2,868 matches
-
pe sine, așeză perna astfel încât să stea cu fața spre boarea răcoroasă care adia din grădină, se întoarse cu spatele laceilalți și-și lărgi singur gulerul leoarcă de nădușeală. Medicul și slugile, însă, se alarmară. Vasalii săi intrară și ei, neliniștiți, unul după altul, să vadă cum îl puteau ajuta. Dar Hideyoshi nu întoarse nici un moment capul. Cu spatele încă întors spre ei, le făcu semn să plece, ca și cum ar fi alungat o muscă. — Mi se întâmplă tot timpul. Lăsați-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Kuwana. Iar atunci, pentru prima oară, planurile lui Katsuie se puteau transpune într-o strategie efectivă. Katsuie știa că, dacă nu reușeau astfel, victoria n-avea să mai fie ușor de realizat. Astfel calculase el situația, în secret și foarte neliniștit, încă de la bun început. Socotelile propriu-zise se bazau pe comparația dintre forța provinciilor lui Hideyoshi și a sa proprie. În acea perioadă, dată fiind neașteptata popularitate și putere a lui Hideyoshi după Bătălia de la Yamazaki, aliații pe care putea conta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Ogane și Kinoshita. Amândoi erau vasali ai lui Shibata Katsutoyo. Shogen le acordase încrederea lui și depuseseră un jurământ solemn de a acționa împreună cu el. — Hayato întârzie, nu-i așa? comentă Ogane. Undeva, cântă un cocoș. Cei doi invitați păreau neliniștiți. Shogen, însă, acționa așa cum se cuvenea din partea unei gazde, rămânând perfect calm. — Va fi aici destul de curând, spuse el, încrezător. Desigur, omul pe care-l așteptau nu veni; în schimb, apăru un paj, cu scrisoarea pe care Hayoto i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
veni; în schimb, apăru un paj, cu scrisoarea pe care Hayoto i-o încredințase lui Osaki. Cei trei se uitară unul la altul. — Cu mesagerul ce e? întrebă Shogen. Pajul răspunse că omul plecase imediat după ce adusese scrisoarea. Aceeași expresie neliniștită întunecă fețele celor trei. Oricât de curajoși erau, nu se puteau simți la largul lor, știind că era posibil ca trădarea lor să fi fost demascată. Cum o fi putut să transpire? întrebă Ogane. Până și mormăielile lor sunau ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
nu-i așa? Pe măsură ce se lăsa asfințitul, Katsuie se enerva tot mai mult. Soarele în amurg își arunca razele pe clopotniță. — A venit Seniorul Yadoya! Acesta fu mesajul transmis de luptătorul postat la poarta templului. — Ce s-a întâmplat? întrebă neliniștit Katsuie. Omul dădu raportul cu toată franchețea. La început, Genba refuzase să-l primească, dar Yaoda stăruise. Îi explicase în amănunt convingerea stăpânului său, dar degaba. Genba insista că, fie și dacă Hideyoshi venea în goana mare de la Ogaki spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
mai tânăr decât mine, Senior Gamo, dar mi se pare că ai o gândire mai judicioasă decât a mea. N-ai cumva prezența de spirit de a veni cu o idee bună înainte de a se întâmpla ceva regretabil? Părea profund neliniștit. Gamo îi răspunse tot cu o întrebare: — De unde ar putea proveni zvonurile astea? Nu pot să-ți spun. Dar nu iese fum fără foc. — Crezi că se întâmplă ceva ce noi nu știm? — Nu, deloc. Numai că faptele sunt în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
propriului proiect european (dacă există) și intenției de integrare. E cel mai bun mod în care astăzi poate participa la apărarea Europei. Vorbeați despre temeiurile Europei, de cei patru factori majori ai unității europene. Pe de altă parte, trăim vremuri neliniștite. Au fost scoase de la naftalină concepte precum ciocnirea civilizațiilor (în special după 11 septembrie, când am fost puși față în față cu acel inamic, cu acel Celălalt, care nu ne-am imaginat că ar fi un pericol atât de grav
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
un nivel scăzut de corupție vor exista întotdeauna politicieni corupți, cel mai probabil caracterizați de o aroganță sau de o vanitate nemăsurate, de instinctele ,,tăioase" ale întreprinzătorului sau, ca în cazul lui Nixon, de cele ale unui om manipulat și neliniștit care crede cu tot sufletul în natura misiunii sale. Politicienii pot fi mai periculoși când încearcă să se joace de-a Dumnezeu decât când spun jumătăți de adevăr în mod profesionist, calculat. Așa cum am văzut, corupția politică nu este în
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Administrative/932_a_2440]
-
un singur lucru. La popoarele din Dacia, neesceptînd pe cel român, trebuie să se afle urme de fonologie dacică. [13 ianuarie 1878] DIN VEACUL AL ZECELEA Șesurile dintre Volga, Nistru și Prut au fost totdauna bogate în populațiuni războinice și neliniștite cari, negăsind piedici până în Carpați și până în Balcani, părăseau locuințele lor și porneau in lume spre a cuceri alte țări. Istoria Daciei vechi după colonizare consistă {EminescuOpX 39} aproape numai din călcările roiurilor de popoare din răsărit, istoria Moldovei înscrie
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Dragoșizilor, cum o numește Dim. Cantemir, a Mușatinilor, dacă ne luăm după cercetările mai nouă. Cu fiii lui Petru Rareș se stinge sau, mai drept zicând, se-nstrăinează chiar linia nelegitimă a familiei domnești. Se-ncepe în Moldova o vreme neliniștită, un veac de turburări care a permis turcilor de a lua în posesiune - nu în proprietate - Cetatea Albă și Chilia. Voind să-și întărească drepturile asupra Moldovei ei își crează două puncte de razim în aceste două cetăți, în care
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
câte i se luase, s-a recunoscut că nici un turc nu poate fi proprietar al vrunui imobil în Moldova, de facto însă turcii au ținut ocupate militărește atât Cetatea Albă cât și Chilia. Aceasta ne lămurește și atitudinea febrilă și neliniștită a lui Petru Rareș; tratatul lui secret cu marchizul de Brandenburg, subscris la Suceava [în] 1542 și motivat anume prin voința de-a recăpăta părticelele Moldovei răpite de turci. Tot în vremea lui Petru Rareș, la 1535, turcii ocupară și
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
cu nimic. Nu s-ar putea să ne scutiți cu dovezi de iubire? Iată, sîntem gata să ne declarăm nevrednici de iubirea voastră, numai dați-ne bună pace, să rămânem așa cum sîntem. Dar nu numai din astă cauză ne simțim neliniștiți. E drept că iubirea guvernului radical e o... fericire insuportabilă, dar în sfârșit multe lucruri sânt insuportabile și totuși omul trebuie să le ducă. Vorba ceea: să nu dea Dumnezeu omului cât poate purta. Ceea ce ne-ngrijește serios e că
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
când În când la Moghilev, autorizația fiind eliberată de Prefectură. Ca să-i ajut și să-i liniștesc pe părinții mei am riscat și am ieșit din ghetou, lăsându-l pe soțul meu, pe atunci foarte bolnav de febră tifoidă, foarte neliniștit, neștiind ce mi se poate Întâmpla. Am ajuns la Prefectură la prânz. Am vorbit cu pretorul Oșanu*, rugându-l să mă primească. El mi-a zis să aștept, că e foarte ocupat. Spre seară, când Prefectura s-a golit de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
afla în permanent conflict de prioritate și firește mai ales împotriva directorului... Jigniri, replici pe care mi le relata cu lux de amănunte, cu un humor furios și involuntar, făcîndu-mă să izbucnesc în râs. Acele infinite fațete ale existenței umane neliniștite, imposibil de memorat, ar fi trebuit să am, pentru a le reda, memoria misterioasă a scriitorilor care ne uimesc tocmai prin revelația acestor lucruri deja știute, dar uitate de noi. De pildă: lupta de a dovedi cine e cel mai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
rezervă și se întorsese neatins la încheierea păcii. Nu era singurul care gândea astfel și ceea ce spunea el mai spuneau și alții, dar el avea o indignare a lui proprie, o dispoziție sufletească acută, gândirea lui nu era speculativă, ci neliniștită... Și cu toate acestea, ascultîndu-l, nu știu de ce îmi venea să râd, în timp ce o adâncă simpatie se năștea în mine pentru el. Firește, nu mă convingea nici cu o iotă, fiindcă eu știam din istorie că evenimentele politice și sociale
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Primul meu bărbat era de o grosolănie inimaginabilă, și când nu rezistam, și grosolănia lui se întîlnea cu a mea, parcă eram paralizată. Fără să-mi facă nimic propriu-zis, fiindcă altfel era plin de atenție și mă iubea, eram foarte neliniștită, aveam sentimentul că iubea numai ceea ce era rău în mine; mă împingea spre această zonă, spunîndu-mi că e mai bine să trăiesc de pe acum așa cum sânt și voi fi fericită, decât să fac din viața mea o luptă, al cărei
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și sigură pe ea, semn că nu exista răspuns la revelația pe care o avusese și n-avea chef să audă și de la mine cuvinte. Nici nu le pronunțai. Mă dădui jos din pat și mă retrasei în biroul meu, neliniștit că nici când o iubeam din tot sufletul nu mai puteam s-o spun. Mincinos? Ei bine, gândii, vom despuia viața noastră de orice farmec al comunicării, prin cuvinte sau orice altceva. Dacă totul poate fi numit minciună, ne vom
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
la reanimare, una care născuse greu și murise, era bolnavă de inimă și nu știa, avea ceva congenital. Copilul trăia... Aici, ca și la agonici, în alte spitale, înțelesei eu, moartea pândea pe-aproape nașterile care vroiau s-o sfideze. Neliniștit, mă uitai la ceas. Intrai în rezerva Matildei, sperând s-o găsesc liniștită și adormită. Intrai cu sfială. Matilda nu mă văzu, deși tocmai când lipeam ușa, ea, cu perna în brațe, se muta de la un capăt la celălalt al
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să vadă cine e. Auzii aproape imediat bocănituri de încălțăminte grea urcând scările. Cine dracu putea să fie? Sării în picioare. Ușa fu dată de perete și în hol apărură trei ofițeri; în urma lor, Matilda, care îmi arunca o privire neliniștită. Rămase acolo la ușă, de care se rezema și își încrucișa brațele la piept, gravă, cu chipul cutreierat de presimțiri rele. "Domnul Petrini, nu? spuse unul din ei, care nu era șeful lor, avea mai puține însemne pe epoleți. "Da
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
arestau, îți goleau casa și transportau totul într-alor și apoi se instalau ei cu acte în regulă. Adio casă după aceea, chiar dacă și mai ales se întîmpla să fii proprietar. Intrai și eu în bibliotecă, urmărindu-l pe ofițer neliniștit, căci se și instalase la biroul meu și începuse să tragă sertarele. Scoase totul din ele, manuscrise, note de prelegeri și cele trei caiete ale mele. Luă unul și îl deschise la prima filă. Aveam un scris foarte citeț și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Nu mai ai nevoie de el?" Nu", îi spusei. "Cum a fost în mină?" Și se holbă la mine ca și maistrul civil pe marginea puțului, dar nemișcat, cu mult alb în privire, gânditor, odihnit și gras. Însă o clipă neliniștit... el făcea și dădea de mâncare, dar oamenii se omorau aici unii pe alții... Când mă întorsei să mă uit în urmă, în aceeași clipă el își retrase capul și ghișeul rămase gol... X Făceam lungi plimbări cu fetița în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ochi al Sfintei Fecioare, ai fi fost un ticălos dacă sufletul nu ți-era senin în ziua când o întîlneai. Odată mi-a surâs, altădată mi-a spus un cuvânt, într-o zi mi-a aruncat o privire nostalgică și neliniștită. Era bătrână pentru mine. Aveau o căsuță și trăiau din pensia tatălui, ofițer inferior, invalid din primul război mondial. Fata era de vârsta mea, dar până la douăzeci de ani fetele de vârsta noastră sânt inaccesibile, nu minunata ei făptură mi-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pe ea se sprijină lumea, pe picioarele ei voinice, pe umerii ei zdraveni, pe ceafa ei de cariatidă, pe umerii ei îndoiți, dar nu încovoiați, ca să-și acopere cu brațele sânii (altă avere care nu trebuia expusă), în timp ce noi ăștia, neliniștiți, implicați în drame care ne desbinau și care ne plimbam încoace și încolo sub impulsul unor gânduri și sentimente fără rost, eram cei care pieream, care ne destrămam ca fulgii de păpădie pe care îi vedea ea pe câmp zburând
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
consideră nimeni artificiale, deși continuau să rămână în ochii lor tot ridicole: victimele își păstrau la anchete ținuta, erau superior ironici, fără să înțeleagă că totul era fără ecou, fiindcă, povestind acasă, soția, mama, bunica, copiii îl priveau înstrăinați și neliniștiți: făcuse rău, nu se purtase bine... Și aveau dreptate?! Aveau și nu aveau. De fapt nu aveau, căci astfel nu făceau decât să-l desarmeze, chiar dacă ceea ce urmă părea să confirme teama lor irațională de animale care simțeau că aveau
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
gândit atunci la mine, eram studentă în anul trei... Un recurs ar fi putut avea ecou la cadrele facultății, care stătuseră până atunci relativ liniștite, dar începuse să circule un svon că se vor redeschide toate dosarele și eram vag neliniștită... "Aveți dreptate, i-am spus avocatului, nu vom face recurs." "Înțelegeți, domniță, a gâfâit el ștergîndu-și necontenit gâtul de sudoare, în fața probelor se va da câștig de cauză, adică nu se va da, se va trece peste, dar se va
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]