2,380 matches
-
trenciului ridicat, cu părul răvășit și ud de ploaia rece de toamnă. Trăgeam din paharul de votcă plictisit, cu cerul gurii tăbăcit de încă o țigară. Nici nu observasem când cei doi apăruseră-n taverna sordidă. Ea, blondă, cu ochii nefiresc de mari își etala picioarele superbe prin tăietura rochiei de lamé, c-o voluptate provocatoare,anormală. El, șters ca un șobolan, cu șapca slinoasă și udă, se uita plictisit la trupul ei, nevenindu-i a crede că se afla în preajma
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
pentru a intra în vorbă. Ea îmi zâmbi apoi își culese paharul c-o mână.Cu cealaltă își sprijini clătinarea trupului în drum către mine. El rămase pe scaunul scufundat în penumbră. - Bei votcă?, mă întrebă ea cu ochii sclipind nefiresc, așezându-se lângă mine. - Simt uneori nevoia!, am răspuns nervos, fără niciun sentiment de jenă. - Vreau și eu!, mi-a zis ea. A înghițit jumătate din conținut, dintr-o singură sorbitură. Apoi, fără niciun cuvânt, mi-a apucat mâna stângă
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
fața mea. - Ce vreți, ce? Ce s-a întâmplat?, am bâiguit nesigur, încercând să ies din situația jalnică în care mă aflam. Degeaba! Hohote de râs, vorbe pline de ocară mă înconjurară din toate părțile. Ea râdea cu ochii sticlind nefiresc. Se aplecă deasupra mea, mă sărută prelung, plimbându-și mâinile de-a lungul trupului meu imobilizat. Îmi apucă sexul cu furie. M-a durut, dar n-am urlat de durere. - E vrednic amicul!, zise ea săltându-mi în podul palmelor
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
mai are niciun haz!, zise Ursula lepădând bisturiul pe una dintre măsuțele apropiate. Ceilalți își întoarseră privirile spre mine. Ciudat, în loc să citesc ură, vedeam un licăr ce tindea să se transforme într-o atmosferă amuzantă. Și-ntr-adevăr, izbucniră într-un râs nefiresc, ciudat. Apoi, ca și cum ar fi făcut parte dintr-un ritual îndeobște cunoscut, își goliră paharele peste mine. - L-am botezat Ursula, l-am botezat!, ziseră ei, care mai de care, continuând să mă ude râzând. - Da-ți-l pe mâna
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
o spumă de voal transparent, trecea ca o somnambulă prin dreptul ușii deschise. Am vrut s-o strig, dar ciudățeniile prin care trecusem, mă făcură să fiu mai precaut. Am rămas nemișcat, urmărind din dreptul ușii mișcările trupului ei. Era nefirească și atât de ciudată, încât n-am mai așteptat s-o văd liniștindu-se. Am ieșit și am strigat-o: - Ursula! Își urmă drumul implacabilă, de parcă nici n-aș fi existat. M-am repezit după ea și-am ajuns-o
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
atunci în lipsa dragostei, căsătoria "devine preacurvie cu acte în regulă". Însă, viața intimă în familie, este un dar de la Dumnezeu și nu ceva murdar și rușinos. Sexualiatea poate fi ceva josnic în cazul adulterului. „Femeile sunt tratate într-un mod nefiresc atunci când sunt întrebuințate ca simple obiecte pentru satisfacerera plăcerilor, sau ca simple păpuși, sau ca manechie îmbrăcate și împodobite drept reclamă pentru poziția ta socială înaltă, sau când devin idolul pentru care renunți la obligațiile tale morale sau când sunt
BĂRBAŢI, FEMEI, ŢINUTĂ, SEXUALITATE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 966 din 23 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362867_a_364196]
-
să jur, vino odată, să nu intre frigul în casă! - A adormit sărăcuța, șopti tânăra dând cu ochii de mogâldeața din pat. - Bunico, a venit Mihăiță al tău! Ia scoală să vezi pe cine ți-am adus! Liniștea îi învălui nefirească. Tânărul se aplecă ușor asupra patului și depuse o sărutare șmecherească pe obrazul palid, destins într-un zâmbet straniu. Afară începură să răsune clopoței și strigătele colindătorilor, care acopereau schelălăitul amar al câinelui. Luminița roșcată a candelei mai pâlpâi scurt
AJUNUL CRĂCIUNULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363279_a_364608]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > MENIRE Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1889 din 03 martie 2016 Toate Articolele Autorului Necuprins de piatră răsucit în diagonala suspendată a nefirescului iluzoriu, altoi pe ramurile infinitului, când căderi primordiale conturau pe norii neputințelor fulgerele ultimelor frământări rarefiate, în jocul bezmetic amintind de caligrafia începutului înstrăinat din prima clipă în care universul s-a contorsionat dezacordându-și mădularele întru eternă sau provizorie
MENIRE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363541_a_364870]
-
o eternitate. În care viața pare-o înfiorătoare glumă. Și-ai vrea să dormi, să mori, să poți uita de toate. Când poți deschide ochii, lumea din jur îți pare, Dușmana și străină-n naiva-i fericire. Iar tu , o nefirească, străină arătare. De îngeri părăsita, lipsită de iubire. Ai cere milă lumii, dar lumea n-are milă. Mai bine-ți pui un zâmbet și te prefaci că-i bine. Celor puternici, vrednici, cei slabi le fac doar milă. Si isi
CALEA DESERTACIUNII de MARIUS MIRCEA GANEA în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363587_a_364916]
-
discuțiile despre ce-a făcut fiecare peste zi și de la o simplă îmbrățișare, cum stătea ea sprijinindu-și capul pe brațul lui, au trecut la sărutări și de aici totul s-a desfășurat fără nicio senzație de jenă sau de nefiresc, ca un lucru normal, făcut de nenumărate ori. Stând singură în noapte, nici nu-și dădea seama cât timp a trecut de la plecarea lui Radu, sau ce oră a fost atunci. Pe sub draperiile de la fereastra dormitorului începu să se strecoare
ROMAN IN LUCRU, CONTINUARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1562 din 11 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362319_a_363648]
-
rațiunea, sau mai bine zis, persoana care o împinsese în hăul cumplit, de unde nu mai reușea să iasă, în ciuda tuturor tentativelor disperate ale fiului său și soției acestuia. Nenumărați specialiști exploraseră mintea aceea bântuită de cea mai înfiorătoare furie, comportamentul nefiresc de agresiv și de inteligent, în același timp, șiretenia uimitoare cu care încerca să-și camufleze frica îngrozitoare ce îi devora viscerele. Toate examenele psihiatrice la care fusese supusă aveau același rezultat: depresie profundă, dar nu incurabilă. Nimic nu justifica
BRAȚUL RĂZBUNĂRII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362488_a_363817]
-
într-un fel asemănător cu rostogolirea bulgărelui de zăpadă. În ordine cronologică, prima persoană care a subscris «obsesiei» Mihai Viteazu a fost Ciprian Geapana, un prieten entuziast, care și-a pus serviciile și mașina la dispoziție pentru a parcurge drumul - nefiresc de anevoios - de la Craiova la Plăviceni, pentru a vedea misterioasele oseminte. A doua persoană, care s-a angajat și material în susținerea «utopiei» Mihai Viteazu a fost dr. Denisa Popovici, de la Spitalul CF 2. Ea și-a asumat, ca danie
EDITORIAL, DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362530_a_363859]
-
Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 2055 din 16 august 2016 Toate Articolele Autorului Unde v-ați dus voi anii mei superbi care erați frumoși ca niște cerbi, sărind din stâncă-n stâncă fără teamă și-având în ochi un nefiresc azur, când bocăneați cu glas vânjos și pur și-n codrii-mi verzi, dar și în cei de-aramă? Unde v-ați dus voi inefabili zori când viața-îmi clocotea fierbinte-n pori și-aveam în gânduri magice elanuri, când deveneau
UNDE V-AŢI DUS?... de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/361042_a_362371]
-
gri, cu croială deloc obișnuită, îi reținuse privirea reverul ei lat, având paspoal de catifea neagră. „Mozart?...” bâiguise nedumerit. „Da, Mozart”, îi replicase străinul, cu un zâmbet ironic în colțul buzelor, întinzând spre partitură mâna. Degetele acestuia erau lungi și nefiresc de albe pe fondul întunecat al pianului, de care se sprijiniseră în cele din urmă. Se aplecase și el în direcția suportului surprins. Requiemvon W.A. Mozart scria cu litere gotice în partea superioară a celei dintâi pagini, îngălbenită de
RECVIEM DE MOZART de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360850_a_362179]
-
răsăritului de lună cornul adânc din miezul faptelor tale și toate toate liber curg după un atunci în care între tine și zbor aripa îngheață desprinsă de fire uitând să definească libertatea o trăiește lanț de colivii împlinești apoi taci nefiresc într-un zâmbet crispat sau rămâne fuga prin timp limita sacră sau frontiera unghiului absurd deschis permis de Domnul acel bilet aninat de tâmpla legilor pure și dacă în cântecul tău cuvintele își pierd limitele în fiecare literă crește fragmentul
RĂSARI ÎN TĂCERE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364081_a_365410]
-
pierd limitele în fiecare literă crește fragmentul - ecou al cerului răsari în tăcere mut de frumusețea ochiului de apă adâncă strălucire înaltă răscolire regăsire la capătul-început de drum sub ramurile care bat veșnic toba ascultării și dacă vorbele tale astupă nefiresc fântâna iubirii înveți tăcerea lacrimii când lunecă pe obrazul pământului mai târziu vei rosti un singur nume în ruga deplină a ființei fântâna va prinde iar seninul cerului în adâncul adâncurilor ei Referință Bibliografică: răsari în tăcere / Anne Marie Bejliu
RĂSARI ÎN TĂCERE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364081_a_365410]
-
nici să-și găsească o slujbă, Marin Preda o duce din ce în ce mai greu: „Mi-e imposibil să-mi amintesc și să înțeleg cum am putut trăi, din ce surse, toată toamna și toată iarna lui '41-'42. Doar lucruri fără legătură, nefirești... N-aveam unde dormi, era lapoviță prin tot Bucureștiul, și umblam fără oprire cu tramvaiul de la Gara de Nord la Gara de Est. Toată ziua și toată noaptea.” Uneori mai trăgea la fratele său Nilă, într-o mansardă minusculă unde „rămânea pierdut
DIN IUBIRILE LUI MARIN PREDA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364192_a_365521]
-
colegilor lui de liceu, până să-l cunoască mai bine, considerau că poetul o lua adesea mult cu discuțiile pe arătură, dar după ce și-au dat întru târziu seama că tot ce spunea el nu era nicidecum o ciudată stare nefirească de exaltare, ci un exercițiu non-stop de creație, căci el se juca cu cuvintele, cu împerecherea lor în alăturări care mai de care mai bizare și mai inedite, jonglând cu figuri alambicate de stil ce-i umpleau spontan gura, după ce
O AMINTIRE DIN LICEU DESPRE POETUL NICHITA STANESCU de MIHAI MARIN în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363242_a_364571]
-
Ines Vândă Popa Publicat în: Ediția nr. 1440 din 10 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Miroase-a răi și cer, îmi ning în suflet stele Și-n albul absolut vin îngerii să spele Albastre anotimpuri furate tuturora De cea mai nefirească, neliniștita oră. Ne-adună și ne scad mulțimea de cuvinte În piesa fără nume, călcând pe cele sfinte. Un cântec mă separă de-atâtea dezacorduri, De note fals cantate pe portativ de cioburi. Cuvânt divin și sfânt mi-a mângâiat
URC TREPTE de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363281_a_364610]
-
celorlalțiVrei, poate, să rostești cuvinte fără înțeles?E-n regulă, dar trebuie să știi... XIX. CAFEA TURCEASCĂ, de Răul Bâz, publicat în Ediția nr. 1347 din 08 septembrie 2014. Diminețile, la cafeaua turcească, pornesc computerul și, febril, tastez cu viteză nefirească, până îmi dispare simțul tactil. Scriu despre mine, în cuvinte egale, spun că nu vreau de la nimeni nimic, totuși strecor insinuări infernale și teorii delirante explic. Dau apoi telefoane la întâmplare și pun întrebări mici, infantile, sperând să aud, într-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
din alt film, mă scuzați... spre seară, spuneam, îmi ascut bine colții și sperii fetițele care nu au frați. Târziu, sub stele, merg acasă-n buiestru, Citește mai mult Diminețile, la cafeaua turcească,pornesc computerul și, febril,tastez cu viteză nefirească,pana îmi dispare simțul tactil.Scriu despre mine, în cuvinte egale,spun că nu vreau de la nimeni nimic,totuși strecor insinuări infernaleși teorii delirante explic.Dau apoi telefoane la întâmplareși pun întrebări mici, infantile,sperând să aud, într-o zi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
Vom face un excurs, așadar, prin temele mini-prozelor Marinei Almășan, încercând să argumentăm cât de nedreaptă este lumea în care trăim, unde bârfa și veninul invidiei poartă „stigmatul” mondenității false... Persoana publică Marina Almășan a fost judecată de români strâmb, nefiresc de dur (în Țara unde lupu-i moralist, tu pui la zid mielul...), dând crezare tuturor afirmațiilor denigratoare, murdare, emise de presa care vrea cu orice preț scandal (chiar cu prețul distrugerii totale a sufletului celui incriminat; un fel de război
DIN SCRIERILE VEDETEI TV MARINA ALMĂŞAN: DESPRE COPII ŞI ODRASLE PE PLANETĂ de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 1384 din 15 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368376_a_369705]
-
nu am nicio treabă cu nimeni și să mă lase în pace, dar a început cu amenințările. Veni un coleg nou în birou și, ce să vezi... era prieten cu respectiva... Vreo cunoștință... Începu să facă tot felul de aluzii nefirești la cât de mare și tare e fosta colegă. Ce frumoasă, ce deșteaptă... În fine, niște abureli, în condițiile în care am cunoscut-o direct și știam cam până unde i se ridica nivelul de IQ... Adică, ce așa mare
TEXT DE LA PRETEXT SAU RĂSPUNSUL NECESAR de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368502_a_369831]
-
se atrag unul pe celălalt iremediabil, care se ciocnesc violent adeseori, apoi se risipesc în jerbe de scântei mânioase. Opusurile se atrag sau doar se luptă pentru supremație? Încă nu am reușit să elucidez acest mister! În felul ei unic, nefiresc și îndoielnic, femeia aceasta ține la mine! Poate pentru că între noi lucrurile au fost limpezi mereu. Cu mine nu a trebuit să simuleze sentimente de care nu era capabilă. Pentru mine ar fi trebuit să fie doar un job, dar
TEMNICER NEIDENTIFICAT de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368522_a_369851]
-
ogrăzi să zburde dalbi mielușei. Se știe că, pe vremuri, credința era că blana mieilor, apăruți cel mai devreme în Gerar, vestea cât de bun avea să fie anul, după cât de mult ori puțin negru le tărca albul. Acum, căldura nefirească spulberase nădejdea într-o prezicere a binelui, cât ar fi fost să fie... Dar, în ajun de Crăciun, se reluase mersul drept al firii. Nori grei coborâseră dinspre munte scuturându-și omătul din plin, îngreunând lumea cu straiul iscat, gonind
POVESTE DE IARNĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367891_a_369220]