Domnișoara Warren nu se clinti, gândind intens, de cealaltă parte a plăcilor de oțel ce călcau una peste alta. — Oh, draga mea, ce bine-mi pare că ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
să te bag În nici un bucluc. Ea Întinse mâna și În acel moment se deschise ușa. Soldatul veni Înăuntru, zâmbind Încurajator, și-i luă scrisoarea. Doctorul Czinner vorbi cu el, iar omul spuse și el ceva repede. Avea ochi terni, nefericiți. După ce plecă din nou, dr. Czinner Îi spuse fetei: — Nu-i place. I s-a spus să pândească pe gaura cheii și să vadă dacă ne transmitem ceva de la unul la altul. Coral Musker se așeză pe una din băncile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
discutând probleme de familie, plus că trebuie să pot pleca la Palm Beach oricând, pe neanunțate. Am Încercat să-mi iau un serviciu odată, să lucrez pentru Charlie Rose, dar abia dacă eram pe acolo vreodată, iar În cele câteva nefericite dăți când am fost la birou, dădeam tot timpul telefoane În interes personal. Am râs și, În timp ce râdeam, m-a cuprins un sentiment de vină. Uite cum stăteam acolo, 100% amuzată În luna mea de miere care nu era deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
nu? zise ea când am ridicat receptorul. —Nu. Este chiar cu un minut Înainte de ora 11, i-am răspuns. —O să crezi că sunt cea mai excentrică tipă din toate timpurile, dar trebuie să contramandez prânzul nostru. Sunt extrem de dezamăgită și nefericită. La fel eram și eu. Cum aveam să pun În aplicare planul lui Thackeray privind rochiile? —Ești bine? am Întrebat-o. —Of, Doamne, da, totul e perfect, dar... ei bine, e complicat. Prânzul iese din discuție. —Mă Întrebam dacă ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
nu mi-am dat seama că ești gravidă, minți Salome. În clipa aia apăru chelnerul, aducând o tavă plină cu păhărele de votcă. Le-a pus jos pe o măsuță lângă noi. Toată lumea, În afară de Phoebe, luă câte un păhărel. Shai, nefericit acum că nu mai era lipit de Salome, luă două. —Phoebe, o cunoști pe Sylvie? Întrebă Lauren. Phoebe Îmi zâmbi cu căldură. Nu o mai Întâlnisem, dar numele ei Îmi părea cunoscut. Clipi cu un vag aer de timiditate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
este dacă ai de gând să faci sex pe ea. Apoi, mai târziu, chiar când eram pe cale de a adormi, Hunter Îmi spusese: „Scumpo, te iubesc foarte mult. Unde sunt șosetele alea sport pe care le-am luat din Telluride?“ Nefericită, mă gândeam: oare acestea sunt, cu adevărat, lucrurile pe care le discută În pat cuplurile căsătorite? Nu ar fi trebuit să facem dragoste? „Hmm“, Îmi spusesem În sinea mea pe când mă lăsam În voia somnului În noaptea aceea, „asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]