809 matches
-
lumina ce pătrundea prin ferestruici, mângâind cu mâna pietrele peretelui. Își amintea bine prăpastia din mijlocul naosului și o ocoli fără dificultate. În absidă trebuiau să se mai găsească Încă torțele, lăsate acolo de polițai. Ajuns În hemiciclu, dinaintea umbrei nelămurite a mozaicului, scoase din pungă iasca și amnarul. Chiar sub schele era o lampă de ulei, pe care se grăbi să o ridice. Abia Începuse să lovească cremenea când o izbitură violentă primită În spate Îl făcu să strige de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
formațiuni străine una de alta, mai zice Tîrnăcop printre trosnituri, pîrîieli, aproape pufăind, simțind că se îneacă. Uite așa gravităm noi în jurul lor, zice Bătrînul, ca muștele în jurul unei grămezi de scîrnă, ca să înțeleg și eu mai bine, intervine puțin nelămurit Poștașul, de ce ziceați că taman asta a fost miza nenorocirii, că pentru asta au murit atîția oameni, ca să iasă și unii, și alții cu fața curată? Ai priceput, zice Bătrînul, Armata a tras la Timișoara și a făcut ravagii, deci
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
privință. Cu o singură excepție: Iolanda. Ea Însă e altceva... Teama de a fi tras la răspundere, voința de a fi mereu „la zi” cu onorarea tuturor obligațiilor, inclusiv profesionale, chiar dacă, până acum cel puțin, fără strălucire, coexistau În chip nelămurit cu bucuria secretă a concubinajului cu Iolanda. Iolanda era ca un cal sălbatic. Mirosea a câmpie răscolită de vânt. Aplecat asupra ei se Îmbăta de acest miros care Îi Îmbălsăma trupul și Îl pregătea pentru moarte. De ce pentru moarte, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ars Felix S 23. Unde sunteți, dragă? — Am ieșit din coada cometei Halley! se auzi în difuzor. Am scăpat, fraților! Avem orbita noastră! — Cum ați scăpat? — Nu ne dăm seama! Cred că prin autodotare! Cu rapița! — Cum cu rapița? strigă nelămurit Felix S 23. — Așa bine, o să vă explicăm mai târziu, când ne întâlnim! Notați-vă acum repede coordonatele noastre, că nu mai avem fise! Dromiket 4 notă rapid coordonatele satelitului regăsit, apoi se auzi din vocea din eter: — Alo, „Bourule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
în realitate ești singur, într-un deșert de oglinzi, că mulțimea e aparentă, o febră a oglinzilor, un delir vizual, ajunge! zici, te-ai săturat de acest joc care nu mai e nici măcar distractiv. Te simți cuprins de o panică nelămurită deoarece nu mai știi dacă ești stăpânul sau prizonierul celorlalți, dacă ei depind de tine sau tu depinzi de ei, dacă ei te imită pe tine sau tu îi imiți pe ei, și dacă îi imiți pe ei nu înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Tefnaht își strânse buzele, mânios. - Nu. Am întrebat numai așa. Poți să te duci. Și Tefnaht învîrti stilul în mâna plină de inele, uitîndu-se cu plăcere la apele sau flăcările revărsate de oricalcul încrustat. Glasurile din țarc ajungeau până la el nelămurite. Nu mai privi într-acolo, știind că tot nu va putea desluși nici graiul necunoscut al sclavilor, nici fața fecioarei pe care soldații o aduceau acum iubitului ei. CAPITOLUL VII Sclavii erau aleși. Rămâneau numai cei neputincioși, puțini, și viața
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
o Înțelege. Cunoaște Înțelesul fiecărui cuvânt În parte, dar nu pricepe felul În care sunt legate. Să fie Într-adevăr Începutul povestirii? Dă o pagină Înapoi, ca să Își confirme. Apropie cartea de lumânare și recitește fraza. Din nou este complet nelămurită. Minnie este obișnuită cu povestirile În care ți se spune de la Început care sunt personajele - cum Îl cheamă pe erou și cum o cheamă pe eroină, unde locuiesc și cum arată - Înainte să Înceapă acțiunea propriu-zisă. Fraza asta parcă e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
conversațiile frivole între cele două familii, eram mai tăcută în ziua aceea. Ei ar fi zis că mi-e rău. Chiar m-au și întrebat dacă mă simt bine. Eu am pus aparenta mea apatie pe baza oboselii. Atunci Angi, nelămurit cu privire la tăcerea mea, deveni și mai atent. Puțin încruntat, mă privea mai tot timpul și era pregătit să-mi satisfacă cel mai mic capriciu. La un moment dat îmi luă bărbia în mâini și, uitându-se în ochii mei, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
la o mătușă, cică-se, de prin Oradea) lungiră cea de-a doua parte a plonjeului meu, de la ora 22,45, când am fost evacuați din "Cafenea" și ne-am despărțit, răsucindu-se fiecare către singurătățile lui, până la o oră nelămurită a nopții. Interval în care am luat în picioare drumul către nenumărate cunoștințe feminine. La care, fiind primit sau pătrunzând prin efracție, am făcut o groază de lucruri plăcute ori dezgustătoare. Am pornit-o din nou pe străzi. Am deșertat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
știa sigur cât de departe ar fi trebuit să meargă, dar i s-a părut că puștiul merita să primească răspunsuri cinstite la toate întrebările. —... omul s-a decis să se întoarcă la mama Tamarei. A! Jake continua să pară nelămurit cu privire la ceea ce tocmai i se spusese, dar măcar încetase să se mai uite urât la Fiona. Deci, a adăugat ea veselă, cum am mai zis, nu da vina pe mine. Chiar dacă eu n-aș fi existat, mă îndoiesc că mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
lacrimi. Nick s-a întrerupt din rugăciune și s-a uitat la ea nedumerit. Apoi i-a urmărit privirea până pe fața lui Susan. Femeia zăcea în aceeași poziție, dar ochii îi erau acum deschiși și clipeau des. Susan părea îngrozitor de nelămurită în vreme ce fixa, pe rând, cele patru figuri care se uitau în jos, la ea. — Ce mama naibii, a croncănit ea. A murit cineva? Nick începuse din nou să plângă, dar, de data asta, lacrimile erau de bucurie și de ușurare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
prea sobră. —Te simți bine? Mi se pare că ești cam rece. De data asta, bărbatul s-a întors cu totul și a privit-o direct în ochi. Era negru la față. — Mi-a spus. Fiona s-a încruntat complet nelămurită. Cine ce ți-a spus? —Jake, i-a trântit David răspunsul. Mi-a povestit totul în legătură cu micul lui incident de la spital. Fiona a simțit că i se strânge stomacul. Secretul ieșise, în sfârșit, la lumină, dar se părea că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
că nu, totul nu avea să fie în regulă și că el era în continuare hotărât să plece. Apoi David s-a întors către băiat. —Haide, ia-ți lucrurile. Te duc înapoi la mama. Jake s-a uitat la el nelămurit. — Eu credeam că rămân aici în noaptea asta. —Planul s-a schimbat. David i-a întins haina de camuflaj de pe brațul canapelei. —Eu și Fiona avem nevoie să fim singuri în seara asta. —Am înțeles. Jake și-a îngustat ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
e o căsnicie obișnuită, i-a sărit muștarul Juliei. Poate că n-ai sesizat, dar, pentru vârsta mea, arăt al naibii de bine. N-am riduri, am abdomenul plat și nici un strop de celulită nicăieri pe corp. James se uita la ea nelămurit. —Și ce legătură are asta cu căsnicia noastră? Are cea mai mare legătură! Înseamnă că tu încă ești atras de mine, că avem o viață sexuală pentru care majoritatea cuplurilor ne-ar invidia - și nu mă refer doar la cuplurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
i s-ar fi adresat unui idiot. De data asta, Julia a computerizat informația. Din cauza surprizei a tresărit. —Nu e al lui Paul? a spus ea cu voce tare ca să-și confirme faptul că auzise corect. Julia era teribil de nelămurită. —De unde știi? Jade a ridicat din sprâncene și-a aspirat aerul printre dinți. Păi, cea mai sigură chestie e că băiețelul e alb ca laptele. Juliei i-a fost imposibil să se abține și și-a dus o mână la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
sau vreo altă reacție la cuvintele pe care avea de gând să le rostească. —Bună. James a părut ușor șocat. —Arăți... îmmm... altf... Julia l-a întrerupt. —E al tău? — Poftim? Ce să fie al meu? James a părut sincer nelămurit în timp ce se apropia de ea ca s-o sărute pe frunte, așa cum făcea întotdeauna. Dar, de data asta, Julia și-a tras capul ca să evite sărutarea. —Copilul lui Deborah. E al tău? a repetat ea privindu-l cu cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
după un timp, hotărî că a sosit vremea să iasă În oraș. Gândul acesta Îi Împinse pe șira spinării un tren de gheață și un amestec de oroare și sublim i se prăbuși Înlăuntrul ființei. Totuși, nu ura acest sentiment nelămurit, de dulce spaimă. El se repeta la nesfârșit, de fiecare dată când știa că urmează să facă o nouă incursiune. La Întoarcere, era mereu copleșit de un triumf aproape prostesc. 60 Mai Întâi, Îngrijea trandafirii proaspăt aduși, apoi călca țanțoș
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
pe un om trist mai degrabă decât ca pe un om rău. La prânz, eu și Momo luăm un taxi până pe Bond Street. I-am spus că e ceva important, legat de serviciu, lucru adevărat, de altfel. Asistenta mea e nelămurită. — Ce căutăm Într-un magazin de pantofi, Kate? Păi, căutăm un condur de sticlă care să suporte cea mai mare presiune pe milimetru pătrat și care să nu scape din picior la miezul nopții. În caz că nu găsim așa ceva, ne vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
să-i facă baie, de mâncare și să-i spele hainele! O să stați toți trei toată viața În bordeu? Nu! În două luni Îmi fac o căsuță la vale de cooperativă! Pe median, am vorbit cu primarul! S-au despărțit nelămuriți și supărați, fiecare de cu totul altceva, apoi spiritul bun și pacifist al olarilor a Învins și pe seară bunica Ileana i-a chemat la o masă „olărească” În care vinul bunicului Ghiorghi a fost vioara-Întâi, a dezlegat limbile și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
lucrurile, jucăriile, locurile, multitudinea marilor și a micilor bucurii de zi cu zi, certitudinile și fără-de-grijile sale ocupau segmente strălucitoare și se transformau În planete și stele care se roteau pe luminoase orbite. Iar pe de-asupra la toate, ceva nelămurit, nepalpabil dar resimțit puternic de frumusețea interioară a lui Va, se Întindea și ocupa o mare parte a orizontului În formare al băiatului abia trecut de șapte ani. Să fi fost imposibilitatea de a „Învăța carte” În condiții mai puțin
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Îi cel mai fierbinte Îi sporu’ mai mare la prășit pentru că sapa se face mare, mare? Rozalița spuse Înciudată: Mădăliță, să-i arăt că am dreptate? Dacă te spune mă-tii?! Așa-i, fa! Dorind să nu-și lase elevul nelămurit, Rozalița se apropie de Va și ușor-ușor Începu să-l sărute cu o tehnică neperfectată, dar tehnică, iar un val de căldură străbătu trupul băiatului și un tremur cald ocupase pieptul și stomacul său. Fata a văzut că Valerică nu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
o sunase portarul, În vreme ce eu Îmi reveneam În simțiri pe balcon, iar ea venise imediat cu mașina de la Clinica „Prințesa Margaret“. Bulversată de atac și, În plus, venindu-i lesne să-l plaseze pe Frank În postura mea, era la fel de nelămurită precum Cabrera de calmul pe care-l arătam. Am privit-o cînd Îmi lua tensiunea și Îmi testa reactivitatea pupilelor, observînd ce aer zăpăcit avea și cum scăpase de două ori stetoscopul pe jos. În pofida Îngrijorării sale, mă simțeam mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Fluierînd, l-am Însoțit pe Cabrera pînă la Seatul lui.) Directorul de la biroul de Închirieri din Fuengirola mi-a zis că incendiile spontane sînt lucru obișnuit pe Costa del Sol. — Exact ce ziceam. (Se Întoarse și mă privi cu atenție, nelămurit dacă nu cumva fusesem ironic.) Pe de altă parte, fiți cu băgare de seamă. Lăsați portierele și geamurile Închise ori de cîte ori plecați de lîngă mașină. — Așa o să fac, domnule inspector. Puteți să stați liniștit... cu siguranță v-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
nu vreau să-l văd! N-am de gînd să mă complac În naiba știe ce minciuni acoperă el. — Dar te complaci În tot ce se-ntîmplă aici, spuse Paula, urmărindu-mă cu o privire Întunecată. Își trase pe ea halatul, nelămurită dacă bărbatul musculos și bronzat de lîngă ea nu era cumva un impostor care se dădea drept jurnalistul sensibil care o ținuse În brațe În patul lui Frank. — Te-ai băgat cu Elizabeth Shand, Hennessy și Bobby Crawford. E aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și spargeri? (Din nu știu ce motiv, simțeam că mă-boldea interesul. Aerul din jurul meu se mai Înviorase.) Ce-i de făcut, David? Concepem o schemă de supraveghere civilă? Recrutăm voluntari pentru patrule? Hennessy Își Întoarse către mine privirea blîndă, dar pătrunzătoare, nelămurit dacă fusesem sau nu ironic. — E nevoie să mergem pînă acolo? Deși s-ar putea să ai dreptate. — GÎndește-te, David. Ne-ar putea ajuta să sculăm oamenii din toropeala asta Îngrozitoare. — De ce vrei să-i sculăm? Ar putea deveni o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]