1,112 matches
-
să fie imposibilele noastre, ce posibile trebuie împiedicate cu orice preț, la ce trebuie să spunem, în mod categoric, nu? Iată ce scrie Hans Jonas 98: "Prometeu definitiv dezlănțuit, căruia știința îi conferă puteri încă necunoscute iar economia impulsul său nemăsurat, are nevoie de o etică care, prin limite liber consimțite, să împiedice forța omului să devină nenorocirea sa." Plecînd de la ideea că, pentru prima oară în istoria sa, omul e în stare să se "deformeze" și să distrugă umanitatea, filosoful
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
supusă aceluiași proces înnoitor, imaginea surprinsă de el într-un veritabil "stop-cadru" din anul 1840 este la fel de sugestivă: "Iașii însuși spune Alecu Russo este un monstruos amestec de clădiri masive ori elegante, de palate și de magherniți împrejmuite de ogrăzi nemăsurate; pe ulițele lui furnică lucruri de la țară, lux îmbelșugat, echipagii repezi, livrele, toalete pariziene ori vieneze, zdrențe franco-moldave, fizionomii vesele, aspre, originale, felurit îmbrăcate, ca pentru un bal mascat. Populația lui de 60.000 suflete e tot așa de felurită
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
această "fractură" dintre sistemul lumii și cel al gândirii/teoriei transformă gândirea și teoria radicale în singularități și evenimente, singurele apreciate cu adevărat de către Baudrillard. De asemenea, acest tip de gândire nu izvorăște din îndoiala carteziană sau dintr-un apetit nemăsurat pentru critică 508; dimpotrivă, subliniază filosoful francez, ea "nu a apărut nici dintr-o îndoială filosofică, nici dintr-un transfer utopic (care presupune întotdeauna o transformare ideală a realului), nici dintr-o transcendență ideală. Ea reprezintă punerea în joc a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
găsi o teorie care să nu se supună realului, înseamnă că suntem salvați de prea marea "viclenie" a realității și că ideea poate exista, iar utopia mai poate trăi. Pentru aceasta, susține Baudrillard, trebuie ca teoria să manifeste un "orgoliu" nemăsurat față de viitor, să reprezinte o provocare adusă lumii și să devină un eveniment prin capacitatea sa de anticipare a lucrurilor viitoare (de altfel, despre Baudrillard ca patafizician s-au scris numeroase studii). O singură caracteristică este cu adevărat constitutivă teoriei
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cruce. Dar eu, asinul clipei, venit din zări de fum Abia mai duc samarul păcatelor pe drum. Daor lui i-a dat în duh văpaia și putința De-a preschimba-n iubire și slavă suferința. Raza privirii Tale, în veci nemăsurată Nu au rănit-o spinii și cuiul niciodată. Și totuși, Doamne Sfinte, noi, robii-am presupus Că s-a umplut de lacrimi când Te-a strigat Isus.
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/8707_a_10032]
-
această lună (subl.ns.) cu care Federația Tineretului Democrat Vasluian și-a dus la îndeplinire sarcinile pe care și le-a impus în această campanie”. Nemulțumirea provocată de necâștigarea tuturor celor patru mandate de deputat a mușcat adânc din orgoliul nemăsurat al corifeului bolșevic vasluian. Iată ce autocritică „aspră” și-a făcut chiar cu mâna cu care și-a scris „raportul de activitate”: „... rezultatele pozitive cât și cele negative a muncii depuse de tineret în această perioadă s’au putut constata
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
mîna bancherilor, iar tronul atîrna de loialitatea oamenilor de încredere. Astfel, statul a avut, din secolul al XVII-lea pînă la începutul secolului XX, posibilitatea să modeleze o societate astfel încît să pună capăt luptei tuturor împotriva tuturor sau opresiunii nemăsurate a cîtorva, iar societatea civilă a putut, dimpotrivă, să inhibe înclinarea statului către omnipotență. În secolele al XVI-lea și al XVII-lea, statul național devine Suveran absolut cu privire la orice instanță care s-ar fi dorit superioară. De acum înainte
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
încheiat pactul germano-sovietic care îi lasă lui Hitler mînă liberă să ocupe Polonia; apoi, în iunie 1941, Germania invadează URSS. Vechea mecanică de reechilibrare a suprimat de fapt orice echilibru, a distrus și ultimele elemente care țineau în frîu ambiția nemăsurată a lui Hitler, determinînd degenerarea războiului european în război mondial. Al Doilea Război-Suicid va fi încă mai total și mai mondial decît primul. Europa înrobită va fi în cele din urmă eliberată din încleștarea nazistă de coaliția dintre totalitarismul rival
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
comitetele democratice evreiești, cam în același timp cu Frontul Plugarilor, adică în luna martie a anului 1953. Deveniseră aceste organizații incomode pentru comuniști? Probabil, nu, de vreme ce fuseseră îmblânzite cu bombonele, gogoșele și momele la timpul potrivit. Credem că numai ambiția nemăsurată de a fi UNICI i-a îndemnat la ordonarea „auto-desființării” acestora. Pe ici, pe acolo, au fost câteva voci care au protestat împotriva dizolvării, dar nu le-a băgat nimeni în seamă decât, cel mult, Securitatea care avea urechi peste
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
printre astre." Din păcate, aceste exerciții de școlar repetent nu arată doar inadecvarea la lirism! Dacă N. Iorga a fost un resentimentar incurabil, faptul se datorează și unor experiențe ce i-au traumatizat brutal adolescența și tinerețea aceste oaze ale nemăsuratului orgoliu; una din ele a fost o primă întîlnire cu I. L. Caragiale dramaturgul avea 42 de ani, Iorga doar 23: "...am îndrăznit să cetesc dintr-un cutezător manuscris de roman prin care încercam, în anumite seri la Paris, să schițez
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
cel care pusese bazele Departamentului emisiunilor religioase din TVR, transformat ulterior în redacția "Viața Spirituală" a Televiziunii Române. În această redacție avea să își deruleze activitatea și Lili Lemnaru, fost tehnician în TVR, cu vădit talent redacțional și cu o dorință nemăsurată pentru cunoașterea profundă a tainelor credinței, actualul producător al rubricii "Pelerin". Chiar la acea ședință de început a participat, ca proaspăt angajat, Titi Dincă 26, cel care, din punctul meu de vedere, a știut să își adapteze formația teologică la
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
aceste în el. Nu e vorba de gelozie aici înțeleasă ca frica de a fi înlocuit cu un altul cel puțin egal dacă nu chiar superior. Scena aduce la lumină un alt aspect (de această dată unul maladiv) al orgoliului nemăsurat al cârciumarului: rivalitatea continuă cu Lică îl face să se teamă de posibila pierdere a Anei în favoarea acestuia. Un bun spiritual nu mai este considerat viu și personal, ci patrimonial și carnal, un lucru care poate fi ținut sub cheie
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
măsură de el și, în consecință, îi va cere o dare de seamă" (1979: 115). Dacă Școala mai are nevoie astăzi de specialistul în lingvistică la modul general, cel puțin -, aceasta se datorează în mare parte renunțării la acele iluzii nemăsurate sau la acele orizonturi de așteptare care au condus la disputele din perioada anilor 1960-70. Se știe că lingvistica nu va revoluționa niciodată predarea limbilor, fie ele materne sau străine, se știe că cercetările noastre nu presupun neapărat prezentarea unor
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
granit a Vîrfului Brenva, flancată de o stranie candelă de rocă pe care călăuzele din Courmayeur o botezară "Tatăl Etern", apoi prăpastia ghețarului din Brenva, după care chiar ghețarul, acoperit de pietre și noroi [...]. Pe-al treilea rînd se întindea, nemăsurată, grandioasă, înaltă de 3500 de metri, creasta din Penterey, cu Vîrful Negru, această piramidă înfricoșătoare străbătută de tuneluri negre, apoi dantelăria Englezoaicei, ireală, vaporoasă, amețitoare; pe urmă zveltul și maiestuosul Vîrf Alb, o coamă tivită cu bîrne amenințătoare [...]. R. Frison-Roche
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
turnul împodobit" declanșează o întreagă izotopie monumentală (cf.: "străjuit", "piramidă", "monumental" și "catedrală"), izotopie argumentativă care, suprapunîndu-se simplei descrieri de produse ("piersici", "tort", "frișcă", "turtă dulce", "felii de ananas", "sirop", "struguri") permite să fie arătată partea extraordinară ("neobișnuit", "nemaipomenit") și nemăsurată a acestora din urmă ("strălucea", "imens", "înecată de", "plutind"). Textul B Aici, tema-titlu este "internii azilului". Secvența se organizează astfel: (p1): Pensionarii sînt situați în spațiu. (p2) și (p3): = propoziții evaluativă. Naratorul împărtășește impresiile sale față de aceste persoane pe care
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
sunt pe cale de a cerceta în cele ce urmează. Pentru a putea percepe adevărata dispoziție sufletească a lui Ovidiu față de Augustus și instituția imperială, putem, ba mai mult, trebuie să lăsăm de-o parte toate expresiile de elogiere și de nemăsurată adulare, adresate marelui puternic al zilei: acestea, când nu ascund pentru cine e deja avizat o realitate contrarie, de batjocură, față de formularea propriu-zisă, exprimă cel mult o realitate convențională, obligatorie chiar pentru un exilat care spera să obțină o îndulcire
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
sunt în măsură să ne sugereze și natura cauzei exilului ovidian. Acestea nu au absolut nicio legătură cu desfrânarea Iuliei minor. Capaneu, Phaeton, Semele, trecuți în revistă, își datorează tragicul, dar insinuează poetul mărețul lor destin temerității (temerarius Capaneus), ambiției nemăsurate (ambitiosa Semele). Ovidiu intenționează să-și compare propria situație cu acești eroi și nu cu aceea a unui "mediator de iubiri nepermise". Cum se știe, Capaneu, unul din cei Șapte împotriva Tebei, îl însoțise pe Polinice la asedierea acestui oraș
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
nu, asupra sentimentelor celuilalt: în "libertatea" lui Augustus era mult loc pentru autoritatea personală; în cea a lui Paulus Fabius Maximus era mult loc pentru o eventuală întoarcere la echilibrul forțelor aristocratice republicane; în cea a lui Ovidiu era loc nemăsurat pentru liberul arbitru și pentru propriile capricii. Astfel, Ovidiu se putea amăgi că interpretează în mod corect noțiunea de libertate a prietenului și rudei sale Paulus, și anume respingerea oricărei frâne autoritare; Paulus putea să se gândească că sensul de
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Constituției care a instaurat un regim semiprezidențial, Parlamentul a votat deci suspendarea președintelui. Suspans? Desigur! Și mirare, căci populația descoperă că, la urma urmelor, prin alegerile din decembrie 2004, cu sufragiu universal, președintele este cel țintit. Dar fără o neliniște nemăsurată... În week-end-ul de 1 mai, bucureștenii au luat cu asalt trenurile spre litoral, spre Mamaia, Vama Veche, sau drumurile de munte ca să facă mici la grătar în Carpați. Pe 19 mai, românii au votat și l-au confirmat pe Traian
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
tempereze entuziasmul estetic, mai ales că strălucirea de odinioară (din tabloul celebrului pictor) contrastează violent cu aspectul deprimant al ruinelor scăldate de apele pestilențialei lagune. În realitate, Veneția rămâne o "necropolă a unei slave trecute", victimă (morală) a superbiei sale nemăsurate de altădată, iar naratorul lovinescian se arată dezgustat de spectacolul decrepitudinii, cu farmecul morbid-decadent al obsolescenței, vădind o receptivitate mai curând "antiestetică", de burghez pragmatic (nu trebuie uitat că, în textul originar, impresiile sunt ale călătorului în căutare de confort
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
buzele vinete. Vestea a fost primită de voievod într-un târziu, cu o plecăciune ușoară a capului, imitată de boieri. Marele vizir părea mirat de faptul că domnitorul trecuse printr-o stare apropiată apoplexiei: auzise atâtea povești fantastice despre averea nemăsurată a beiului Constantin, încât pur și simplu se speriase când a văzut cum i se urca beiului tot sângele în cap. Marele dragoman Alexandru Mavrocordat răsuflă și el ușurat, când văzu că roșeața nefirească a feței domnitorului începe să se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
peste tot și ascund sub frunzișul lor verde maghernițele cele mai sărace, zăplazurile vechi. Dacă privim panorama Bucureștiului de pe vârful dealurilor care mărginesc malurile Dâmboviței sau din înaltul turnului de observație al pompierilor, orașul oriental se desfășoară ca o grădină nemăsurată, în care cupolele templelor ortodoxe ar putea fi chioșcuri cu forme diferite. Din loc în loc apar acoperișurile câtorva edificii destul de ambițioase ca să urce până la etajul al doilea; restul e acoperit de vasta țesătură a frunzișului. Spectacolul e seducător atunci când o
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
Când vor să-și dea osteneala, reușesc în cele mai dificile întreprinderi; în Franța, mai ales, plac și au mult succes. Ce se descoperă sub această grațioasă înfățișare? O lene incurabilă, gustul risipei, al vieții ușuratice; o vanitate, o ambiție nemăsurate. Acești domni sunt stăpâni aspri, nemiloși, atât pentru servitorii, cât și pentru țăranii lor: e imposibil a le smulge cea mai mică îngăduință, a obține de la ei cel mai mic sacrificiu, fie că e vorba de îmbunătățirea sorții claselor ce
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
vor să se acorde o parte dintre "pământurile, uzurpate de patricieni și recuperate, unor cetățeni săraci în regim de proprietate individuală; să se oprească depopularea provocată de sărăcie, să se înlocuiască munca sclavilor cu cea liberă; să se combată extinderea nemăsurată a proprietății, formarea acestor latifundia despre care s-a spus atât de just că au nimicit Italia și care, acolo unde mai există în statul roman (și în România), sunt un obstacol pentru cultură și popor." Ce trebuie făcut pentru
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
a mai rămas una. L-am chemat. -Care îți este dorința? -Vreau să mă întorc pe tărâmul atemporal, al vieții nemuritoare. -Prea târziu. Nu se mai poate. Dar pot să-ți redau tinerețea. și pot să-ți mai dau bogății nemăsurate. -Primesc. Adio bunule gnom. Despre călătoria mea pe tărâmul atemporal al sferelor infinite al vieții veșnice, despre mai marii luminii, gnomi și celelalte n-am povestit nimănui, niciodată. Prietenii și familia îmi admirau inelul cu diamant, spunând: -Frumos inel, frumos
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]