1,595 matches
-
pagina critică. Au și ei, în fine, dreptul la cuvânt, există cineva care are răbdare să-i asculte și să le interpreteze cum trebuie gândurile. Criticul mai face ceva pentru ei: îi introduce în marile familii literare. Iat-o pe nefericita Lidia Ahmakova, care nu pare a fi în toate mințile: „palidă Ofelie a unui Hamlet foarte consistent [...] e în orice caz una din femeile vasale din anturajul lui Versilov...” Povestea vieții ei este o mică schiță în care ficțiunea se
CRISTEA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286504_a_287833]
-
patima nenorocită pentru Anca. O creație puternică, modelată sub înrâurirea scriitorilor ruși, este Ion, nebunul mistic, condamnat pentru o crimă pe care nu o săvârșise. Fugit de la ocnă și ajungând, printr-o ciudată potriveală a sorții, tocmai acum în sat, nefericitul - care se sinucide - va fi unealta inocentă a răzbunării. Anca îl va învinui pe Dragomir de moartea bietului Ion, învinuire nedreaptă și nemiloasă, dar care îi oferă prilejul de a glăsui patetic, înaintea ultimei căderi de cortină: „pentru faptă răsplată
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
citind/ îmi vor crește aripi”), poetul închipuindu-și că urcă mereu „o golgotă de vorbe”. Și implicarea în existențial are adesea accente patetice, datorită dozelor de durere administrate ritualic. Sortit spațiului recluzionar, poetul vrea să evadeze în alte teritorii, „spre nefericitul nicăieri”, unde sentimentul să primeze asupra rațiunii. Povestirile despre sine conțin definiții ale poeziei și aforisme metaforice, enunțate cu îngăduința blajină a unui demodat bătrân înțelept: „Ia seama și din dragoste se poate ucide”; Dacă vei fi singur/ îți vei
CORBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286412_a_287741]
-
anormalului. Titlul e o provocare, întrucât încearcă să recupereze un „subiect banal”, gelozia, prin ocolirea sistematică a convențiilor. Dar literatura recuzată la nivelul discursului se insinuează în existența personajului, impunându-și schemele. Ludwig Holdengraeber nu face decât să întărească, prin nefericitul lui experiment, „adevărul” impus de literatură că toate soțiile își înșeală soții, în timp ce aspirația lui secretă era aceea de a se sustrage destinului comun. Dispus să ridiculizeze cu orice prilej prejudecățile, cinicul personaj ascunde un ins însetat de puritate. Concluzia
BENADOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285695_a_287024]
-
B. observă că ea e supusă de sistemul totalitar care încearcă s-o anuleze, iar omului nu-i rămâne altceva decât să se autoanalizeze, examinând calitatea relațiilor dintre el și societate. Un atare studiu este poemul tragic Viața și moartea nefericitului Filimon sau Anevoioasa cale a cunoașterii de sine (1988). Îndrăgostit de soția prietenului său, Filimon contribuie la moartea acestuia. Crima are rădăcini adânci în mediul familial și în cel social. Ca și în Zbor frânt, timpul fizic e limitat, în vreme ce
BESLEAGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285712_a_287041]
-
Chișinău, 1964; Zbor frânt, Chișinău, 1966; Patria sovietică, Chișinău, 1971; Acasă, Chișinău, 1976; ed. (Nepotul), Chișinău, 1998; Isai, Chișinău, 1976; Ignat și Ana, Chișinău, 1979; Durere, Chișinău, 1979; Suflul vremii, Chișinău, 1981; Sânge pe zăpadă, Chișinău, 1985; Viața și moartea nefericitului Filimon sau Anevoioasa cale a cunoașterii de sine, Chișinău, 1988; Cumplite vremi, Chișinău, 1990; Zbor frânt. Pădurea albastră. Cel de-al treilea dacă ar fi fost acolo..., Chișinău, 1992; Nepotul, 1993; Jurnal (1986-1988), Chișinău, 2002. Traduceri: D. Mamed-Kuli-Zade, Cutia poștală
BESLEAGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285712_a_287041]
-
din copilărie, de la o vârstă mult prea fragedă, Ludovic al XIV-lea a trebuit să învețe să iși reprime sentimentele și să se ascundă în spatele unei măști convenționale. Înaintea morții sale, Ludovic al XIII-lea remarca"sunt unul dintre acei nefericiți tratați de medici". Referitor la moartea regelui Ludovic al XIII-lea, se presupune că acesta ar fi fost otrăvit cu mici doze de arsenic introduse în mâncare și în clismele pe care le făcea.<footnote K.A Patmore The Court
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
moșteniseră de la părinți. Dar nouă puțin ne păsa de cronologia exactă! Timpul Atlantidei nu cunoștea decât minunata simultaneitate a prezentului. Baritonul vibrant din Faust umplea sala: „Lasă-mă, lasă-mă să-ți admir chipul...”, lustra cădea, leoaicele se năpusteau asupra nefericitului Delmonico, cometa brăzda cerul nocturn, parașutistul își lua zborul de pe turnul Eiffel, doi hoți, profitând de nonșalanța estivală, părăseau Luvrul noaptea, ducând cu ei Gioconda, prințul Borghese își bomba pieptul, foarte mândru că a câștigat primul raliu automobilistic Pekin-Paris, via
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Feciori de regi a căror singură Nenorocire-a fost bravura-n luptă, Ce nu au altă vină pe-ăst pământ Decât c-au fost ceea ce-au fost... Văzut-ai Tu un triumf?... Văzut-ai regi bătrâni, Frânți obosiți, adânc * nefericiți, Trăgând la car, carul triumfător? Ți-nchipuiești [tu] mii de mii de ochi, Reci, nemiloși, privind acel spectacol? O crudă bucurie înmiită! Încât nimic nu samănă Nenorociri[i]-adînci în care a căzut aceia Decât rușinea ce o pat. Văzut-ai
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
înger! stea din ceriuri... nemaigîndită! scumpă! {EminescuOpVIII 285} O! sufletul din pieptu-mi spre tine să se rumpă Ar vrea... Dar cine ești tu? O, mișcă a ta buză, Ești îngeru-mi de pază, ești Dumnezeu, ești muză? CHIPUL Nu cerceta zadarnic, nefericite... Taină E frumusețea vieții-mi ș-a sufletului haină. În taină e amoru-ți... și-n vecinic întuneric Va rămânea ființa-mi pentru-al tău ochi himeric. Urmează-mă în luntrea ce dusă e de lebezi Pe undele oceanici ce furtunoase
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
spune vreun cuvânt și numai din când în când ieșea câte o oftare înădușită din pieptul său. Era clar că peste curând avea să afle pace, căci puterile sale scădeau din zi în zi. Eu ședeam mai neîntrerupt lângă patul nefericitului, căci așteptam un moment de lumină ca să pot vărsa mângâiere în anima sa. Într-o seară, după ce astă stare durase patrusprezece zile fără întrerumpere, eu ședeam la masă și ceteam cu spatele întors spre conte, atunci auzii un șoptet lin
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pieirii acelor imperatori. Atunci e lesne de înțeles cum au venit că, unii lucrând într-un chip, alții dimpotrivă în alt chip, totuși unii dintre cei dentăi și unii dintre cei din urmă au avut un sfârșit fericit, alții unul nefericit. Lui Pertinax și lui Alexandru nu le-au ajutat nimic de-a imita pe Marcu, pentru că ei se ridicaseră pe tron, pe când el fusese principe ereditar; pentru Caracalla, Commod și Maximin a fost foarte rău de-a lucra așa ca
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
că numărul producătorilor scade, că ocupațiunea lor se simplifică din ce în ce și devine mai grea, pe când pe de altă parte numărul consumatorilor improductivi crește. Și numărul acestora crește totdeuna repede, căci globul întreg se 'nsărcinează a-l furniza nefericitului popor care-a ajuns a fi redus numai și numai la munca câmpului. Precum vedem România devenită un teren de imigrațiune pentru prisoasele de populație ale statelor învecinate, precum aci oameni de ieri alaltăieri se urcă cu repejune pe scara
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
istorică, dar e la fel de posibil ca violența să-i fi scăpat și lui de sub control. Abația nu e nici pe departe locul tihnit pe care ni-l închipuiam în serile când plănuiam întreprinderea noastră. Deunăzi a trebuit să ucid un nefericit care evadase dintr-un fel de carantină primitivă în care călugării țin o comunitate de vreo mie de oameni. Am temeiuri serioase să cred că e rezervorul lor de clone, dar, desigur, asta nu e decât o presupunere. Abatele a
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
de însemne, care îi scotea în evidență trupul atletic. A ieșit chiar mai bine decât mă așteptam. - Te-ar fi putut descoperi în spatele ușii aceleia, mormăi Barna. Atunci ar fi trebuit să fiu mult mai ager de mână decât cu nefericitul acela de Alterna. - De ce îi spui așa? S-a sacrificat ca un erou, pentru o cauză... - Pentru o cauza pe care eu unul doar cu greu o pot deosebi de o reprezentație de teatru, protestă Barna. - Tot nu înțelegi..., dădu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
spună că nimic din ceea ce definea un om nu era predestinat. Conștiința acelui fapt însă era una care, pur și simplu, nu s-ar fi potrivit cu mintea băiatului... Ai de luat o decizie, murmură ea într-un târziu. - Știu, moartea nefericitului ăluia nu o să rămână fără urmări... Te amăgești. Nu asta e hotărârea pe care va trebui să o iei. Femeia simți cum mintea tânărului tresare năvalnic. - Mereu îmi vorbești în dodii, niciodată nu sunt sigur ce vrei să spui... Îți
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
răsuci cu iuțeală la atacatori și rupse dintr-o lovitură ambele picioare ale unuia din ei, numai pentru a se folosi de greutatea naturală a omului ca să ajungă cu degetele sale ascuțite ca niște căngi, pe sub bărbie, direct în creierul nefericitului frate- ostaș. Ultimul dintre călugări încercă să-și folosească transmițătorul subvocal dar dispozitivul rămase brusc fără curentul generat de bateria din spatele urechii... Capul fusese despărțit de trup cu o sabie subțire cât o peliculă de film pe care Isidor o
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ne mulțumim cu ce avem, fără a face comparații.” (L.A. Seneca) Explicația ne-o dă tot marele filosof: „Niciodată nu va fi fericit acela pe care-l va chinui fericirea mai mare a altuia”. * „Nu da cu piciorul În cel nefericit, căci soarta e comună tuturor.” (Menander) Aceeași recomandare o face și La Fontaine: „Să nu rîdem niciodată de cei nenorociți: căci cine poate fi sigur că va fi totdeauna fericit?”. „Un conducător trebuie să țină mintă trei lucruri: mai Întîi
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
ordinii naturale, iar aceste creaturi nu există în natură. Tunetul, trăsnetul? Nicidecum intenții răzbunătoare ale unor zei nemulțumiți, ci doar o frecare între atomi incandescenți. Sterilitatea? în niciun caz o pedeapsă trimisă de vreo divinitate înfuriată de cine știe ce greșeală a nefericitei, ci o simplă disfuncție a atomilor, a canalelor fiziologice, o consistență inadecvată a substanțelor. Cerul? Gol de zei, dar plin de atomii care compun soarele, luna, aștrii, stelele... -10- îmblânzirea morții. Nimic nu se naște din nimic, totul pleacă de la
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
copilul în legătură cu boala sa. Atunci când boala dă naștere la supărare, majoritatea copiilor intră în panică. Deseori se tem de faptul că se vor simți triști, că vor intra într-o situație neplăcută. În cele din urmă sfârșesc prin a fi nefericiți simțindu-se culpabilizați, neajutorați. Această convertire poate lua forma furiei și a violenței, ceea ce atrage după sine rejecția sau chiar izolarea din partea celorlalți copii. Atunci când un copil este furios, energia sa emoțională se va localiza în anumite zone corporale observabile
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
Încât Montaigne, În permanență În pragul unei crize de identitate, se teme uneori să nu Își uite propriul nume și ajunge să se Întrebe cum va reuși să facă față vieții cotidiene În acea zi inevitabilă În care o asemenea nefericită Întâmplare, care e În logica uitărilor precedente, nu va Întârzia să se producă. Această slăbiciune generală a memoriei are În mod evident urmări asupra cărților citite, iar Montaigne recunoaște fără ocolișuri dificultatea pe care o Întâmpină În a-și aminti
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
Cu ce măsură vei măsura, cu aceea ți se va măsura”. Prin urmare: „De-ți vrei binele, fă și tu altora bine”; „Nu-i da binelui cu piciorul, că pe urmă-i duci dorul”.) „Nu da cu piciorul În cel nefericit, căci soarta e comună tuturor.” (Menandru) Ferește-te de cel căruia i-ai făcut bine. Pentru că sunt puțini cei care, făcându-le un bine, să nu abuzeze apoi de bunăvoința ta.) Privirea este mai sinceră decât vorbele. (Fiind mai strâns
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
de alții? Μ Indulgența și mila sunt răsplata pentru acela care nu știe să Învingă. Μ Când un om nu-i mai suscită altuia curiozitatea (sau capacitățile) Înseamnă, de fapt, că nu-l respectă. Μ Orgoliosul este, În realitate, un nefericit, deoarece, neputând să recunoască În față meritele altuia, nu se poate Înfrâna totuși să le resimtă din plin În forul său interior. Μ Nu mă poate convinge cineva mai bine de faptul că are valoare decât prin stima pe care
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
faptelor de compromis (un compromis În primul rând În raport cu sine); pe de altă parte, opțiunea de a accepta o situație temporară de dependență, deși deliberată, nu-l absolvă pe cel În cauză de trăirea unor situații reale de umilință. Μ Nefericitul care se hotărăște, la un moment dat, să recurgă la tentativa de suicid dovedește că trecutul său este mai important pentru el decât prezentul sau viitorul. Această răsturnare a valorilor temporale este dată de predominarea În sufletul persoanei respective a
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
decât trăirea În simțire, care poate dura foarte mult: logica sau gândul lucid se nasc, de fapt, treptat, dintr-o stare de suferință continuă a cunoașterii, dintr-o flacără mereu vie a curiozității. Μ Unii parcă sunt predispuși să fie nefericiți: aceștia fie că privesc lumea numai cu inima, fie că, dimpotrivă, privesc, așa cum spune poetul, doar cu un „ochi lucid și rece”. Μ Există În comportamentul psihopaților impulsivi o răsturnare a logicii firești a declanșării unui act, care trebuie să
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]