1,494 matches
-
1 Eu imediat îi răspund: It would be such an honor to have your Majesty in our house!2 și adaug, hoho tind, după o matură gândire: So you could help us wash the dishes! 3. A fost un râs nemaipomenit. Delicioasă, a replicat: It would be a pleasure! 4 — Dacă tot ai adus vorba despre Lipari, am îndem nat-o, spune-ne și nouă câte ceva despre acel loc. 27 IMAGINI DE INTERIOR 1. Ce vis ar fi să zbor peste
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
care au rămas au nevoie să fie călăuziți în continuare de spiritul și mai ales de bunătatea ființei lui. — Spune-mi, Ioana, l-ai cunoscut pe Yehudi Menuhin? — Ne era mare prieten, era un violonist colosal și avea un suflet nemaipomenit. L-am revăzut la București, la Festivalul Enescu, prin anii ’90. Dirija un concert. În sală era și Regele Mihai. După spectacol a urmat o tratație. Am coborât cu Menuhin și l-am văzut pe Rege, care se plimba singur
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
trei rebeli mai zgomotoși: Ion Ghica 1, Maria Brătianu 2 și cu mine. Mai erau și alții, dar noi păream cei mai periculoși. În presa românească au apărut ime diat articole în care antimanifestația noastră era umflată într-un fel nemaipomenit. Ce crezi că s-a scris? „Iliescu se plânge că nici în Franța n-are liniște. Val de arestări la Paris.“ Noi trei eram valul. — Unde v-au dus? — Năstase era la ambasadă și ne-a văzut pe geam. A
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
politicoși, aveau ținută, demnitate, noblețe. M-am reîntors la vârsta de șaptezeci de ani pentru a descoperi o țară distrusă sufletește și moralmente. O țară delapidată de comuniști, cu oameni care vorbesc o limbă de o vulgaritate, de o brutalitate nemaipomenită, vădind o ignoranță aș zice violentă, deoarece denigrează valorile esențiale ale umanității de altădată. Tot ce-am văzut mi-a smuls o bucată din suflet... — Totuși, n-ai găsit nimic bun? am întrebat-o cu inima strânsă. — S-a întâmplat
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
dracul! ― Cum îndrăznești să-mi vorbești astfel, neobrăza tule? Stai că te-nvăț eu minte! Și, ridicând bastonul, se repezi mânios după cei doi, care, de frică ― vorba vine ― o tuliră la sănătoasa! Și așa s-a pornit o fugă nemaipomenită pe strada neguțătorilor hăinari: cei doi, ca să scape de bătaie, iar căpetenia lor, ca să-i pedepsească pentru necuviința lor... și s-au tot dus, lăsîndu-l pe bietul negustor cu buzele umflate! Că, negustorul, săracul, a tot așteptat să se-ntoarcă
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Tomiță Dicescu nu vorbise niciodată atât de pătrunzător!... Și cum se nimerise ca tocmai eu, zurbagiul care-l supărasem de atâtea ori, să-i fac o bucurie atât de mare pentru cariera lui dăscălească! Mi se părea ceva cu totul nemaipomenit, dar așa era! Ora a continuat în mod obișnuit. Nea Tomiță ne-a cetit mai departe nu mai știu ce fabulă de Grigore Alexandrescu și tot timpul m-a privit surâzător, ca un Moș Crăciun din pozele de un leu
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
sare-n sus în bancă, bate cu mîinile-n pupitru și-ncepe să râdă ca un scos din minți, de unul singur: ― Hă, hă, hă, hă, hăăăă! Clasa, încremenită o clipă, că nu știa ce să creadă, izbucnește într-un râs nemaipomenit, pe care Fischer cât abia poate să-l stăpânească. ― Ce, mogarule, ai înnebunit?! Ia să puftești cu mine la Cancelarie, la sfârșitul orei! Cum era fatal, toată întîmplarea a fost povestită Barosanului, cu cererea categorică de a-l elimina pe
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
subdirector chitanța... Poftiți... rata de 500 de lei achitată astăzi! ― Cum așa? făcu subdirectorul cu adâncă mirare, ridicîndu-și sprîncenele-i stufoase în chip de accent circumflex, ― Așa!... răspunse Ciurea sec și își văzu de treabă, în râsetele noastre pline de o nemaipomenită satisfacție. * La ora de dirigenție ce-o aveam chiar în acea zi, Barosanul ne-a spus vădit impresionat: ― Bravo, băieți, să știți că mi-a plăcut! Ideea pe care ați avut-o vă face cinste. Dar de unde ați strâns atâția
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
lui Costel Manolescu! Noroc că apa nu era adâncă; ajungea până la brâu. Ca să nu se facă de râs prea de tot, Zănescu își ia poziția și o pornește voinicește înot spre debarcader, în hohotele noastre și mai ales în hazul nemaipomenit al fetelor, foarte satisfăcute de această întîmplare, parcă de ele comandată! Multe și nenumărate au fost poznele făcute în Cișmigiu. Într-o oră de Trigonometrie, ne-am strâns mai mulți la "Buturugă" ― un mic bufet ― să luăm ceva: mai puțin
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
aceasta drept o manifestare artistică; ascultăm cu toții producțiile unui talent, și nu interpretăm acest fapt drept o luare în derâdere a domnilor profesori. Așa că, fără să te mai lași rugat, începe! ― Bine, domnule director, dacă spuneți dumneavoastră!... Și cu o nemaipomenită îndrăzneală, parcă de când lumea aș fi avut spectatori atât de selecți, i-am spus unui profesor mai tinerel de la "B", care ședea în capul mesei: ― Dacă nu vă supărați, vă rog dați-mi scaunul dumneavoastră puțin! Omul s-a ridicat
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
etc. Apoi anunțai pe rînd: "Domnul profesor Radian de Științe Naturale"; "Domnul profesor Drăganescu de Drept și Filozofie..." Cel mai mare succes de imitație cu profesorii, însă, l-am obținut cu Crăcănel și mai ales cu Cioc! A fost ceva nemaipomenit! Numai îl anunțasem pe Crăcănel, și toți se prăpădiseră de rîs! Dar, când am deschis gura și-am dat drumul frazelor lui stereotipe, rostite cu încetinitorul, a fost o explozie de hohote: "E-le-fan-tul-e-un-a-ni-mal-de-o-mă-ri-me-co-lo-sa-lă!" Și așa mai departe! La Cioc, profesorul
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
spre tablou, întinsei degetul arătător înainte, descrisei o elipsă imaginară pe trupul racului și spusei cu multă naivitate: ― Gâtul este aici la coadă! Clasa chicoti; iar profesorul, izbucni, ieșindu-și din răbdări: ― Marș la loc, măgarule! Ești de o impertinență nemaipomenită! Eu găsii cu cale să plâng în surdină și să rostesc cu frică parcă: ― Mai ascultați-mă puțin, vă rog, că știu toată materia! Clasa, solidară ca-ntotdeauna, interveni tot ca întotdeauna, în cor: ― Iertați-l, iertați-l! Dar Radian
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
ea, începu "s-o vrăjească", luîndu-i mâna și mîngîindu-i-o; apoi, văzând că fata nu se împotrivește, îi cuprinse brusc mijlocul și-ncercă s-o sărute! Fata se făcu roșie ca focul, se smulse din brațele lui și, mânioasă de așa nemaipomenită îndrăzneală, îi ceru s-o ducă imediat la mal! El nu voi s-o asculte; fata, care știa să canoteze, ca orice demnă tovarășă de plimbare a unui lăzărist, puse mâna pe lopeți și-n cinci minute sosi la debarcader
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
pot, cu toată plăcerea! ― Mă, fac o cinste copioasă! Fă-mi pentru Veturia un acrostih d-alea de care faci tu; da' fă ceva așa, cum n-ai mai făcut pîn-acum, ceva formidabil, ca s-o impresioneze... fac o cinste nemaipomenită, mergem la cofetărie la "Dobriceanu" și mănânci cât vrei. ― Bine, dom'le! Veturia, simplu? Altceva nu-i mai spui nimic? ― Nimic! Adică îi spun, dar nu în poezie. Însoțim acrostihul de un bilețel, știi, cum să-ți spun eu, explicativ
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
am chef să scriu un rând măcar, pentru nimic în lume! ― Nu e vorba de scris, ci cu totul de altceva! Uite ce te rog, dar din suflet, fac o cinste sardanapalică! M-a apucat o emoție, mă, o frică nemaipomenită! ― De ce? ― Știi, m-am muiat de tot. Din ce s-apropie ora când trebuie să dau ochii cu Veturia, din aia sânt mai emoționat. Nu mai am nici pic de curaj; mi s-au tăiat picioarele! ― Bine, mă, nu ți-
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
convocat conferința tuturor prafesorilor din clasa a VIII-a modernă, ca să hotărască asupra soartei noastre. Am auzit că la conferință Barosanul, dragul nostru Barosanul, adevărat părinte sufletesc, în dubla lui calitate de profesor și diriginte, ne-a susținut cu o nemaipomenită dârzenie, a bătut cu pumnul în masă, a strigat la Jujucă, l-a făcut de două parale; iar la un moment dat, podidindu-l lacrimile, a trântit ușa și a ieșit din cancelarie. Jujucă, proaspăt director, voia să ne dea
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Cer eu să se înainteze actele anchetei Onoratului Minister, care să hotărască, pentru că văd că noi degeaba ne străduim să ajungem la un rezultat! În cele din urmă s-a cerut avizul Ministerului Instrucțiunii Publice! Din nou emoții, înfrigurări, frământări nemaipomenite, în așteptarea sentinței ce o va da suprema instanță. Până atunci, cursurile își urmau... cursul lor! Chinul cel mare era la orele lui Atila de care ne era rușine, pentru că nu ne purtasem în excursie așa ca și când ar fi fost
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
moșia ei. Altfel, seamănă cu Hallipa și cu Elena, dar înăsprit. - Și ea îi zice lui Mika-Le "mostră"? Seamănă cu o mostră, nu e vorbă. - Nu! Nu cunoști vocabularul Gramatulei. Ii zice ,,otreapă mică". Nu o poate suferi. Un instinct nemaipomenit de antipatie pentru nepoata de pripas, mai ales la o fată mare! De altfel, Gramatula e maniacă de curățenie și Mika-Le avea, de mică, groază de apă. Țața e voinică și cinstită și perfidia feței slăbănoage o scotea din fire
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Căci Dumnezeu, care a zis: "Să lumineze lumina din întuneric, ne-a luminat inimile, pentru ca să facem să strălucească lumina cunoștinței slavei lui Dumnezeu pe fața lui Isus Hristos. 7. Comoara aceasta o purtăm în niște vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu și nu de la noi. 8. Suntem încolțiți în toate chipurile, dar nu la strîmtoare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiți; 9. prigoniți, dar nu părăsiți; trîntiți jos, dar nu omorîți. 10. Purtăm întotdeauna cu noi, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85045_a_85832]
-
jump over my dreams! Eu imediat îi răspund: It would be such an honor to have your Majesty in our house! și adaug, hohotind, după o matură gândire: So you could help us wash the dishes!. A fost un râs nemaipomenit. Delicioasă, a replicat: It would be a pleasure! — Dacă tot ai adus vorba despre Lipari, am îndemnat-o, spune-ne și nouă câte ceva despre acel loc. — Întâi am fi vrut să ne facem o casă în Grecia. Ne plăcea atât
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
care au rămas au nevoie să fie călăuziți în continuare de spiritul și mai ales de bunătatea ființei lui. — Spune-mi, Ioana, l-ai cunoscut pe Yehudi Menuhin? — Ne era mare prieten, era un violonist colosal și avea un suflet nemaipomenit. L-am revăzut la București, la Festivalul Enescu, prin anii ’90. Dirija un concert. În sală era și Regele Mihai. După spectacol a urmat o tratație. Am coborât cu Menuhin și l-am văzut pe Rege, care se plimba singur
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
singură? Eram trei rebeli mai zgomotoși: Ion Ghica, Maria Brătianu și cu mine. Mai erau și alții, dar noi păream cei mai periculoși. În presa românească au apărut ime diat articole în care antimanifestația noastră era umflată într-un fel nemaipomenit. Ce crezi că s-a scris? „Iliescu se plânge că nici în Franța n-are liniște. Val de arestări la Paris.“ Noi trei eram valul. — Unde v-au dus? — Năstase era la ambasadă și ne-a văzut pe geam. A
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
politicoși, aveau ținută, demnitate, noblețe. M-am reîntors la vârsta de șaptezeci de ani pentru a descoperi o țară distrusă sufletește și moralmente. O țară delapidată de comuniști, cu oameni care vorbesc o limbă de o vulgaritate, de o brutalitate nemaipomenită, vădind o ignoranță aș zice violentă, deoarece denigrează valorile esențiale ale umanității de altădată. Tot ce-am văzut mi-a smuls o bucată din suflet... — Totuși, n-ai găsit nimic bun? am întrebat-o cu inima strânsă. — S-a întâmplat
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
palatul meu. Lângă malul heleșteului sunt plantate flori de o culoare mai închisă. Pe măsură ce grădina urcă pe panta dealului, florile sunt din ce în ce mai deschise la culoare, creând iluzia unui peisaj care se estompează în depărtare. Priveliștea mă inspiră, fiind un exemplu nemaipomenit al minunățiilor pe care le poate oferi viața. La prânz cer să mi se facă mâncarea preferată, tăiței Jang-chou. Eu și An-te-hai sărbătorim ocazia ce mi se oferă. Scriu o poezie intitulată Tăițeii Jang-chou. O frunză cade în ceaun, altele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Voastră? — Nu, ăsta nu e zâmbet, e un rânjet. Unul urât. Ai nevoie de ajutor? — Da. — Atunci spune-mi cum să te ajut. — Majestatea Voastră ar putea să-mi spună pe nume. — Pe nume? — Știți cum mă cheamă? — Ce întrebare nemaipomenită! Nu, normal că nu știu. Sunt soția Majestății Voastre. Sunt consoartă de rangul al patrulea. Da? Cum mă cheamă, Majestatea Voastră? — Ai vrea să fii amabilă să-mi reamintești? Dacă vreau? A mai avut cineva de pe acest tărâm norocul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]