1,761 matches
-
cunoscu o mare dezamăgire. Numai electricitate, și nu în cantitate mică. Pila propulsivă era stinsă. Gosseyn era necăjit. Începu, îngrijorat, să fluiere. Sesiză că Leej îl observa. - Dar dumneata ești nervos! se miră ea. "Nervos, se gândi el, furios, nesigur, nehotărât. Per-fect adevărat. În starea actuală a lucrurilor, putea să aștepte nădăjduind că-și va îmbunătăți poziția în raport cu nava. Sau să facă imediat o tentativă. - Această putere pe care o ai, zise Leej, felul în care faci lucrurile acestea, cum merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
se putea presupune că ceva nu e-n regulă. Că poate, chiar în acel moment, i se smulgeau Patriciei informații despre el sau despre distorsor? Lui îi era imposibil să iasă până la căderea nopții. Nu-i mai rămânea decât distorsorul. Nehotărât, îngenunchie în fața lui și întinzând mâna, atinse tubul electronic cel mai apropiat. N-ar fi putut spune la ce se aștepta cu adevărat. Dar era pregătit pentru orice surpriză. Tubul i se păru călduț la atingerea cu degetele. Gosseyn îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
nu poate să lipsească, dacă-i îndeplinești cuiva o cerere atât de urgentă, așa că băiatul îi dădu voie să intre: — Înainte și la stânga și iar înainte! Îți foarte mulțumesc, Jeane! Când se întoarse, după două minute, Fane avea un aer nehotărât, de parcă n-ar fi știut dacă trebuie să dea vrabia din mână pe cioara de pe gard sau mai bine renunță la tot ce zboară. Intră în mica odăiță în care băiatul cel ciufulit lenevea cu coatele pe masă și întrebă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
avem liber.“ Și totuși nu era bine cu burta lui, ce-ar fi să se repeadă până la cabinetul doctorului Margulis? Numai că trebuie să lase pe cineva să-i țină locul aici, o jumătate de oră n-o fi foc! Nehotărât, portarul luă un ziar, la întâmplare, din teancul sosit de la alte redacții, dar văzând că-i tocmai L’ Indépendance Roumaine, îl puse la loc. N-avea poftă, cu burta lui de acum, să buchisească gazeta răposatului Lahovary și, la drept
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ei Inelaru. Trecură la masă și schimbară vorba. — Sunteți și dumneavoastră invitat la Livezeni, de Anul Nou? Vă rog din suflet să veniți, m-aș simți mai în largul meu, spuse Costache, iar pleoapele Generalului, după ce bătură de câteva ori nehotărâte, coborâră peste ochi a aprobare. Ridică paharul, cu un vin rubiniu care lăsa franjuri transparenți pe pereții de sticlă. — Pentru tine, spuse cu un ton care se voia nepăsător. MIERCURI 31 DECEMBRIE Viitorul și trecutul 1 Mai sunt câteva ore
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de nedumerire, de dezorientare îi spori. Ceva îl îndemna să mai încerce, totuși, o dată ușa. Era solidă și imposibil de mișcat. Începu a doua Iui retragere și de data aceasta ajunse până în stradă. Se opri pe un refugiu pentru pietoni, nehotărât pe ce buton să apese. Îi veniră în minte cele două ore și jumătate petrecute cu Lucy și asta i se păru un fel de eveniment curios din spațiu-timp. Se simți îngrozit amintindu-și cât de banală fusese conversația lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
teleecran?" Mergea pe stradă cu pași nesiguri. Convorbirea avusese loc într-o cabină a unuia dintre palatele-cazinou. Strălucirea ca de fulger a celebrului "Bulevardul Șansei" era la fel de intensă ca întotdeauna. Trebuia să ajungă acasă. Și, totuși, mai zăbovi pe acolo, nehotărâtă, știind că n-are nimic de făcut, întrebându-se cum să-și omoare timpul. Conflictul interior îi secătuia forțele și, de două ori în decursul unei ore, se opri să soarbă o băutură energizantă. O cuprinse un simțământ al dezastrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
al forței și al puterii, alături de mâini și umeri, brațul trimite la activitate, la eficacitate, dar și la impulsiune, echilibru, distribuire. A merge încet sau repede, cu pași mici sau mari, depinde de personalitate (o persoană care se furișează este nehotărâtă). În gestică, brațele atârnând presupun o atitudine neutră, cele ridicate arată triumful, desfacerea brațelor invită la îmbrățișare, iar aplauzele simbolizează o îmbrățișare scurtă și acustică (palmele înainte pot să însemne rugăminte). Brațele ridicate semnifică chemarea harului, o stare pasivă, receptivă
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
colorarea obrajilor înregistrează situații agresive (obrajii sunt palizi) ori de rușine (roșeața) ori de oboseală (sprijinirea obrazului în palmă); ceea ce este un emoticon reprezintă o relație cu imaginea esențializată sunt fericit. Urechea este frecată cu mâna, când omul se simte nehotărât, vocea depinde de viteza de vorbire, de ritm lent sau rapid, de volum cu modificare discretă sau cu un ton convingător, ori cu un timbru plăcut sau neplăcut, cu atenție la vocale sau la consoane la articulare sau melodică, un
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
că atunci când mă accept exact așa cum sunt, mă schimb." Carl Rogers De multe ori viața ne pune în situația de a lua niște decizii hotărâtoare pentru evoluția noastră viitoare. E ca și cum ne-am afla la o răscruce de drum și nehotărâți ne întrebăm: oare ce cale să aleg ? Să-mi urmez rațiunea care mă îndeamnă să o iau pe drumul bătătorit de alții sau să-mi ascult sufletul și să urmez cărarea parțial ascunsă de vegetație? Rațiunea înseamnă analiză, judecâtă, cântărire
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
nu visez decât atunci când dorm... ― E bine, e bine băieți, șopti mecanic Scarlat. S-a făcut 2, 30. Să ne grăbim! Încercă să se ridice: Va trebui să mă ajutați. Niciodată nu mi-a fost așa rău. Raul Ionescu ezită nehotărât, apoi scoase din buzunar o cutie de metal. ― Întinde mîna! ― Ce-i asta? ― Morfină. Ultima fiolă. Râse amar: Mai degrabă ți-aș oferi un ochi... Î făcu injecția apoi se ridică: Și cu asta basta! Let's go! Scarlat își
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Pentru noi este! ― Oricum, nu văd legătura. Dascălu behăi, nu se știe de ce, încîntat și făcu un pas la stânga să-l vadă mai bine. ― Lucrați la Aviasan... Doamna Miga tresări. În ochi i se aprinse o flăcăruie. Își mușcă buzele nehotărâtă. Melania Lupu o privi iute. "Florence a sesizat, draga mea, a sesizat imediat. Nu și Ioniță, iar bietul Șerbănică se va dumiri abia săptămâna viitoare." ― Pilot, completă inginerul. De trei ani și jumătate zburați pe avioane sanitare. ― Observ că sînteți
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
apropie de fereastră îndreptînd draperia. ― Am eu un elev, bâlbâi Panaitescu, taică-său e Dobriceanu, ginecologul. Sânt plini de bani. Popa se opri măsurîndu-l câteva secunde. Își reluă agitat plimbarea scrîșnind: ― Cretini!... Iremediabil cretini! Melania Lupu declară cu un surâs nehotărît: ― Cunosc pe cineva. Cred... Cred că l-ar interesa. N-o asculta nimeni. Bătrâna continuă liniștită: ― Locuiește la Amsterdam. Popa dădu din mână a lehamite, fără să se oprească. ― Alta! Ce adunătură, Dumnezeule! ― Să facem lumina mai mică, propuse Valerica
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
la Iași, anunță bătrânul fonfăit, cu o gură fără salivă. Se lăsă să cadă în fotoliu. Genunchii înțepeniți nu voiau să-l mai asculte. Valerica Scurtu tresări: ― Pleacă?! ― Peste un ceas. Te roagă să-i dai înapoi valiza. Femeia privi nehotărâtă în jur. Nu-i era frică de Melania Lupu, o bleagă, nici de Popa, hapsân, dar prăbușit, neputincios. Se temea de Matei. Fantezia încinsă, dezlănțuită, născocea complicități haiducești între Panaitescu și sculptor. Și, deși se făcuse ziuă, și-i imagina
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nimic afară de aerul gol. Unde stătuse obiectul, pe colțul mesei, nu se mai afla acum decît pătura pe care o așternuse peste birou, ca să-i protejeze tăblia de zgîrieturi. Hedrock aruncă pătura înapoi în dormitor, și apoi rămase o vreme nehotărît cu inelul în palmă. Îl puse în cele din urmă într-o cutie de metal, împreună cu alte trei inele și potrivi mecanismul cutiei în așa fel încît să le dizolve pur și simplu în cazul cînd ar fi umblat altcineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
O ÎNDÎRJIRE MANIFESTATĂ PRIN BUZELE STRÎNSE. CASA ISHER NU-ȘI PUTEA PERMITE LUXUL DE A DISTRUGE UN ASEMENEA SECRET. ÎNTR-O BUNĂ ZI AR PUTEA JUCA UN ROL VITAL ÎN APĂRAREA CASEI IMPERIALE ÎMPOTRIVA RENAȘTERII DUȘMANILOR. ZÎMBI VĂZÎND CÎT DE NEHOTĂRÎTĂ E. ȘI TOTUȘI ÎN MINTE NU-I STĂRUIA NICI O ÎNDOIALĂ CĂ ATÎTA VREME CÎT NAVA RĂMÎNEA ÎN FUNCȚIUNE, CEASURILE AVEAU SĂ-I PARĂ LUNGI, IAR COROANA AVEA SĂ SE AFLE ÎNTR-UN PERICOL DE MOARTE. CU UN GEST NERVOS APRINSE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
emoționale vii și rapide, pare deseori indiferent, vorbirea este monotonă, dar egală, își păstrează calmul în situații dificile. * Melancolicul este cea mai slab temperament din punct de vedere a energiei psihice, individul prezintă o sensibilitate accentuată, este timid, interiorizat și nehotărât, are o slabă rezistență la eforturile intelectuale, precum și o scăzută capacitate de concentrare, se adaptează greu la situații noi, cu mare dificultate dezvoltă relații de prietenie cu ceilalți. În practică, tipurile temperamentale pure apar foarte rar; cel mai frecvent se
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
lipit de obraz, ca un vierme, lângă gură. Te ștergi încet, aproape paralizat de surpriză; altfel ar trebui să fugi după Vecu și să-l obligi să înghită un pumn de mâl. Te urci în barcă, doctorul Dinu te urmează nehotărât, dar neîndrăznind după tot ce s-a întîmplat să-ți propună să renunțați, apuci vâslele cu dușmănie și te uiți la cer: "Afurisită ploaie". Din pricina ploii, nu te mai duci la mlaștină. Dealtfel, ți-a pierit cheful de vânătoare. Rămâi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mizantropi, nu i-a tulburat suferința cărnii omenești decât dacă a fost vorba de carnea lor, însă Laura și Dinu mă făcuseră să mă întreb dacă nu cumva avem doar ce iubim. În acest caz eram și mai sărac. Și nehotărât pe deasupra. Disperarea caldă care mă cuprindea la gândul că Dinu murise cu plămânii plini de noroi era un semn clar de slăbiciune. Îmi venea să-i strig: Idiotule, ce-ai făcut? De ce te-ai îmbătat? De ce-ai venit singur
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
se ridică obedientă de pe locul său și trecu lângă soțul său. El îi semnală aprobarea sa cu o dare întârziată de cap și se întoarse spre Porfiri căutând eliberarea. ă Încă un singur lucru, domnule, spuse Porfiri cu un aer nehotărât. Ceva ce soția dumitale a spus. Despre fiica voastră. ă Soția mea este bolnavă, domnule. Poate că ați observat. Ea nu este... Se opri, se înclină și se strâmbă, cum o făcuse și înainte. ...ea însăși, adăugă el , zâmbind din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
va folosi după bunul său plac. Pagina de titlu a cărții nu avea nicio adresă, doar numele editurii, Priap, și numele - sau mai degrabă pseudonimul - traducătorului: Traducere din franceză de 'Alcibiade'. Paginile cărții erau netăiate. Însă el părea ciudat de nehotărât în a folosi cuțitul de tăiat hârtie. Totuși nu avea de-a face cu o carte ale cărei pagini trebuiau să fie tăiate datorită calităților sale. La o rată de mai puțin de două sute de pagini, Porfiri calculă o medie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Florile nu sunt niciodată suficient de bune, cina romantică e un eșec. Oamenii Încep să-și dorească să fie Îndrăgostiți. Dacă deja sunt cu cineva, Încep să-și dorească să reaprindă scânteia. Sau sfârșesc prin a se despărți de partenerul nehotărât, pentru o șansă nouă În dragoste. Dar despărțirea e plănuită strategic după Ziua V, niciodată Înainte. Nimeni nu vrea să fie singur În această zi. Femeile vorbesc Între ele: ce ai primit? cât a costat? Compară florile, bijuteriile, restaurantele, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
sine n-ar fi a cincea și cea mai dificilă operație din aritmeticile umane, le spunem celor abulici, Dacă vrei, poți, de parcă realitățile bestiale ale lumii nu s-ar amuza în fiecare zi inversând poziția relativă a verbelor, le spunem nehotărâților, Începe cu începutul, ca și cum începutul ar fi capătul vizibil al unui fir răsucit stângaci de care ar fi de ajuns să tragem și să tot tragem până ajungem la capătul celălalt, de parcă între unul și altul am fi avut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
multiple, la fel de pricepută să alunece ca și să are, la fel de puternică pentru a emite ca și pentru a recepționa, la fel de minuțioasă la numărat ca și la măsurat, la fel de activă la urcuș ca și la coborâș. Ce ai, întrebă Marta, brusc nehotărâtă, Nimic important, câteva mici supărări, Probleme la lucru, Nu, Atunci, După ce că timpul pe care-l petrecem împreună e atât de scurt, se mai și bagă în viața noastră, Nu trăim într-un glob de sticlă, Am trecut pe la părinții mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
visând că vrea să se elibereze de sine însuși, izbindu-se însă tot timpul de propriul lui trup, ajunse pe înălțimea unde furgoneta îl aștepta cu ginerele și fiica. Cerul, înainte, păruse liniștit, dar acum începuse să cadă o ploaie nehotărâtă, indolentă, care poate n-a venit ca să dureze, dar care excerba melancolia acestor oameni la un pas de a se separa de locurile iubite, până și Marçal simțea că i se contractă stomacul de îngrijorare. Cipriano Algor urcă în furgonetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]