957 matches
-
generală". Nu lipsește meditația pe teme morale și tocmai suflul moral pune în mișcare întreg materialul greu al evenimentelor. De multe ori, naratorul din această lucrare emite judecăți original formulate, cum este cea despre nelegiuire din fragmentul următor: Pesemne că nelegiuirea este tot o mărime de prag. Da, toată viața lui omul oscilează, se zbate între rău și bine, alunecă, apoi cade, se cațără, se căiește, din nou se întunecă, dar, până nu trece pragul nelegiuirii, el mai are posibilitatea de
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
din fragmentul următor: Pesemne că nelegiuirea este tot o mărime de prag. Da, toată viața lui omul oscilează, se zbate între rău și bine, alunecă, apoi cade, se cațără, se căiește, din nou se întunecă, dar, până nu trece pragul nelegiuirii, el mai are posibilitatea de a se reîntoarce și de a rămâne în sfera speranței noastre. Când însă prin densitatea faptelor rele ori prin gradul lor de gravitate, ori prin absolutismul puterii el trece pe neașteptate peste prag, atunci a
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
autorul Arhipelagului GULAG să vadă problemele morale foarte nuanțat. El a înțeles că răul are o mare forță de acaparare, dar că aceasta constituie un întreg proces. Specializarea în matematică și fizică a lui Soljenițîn își spune cuvântul în definirea nelegiuirii ca "mărime de prag", care depinde, printre altele, de "densitatea faptelor rele". Reflecția naratorului din nuvela Gospodăria Matrionei are caracter concluziv: "Oamenii care trăiesc în acord cu propria lor conștiință au întotdeauna fețe frumoase"312. În economia narațiunii, această meditație
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
cele unite prin sacramen-tum uman care pretindeau supunerea absolută față de zei și împărat. Întrucât jurământul militar trebuia să confirme în individ un respect excesiv față de cel care deținea puterea, superior chiar și față de proprii părinți, l-a inspirat să descopere nelegiuirea acelui execratio din partea soldatului, gest ce reflecta o specie de blestem asupra propriei persoane în caz de încălcare a acelui sacramentum. Alături de motivația antiidolatrică o întâlnim și pe cea de caracter etic: interdicția proclamată de Isus în Ghetsemani cu privire la folosirea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
timp de război și de a aproba războiul, care se face după dreptate: Tăria este, așadar, mai mare decât celelalte virtuți, însă niciodată singură, întrucât nu se încrede în sine însăși, în caz contrar, tăria, fără dreptate, devine cauză de nelegiuire. De fapt, cu cât suntem mai tari, cu atât mai mult suntem înclinați să-l oprimăm pe cel inferior, astfel încât, chiar și în chestiunile militare, se consideră necesar să se discute, dacă războiul este drept sau nu. În afară de dreptate, tăria
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
oricărei armate. Această doctrină isterică și lipsită de unitate, era asemenea unui venin aducător de moarte și s-a răspândit din Persia în tot Imperiul roman, infiltrându-se în societate, îndeosebi în cea intelectuală și contaminând totul. În falsitatea și nelegiuirea sa, maniheismul asalta creștinismul, statul roman și mai ales armata imperială zguduită în stabilitatea și unitatea sa de omogeneitatea pietismului creștin. În cadrul acestor atacuri susținute, maniheii nu și-au dat pace niciodată: după persecuția violentă suferită sub domnia lui Dioclețian
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de alți împărați și au fost celebrate îndelung cu prilejul jocurilor de la Corint, după cum se poate citi în cartea a X-a a Metamorfozelor lui Apuleius (125-170). Din paginile autorilor păgâni și creștini cunoaștem și subiectele preferate în cadrul acestor celebrări: nelegiuirea Pasifaei care, în lascivitatea ei, s-a expus taurului; a lui Attis care și-a mutilat organele genitale; a Danaidelor și Dircelor care au fost mai întâi deflorate și apoi înjunghiate (mimări impudice); zborul lui Icar care a căzut din
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
prin excelență, tiran blestemat și ticălos (execrabilis ac nocens tyrannus) și chiar o personificare a Anticristului; l-au făcut precursorul diavolului, cel care la sfârșitul lumii va trebui să devasteze pământul și să răscoale neamul omenesc; l-au numit misterul nelegiuirii (mysterium iniquitatis); l-au crezut ridicat din infern (de infernu levatus)»; l-au considerat cel mai josnic dintre toți oamenii și chiar dintre fiarele sălbatice (omnium hominum et vel immanium bestiarum sordidissimus), cel mai crud dintre toți cei care au
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
pericolul pe care puteau să-l reprezinte verii lui Isus, văzând în exilul Apostolului Ioan (5-104), pe insula Patmos, un caz sporadic. Flavius Clement a fost condamnat la moarte împreună cu alți cetățeni romani care țineau practicile iudaice, fiind inculpați de nelegiuire sau de ateism, una dintre cele mai grave delicte împotriva religiei de stat. Cei doi termeni de impietate și practici iudaice nu ne clarifică cu nimic religia lui Clement; de impietate erau acuzați nu doar creștinii ci și iudeii, iar
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și răzvrătirile lor împotriva ordinii constituite, este evocată chiar de către Dioclețian: Am auzit foarte de curând că ei sunt un fel de noutăți neașteptate în această lume, pornite sau născute din neamul persan, dușmanul nostru, și că săvârșesc acolo multe nelegiuiri; căci agită popoare liniștite: și trebuie să ne temem ca nu cumva, așa cum se întâmplă de obicei, când va sosi momentul, să încerce, prin blestematele obiceiuri și prin crudele legi ale perșilor, să umple cu veninul lor funest blândul și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
folosite de bagauzi. În final, masacrul tebanilor de la Agaun s-ar reduce la vreo o sută de soldați și subofițeri care au refuzat să-i ucidă cu armele pe creștinii locului, după cum ne mărturisesc Acta Eucherii, V: Maximian... își înarmase nelegiuirea pentru a distruge numele de creștinism. În timpul războaielor contra bagauzilor din Vallese elvețian comunitatea creștină era evanghelizată. După aproape un secol, la Octodurum era deja un sediu episcopal destul de important, iar episcopul său Teodor a participat la conciliul de la Aquilea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
care se expuneau în mărturisirea și în răspândirea credinței mai mult decât în altele și cei care făceau parte din ierarhia ecleziastică. Aceasta se poate deduce și din sentința dată împotriva episcopului Ciprian din Cartagina: Ai trăit mult timp în nelegiuire și ai atras foarte mulți oameni în conspirația ta blestemată și te-ai făcut dușman al zeilor romani și credințelor sacre... De vreme ce ești autorul celor mai josnice crime și ai fost surprins făcându-ți semnul [crucii], tu însuți vei fi
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Ctesiphon, în Persia. Împăratul combătea creștinismul cu mai multă liberalitate și cu mai multă imprudență decât predecesorii săi. Acum afișa o clemență cu specială, acum întindea curse și capcane prin care cei prinși în înșelăciunea sa erau târâți în ruina nelegiuirii (apostazie). Persecutând religia creștină mai mult cu artă decât cu autoritate, s-a îngrijit să influențeze negarea credinței în Cristos și acceptarea cinstirii idolilor mai mult prin răsplăți decât să silească prin torturi. Mai întâi a contaminat cu sacrificii abominabile
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
i-au vorbit deschis spunându-i că: Noi suntem educați în adevărata religie, împărate, și suntem ascultători față de legile pe care Constantin și fiii săi le-au promulgat. Acum nu putem decât să plângem văzând că toate sunt pline de nelegiuirea ta, iar mâncărurile și băuturile sunt contaminate de sacrificii sacrilege. Aceste fapte le-am deplâns în privat, dar acum le deplorăm și înaintea ta: sub domnia ta suportăm cu tulburare numai acest lucru. Împăratul aflând ceea ce căuta de multă vreme, sub
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
unui împărat apostat, cel mai nelegiuit dintre cei care ar putea să existe pe pământ“. Auzind acestea, acel om foarte blând și foarte înțelept, de fapt așa era numit de cei din jurul său, depunând aparenta clemență și-a arătat chipului nelegiuirii. Și după ce i-a supus la chinuri pe cei doi soldați, cu grave și crude suplicii, i-a eliberat de nefericirea acelui timp și i-a împodobit cu coroana victoriei, decapitându-i în toiul nopții la groapa celor fărădelege. Ca
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
argint din comerțul cu copiii răpiți chiar din leagăn, schilodiți și apoi trimiși la cerut prin țări străine; că femeile lor, pe lângă ghicit și descântece, în special cele bătrâne, au legături cu Satana sau cu Ducă-se-pe-pustii, fac farmece și alte nelegiuiri, iar unele mame mai autoritare din cartier, ca să-și astâmpere odraslele, îi speriau susținând sus și tare că arăpoaicele fură copiii obraznici și-i fac săpun. Ne având încredere în veridicitatea acestor născociri, curios din fire, nu de puține ori
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
duh necurat, sunt menționate câteva denumiri. Duhul necurat, izgonit strigă că el se simțea bine în părțile Frigiei, unde i se aduceau jertfe, unde prin Montanus a spus cuvinte pline de blasfemie, iar prin Maximilla a săvârșit tot felul de nelegiuiri. Mai apoi, când tânărul Astion vine la Epictect, îi spune că tatăl său este „mai marele cetății”, iar mama este fiica senatorului Iulian. După ce devine creștin, el propune preotului Epictect să părăsească acest oraș, pentru că dacă părinții săi vor afla
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
credință și mântuire, prin predica și sfaturile noastre (cap. 7-8). Apoi se subliniază ideea că nimeni nu trebuie să se amăgească că a dobândit iertarea dacă în prealabil nu a ars cauzele și mijloacele prin care a căzut în acele nelegiuiri (cap. 11). Convorbirea a XXI-a (36 capitole) dezbate prin intermediul Avvei Theonas despre îngăduințele din zilele Cincizecimii și se referă la destinderea sau îmblânzirea postului pe durata celor 50 de zile dintre Paști și Rusalii. În primele 10 capitole
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
a-l face. Căci dacă ar fi ajuns unul, n-ar fi fost nevoie să-și împlinească mai mulți în mod reciproc insuficiența. Dar a spune că în Dumnezeu există vreo insuficiență nu e numai propriu necredinței, ci întrece orice nelegiuire. Chiar un meșter dintre oameni n-ar fi socotit desăvârșit, ci slab, dacă n-ar săvârși singur o operă, ci împreună cu mulți. Iar dacă fiecare (din zei) ar fi putut să creeze întreg universul, dar l-au creat toți împreună
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
din 30 decembrie 1877. Eminescu este indignat de starea în care se întorceau de pe front ostașii, în zdrențe și vlăguiți de foame: Nu sunt în toate limbile omenești la un loc epitete îndestul de tari pentru a înfiera ușurința și nelegiuirea cu care stârpiturile ce stăpânesc această țară tratează cea din urmă, unica clasă pozitivă a României, pe acel țăran care muncind dă viață pământului, plătind dări hrănește pe acești mizerabili, vărsându-și sângele onorează această țară."77 Pe 3 ianuarie
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
și de cătră stat și de cătră particulari prin faimoasele rechiziții? Daca înainte de a descoperi scandalul Mihălescu Warszawski și-ar fi pus cineva această întrebare, ar fi putut răspunde, oricât de pesimist să fi fost, cumcă radicalii au mers cu nelegiuirea până la a le da muscalilor de rechiziție nu numai vitele și productele locuitorilor români de la țară, dar chiar pe locuitori ca pe niște vite! Și cu toate astea astăzi știm cu toți că așa a fost. O populație muncitoare a
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
și o moralitate impecabilă. Este de datoria celor ce răspund acum de destinul acestei prestigioase școli să asigure pregătirea unor învățători de înaltă prestanță intelectuală și morală. EDUCAȚIA GENERALĂ MĂRIA-SA CONȘTIINȚA Când cei dedați răului săvârșesc tot felul de nelegiuiri și nu se mai tem de nimic; Când legile sunt făcute pentru a fi încălcate chiar de către cei ce le-au adoptat; Când corupția s-a transformat într-un cancer social ajuns în stadiul de metastază; Când sărăcia se extinde
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
la noi. Apropiindu-se de târgurile noastre, călătorul era întâmpinat de la porți de urlete groaznice. Răzbăteau din piepturi de haiduci și tâlhari. Pentru luare aminte, erau schingiuiți de gâzi în văzul lumii. Erau arși, sfârtecați și trași pe roată, pentru nelegiuirile lor. În mulțimea adunată buluc, străinul își intersecta vederea cu privirea avidă a hoților care îl măsurau din ochi. Pungașii l-ar fi furat și de vise dacă le-ar fi ținut ascunse prin buzunare. Pe treptele bisericilor, vedea cum
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Am privit de la ferestre, ascunși după perdele, la asuprirea semenilor noștri, fără a interveni. Ne-am astupat urechile sau am dat volumul radioului mai tare pentru a acoperi strigătele lor de ajutor. Prea puțini am avut curajul să ne opunem nelegiuirii și mișeliei, înfăptuind un miracol în viața acestor nefericiți. Ar trebui să cugetăm și la nedreptățile făcute romilor care au fost ponegriți și izgoniți, dar și la soarta nemților care, ceva mai târziu, au fost vânduți. Am lăsat niște regimuri
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
pământul cu pumnii, implorându-l să iasă la lumină. Oare pentru ea puterea celor morți nu rezidă în întregime în fidelitatea celor vii? Când Electra, în piesa lui Sofocle, li se adresează lui Hermes și eriniilor, rugămintea ei este ca nelegiuirea să fie răzbunată; momentul coincide cu întoarcerea lui Oreste. Întoarcere regizată de Sofocle astfel încât, în scena recunoașterii, acesta să-i pară Electrei o fantomă venită de pe lumea cealaltă. Pretinsa moarte a lui Oreste nu funcționează aici doar ca o capcană
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]