3,831 matches
-
dați seama... Deci, practic, ni se oferea posibilitatea transportului la domiciliu (CONTRA COST, desigur), dar transportul cu pricina presupunea două lucruri: 1) ca unul dintre noi să-și ia o zi liberă de la serviciu, pe care să și-o petreacă nemișcat în casă, în așteptarea unui telefon; 2) cel care și-a luat liber să care singur parchetul din fața blocului în casă. Îmi imaginez cum o fi să fii femeie singură și să-ți cumperi parchet de la Praktiker. Plătești transport și
Cum îşi convinge Praktiker clienţii să nu cumpere by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18939_a_20264]
-
în caz că familia se opune internării în cămin, își oferă gratuit îngrijirea medicală prin vizite prestabilite la domiciliu. Încheie întinzând o mapă cu documentația legală necesară pentru transfer. Managera, primind un telefon, se scuză și ieși din cabinet. Cum Mira stătea nemișcată de uimire, pesemne că și mina ei exprima stupefacția provocată de oferta făcută, tânărul medic o încunoștiință subit cum că el era cel de-al treilea copil al părintelui Artemie, că Marieta știa lucrul ăsta, încă de când suferise accidentul cerebral
CAPITOLUL 15 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373697_a_375026]
-
vedea zburând în cercuri pe deasupra sa iar dincolo de pescărușii care zburau cerul albastru nesfârșit. Întoarse puțin capul și privi spre Dunăre cum plutea lin parcă alunecând un vas de pescuit apoi oftă prelung închise puțin ochii dorea să rămână așa nemișcat liniștit însă nu putu decât câteva momente simțea nevoia să se miște mereu din cauza durerii din coaste ofta mereu, adânc ca un om profund îndurerat. Începând cu acel sfârșit de vară Mihai pentru prima dată în viața lui începu să
PAȘI SPRE ABIS ( 2 ) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384738_a_386067]
-
nici masa pusă, nici supa în farfurii, nici baia pregătită cu prosoapele mari, mirosind a lavandă, stivuite alături, nici paturile proaspăt așternute, nici siluetele lor împuținate, văzute în contre-jour în canatul ușii, nici.... (cert, în dimineața asta, plutind pe fața nemișcată a Mediteranei sunt într-o pasă nostalgică) i-l cântăm amândoi lui Nic, împreună cu altele pe care ni le mai amintim - Vezi rândunelele se duc... A ruginit frunza din vii...- ca să-i creăm un divertisment, să spulberăm ca pe o
O proză de Bianca Balotă () [Corola-journal/Imaginative/13367_a_14692]
-
cu puțină apă-n ele, ale conservelor aruncate-n gunoaie imunde! Străduțele întortocheate, subțiri, cu nume incredibile! Să ai un amor înfocat c-o fetișcană deocheată de pe strada Pompei (nu Pompéi, ci Pómpei!). Mirosind a gaz lampant! Cuiele ruginite, rufele nemișcate-n aerul alb, o minge de cauciuc, spartă, un burlan rupt, marginea înverzită a unui trotuar făcut din bolovani, acoperișurile cu țigla stinsă, hîrtiile vagante, motanii ficși într-un somn infinit, Doamne, unde sînt? Dacă l-aș fi citit pe
E în mine o poftă nebună de dragoste și ură by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13658_a_14983]
-
cu zefirii parfumați după ea și bucătăresele își dădeau coate și aruncau ocheade, ascunse printre oalele mari cât butoaiele, puse la fiert pe plitele sobelor și care abureau greu, arătând spre obrazul lui Ștefan, care se înroșise, cum sta el nemișcat din cauza Luciiei. O iubea de multișor Ștefan, nici el nu știa prea bine de când, să tot fi fost vreo doi ani și o iubea nici nu știa de ce, dar îi venise așa, văzând-o mereu pe acolo, cu treburile mărunte
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
Simona Tache După cum vă anunțam săptămâna trecută, sâmbătă am fost la Talciocul de la Verde Cafe. N-am vândut, că n-aș fi capabilă să stau nemișcată o zi întreagă lângă niște obiecte, dar mi-am cumpărat o gentuță roșie și niște cercei, în timp ce soțul achiziționa o frumoasă fotografie, semnată Ioana Pătrășcoiu. În rest, ne-am întâlnit cu oameni mulți și simpatici: Treibădicii, Cruela, Pozache, Marie Jeanne
Talcioc, cioc, cioc… by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19526_a_20851]
-
amintesc de trecerea meșterilor și calfelor de lăcătuși prin oraș, sau că sunt doar niște „înțepături” adresate în derâdere Diavolului, cuiele înveșmântează trunchiul aidoma unei armuri. O cămășă de zale pentru cavalerul care, de 177 de ani, stă de pază nemișcat la colțul străzii Griselini, amintin- du-ne de vremi trecute, de breasla lăcătușilor și, poate, și de legenda meșterului Mux și a lui Faust. Case cu emblemă Identificarea adresei după numărul de casă nu este o practică tocmai nouă. Astfel
Agenda2005-31-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284023_a_285352]
-
Acasa > Literatura > Proza > ABIS Autor: Camelia Constantin Publicat în: Ediția nr. 2249 din 26 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Stătea nemișcat pe marginea abisului. Ținea strâns, în pumn, talismanul timpului. Cu ochii închiși derula în minte filmul vieții sale. Secvențele se perindau cu o viteză uimitoare, momentele importante ieșeau în evidență formând un colaj de evenimente. Nu-i mai era teamă
ABIS de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384879_a_386208]
-
apropii de un bloc de piatră. Găsesc rapid răspunsul, căci se odihnește totdeauna în aceeași poziție. În plus, în imediata apropiere se-nalță un bust din granit al exilatului poet latin Publius Ovidius Naso. E cenușiu ca și boschetarul meu, nemișcat, etern, deși un hâtru lipsit de vreo brumă de cultură și nu doar i-a inscripționat cu vopsea roșie mențiunea mort. După ceasul promenadei, m-abat uneori pe la KFC-ul din apropiere să iau un meniu clasic, la adăpost de
MULŢUMIM, DOMNULE! de ANGELA DINA în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384994_a_386323]
-
ce cade strâmb pe perete, proiectând o formă inofensiv hidoasă. Fantezia mea face din nimic, ceva suspect, și aceasta îmi multiplică spaimele. Pas cu pas, mă apropii de capătul coridorului. Am ajuns lângă ușă. Disting voci șoptite, de aceea, rămân nemișcată, așteptând finalul discuției. Este madame Mia cea care vorbește acum. Dar ce caută madame Mia, la ora aceasta târzie, în pragul apartamentului? Și cine este cel cu care stă de vorbă? În sfârșit, aud cum vecina mea încuie ușa. Deslușesc
LOGODNICUL MEU, FRED (IV) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384615_a_385944]
-
adevăr stăpânul își aduse aminte de el. Cei doi tineri pătrunseră în casă, puseră lădița pe masă și cu vătraiul forțară încuietoarea care cedă cu ușurință. Când ridicară capacul rămaseră stupefiați. În fața ochilor străluceau cele mai frumoase bijuterii. Elena rămase nemișcată, cu gura căscată de strălucirea lor. La rândul său Pătru nu le atinse de teamă ca acest vis frumos să nu se destrame. În cele din urmă, femeia, care întotdeauna prin natura firii sale a fost încântată de bijuterii, introduse
XII. PARADIS ÎN INFERN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384620_a_385949]
-
lector, lucrurile se schimbaseră. Nici o universitate care se respectă nu mai neglijă acum scriitoarele sau vocile literaturii post-coloniale din Africa, India, Asia de Sud-Est, zona Pacificului și America de Sud. Am predat majoritatea acestor literaturi, dar cu toate acestea, existau încă spații goale, tăceri nemișcate. Aici își face intrarea în scenă un fanatic al literaturii, ușor obsesiv, departe de limbă lui nativă, de rădăcinile lui cultural-literare, exilat în cel mai îndepărtat colț posibil. Era de fapt un exilat dublu, nu numai geografic, ci și profesional
INVADAŢII INVADÂNDU-I PE INVADATORI – „TESTAMENT” – ANTOLOGIE DE POEZIE ROMÂNĂ ÎN LIMBA ENGLEZĂ de DANIEL REYNAUD în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382288_a_383617]
-
încercare de agățare cu bahorul eșuase, din cauză că somnul se zbătea puternic. Tot forțând să țină monstrul cât mai aproape de mal, la un moment dat, s-a rupt, atât lanseta la vârf, cât și nailonul. Peștele a rămas pentru câteva secunde nemișcat, la fel de nemișcat cum am rămas și noi toți, care eram convinși că l-am scăpat! Un flăcau cu mult alcool în cap, consecință a petrecerii din ajun, s-a repezit în apă peste somn și l-a prins în brațe
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382318_a_383647]
-
agățare cu bahorul eșuase, din cauză că somnul se zbătea puternic. Tot forțând să țină monstrul cât mai aproape de mal, la un moment dat, s-a rupt, atât lanseta la vârf, cât și nailonul. Peștele a rămas pentru câteva secunde nemișcat, la fel de nemișcat cum am rămas și noi toți, care eram convinși că l-am scăpat! Un flăcau cu mult alcool în cap, consecință a petrecerii din ajun, s-a repezit în apă peste somn și l-a prins în brațe, iar cetățeanul
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382318_a_383647]
-
în neant, tot la fel de ușor cum apăruse. Se trezi amorțită, dar păstrând acea bucurie în suflet și reamintindu-și cu mirare înțelesul vorbelor pe care le auzise:” muncim atât de mult, încât uităm să ne mai iubim”. Un timp, rămase nemișcată, parcă temându-se că dacă s-ar clinti din loc, bucuria aceea neașteptată pe care încă o mai simțea, ar putea să dispară brusc și pentru totdeauna, apoi, cu părere de rău se sculă, reîntorcându-se conștiincioasă la activitățile pe
ECOUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382493_a_383822]
-
ochii ei, într-un mod ciudat, prinseră să se rotească ca pietricelele colorate ale unui caleidoscop, tinzând să se unească într-o singură dar instabilă imagine; culoarea pielii... adunarea firelor de nisip într-o singură și pentru un moment finit - nemișcată - grămăjoară de nisip pe fundul clepsidrei... și mai presus de orice, tăcerea. Nemișcare și tăcerea... Mai privi o dată prin geamul de sticlă al frigiderului aplicat pe sicriu și pe chipul celui mort i se păru că observă o ciudată expresie
ECOUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382493_a_383822]
-
se hotărâse să păstreze doar pentru sine secretul unei sarcini importante și doar de el știute, pe care avea a o duce la îndeplinire undeva, cândva, într-un mod ce scăpa înțelesului. Și contrasta atât de mult cu puținătatea trupului nemișcat... și cu imaginea chipului pe care-l știuse... Se așeză pentru scurt timp pe un scaun. Nu erau decât câteva persoane în capelă. Bătrâna de alături, despre care își dădu seama că o cunoștea din vedere ca fiind rudă cu
ECOUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382493_a_383822]
-
brațele îngerului ? nu știu. poate sunt brațe de Sisif căci durerile se frământă lung așa ca pâinea. undeva,în adâncuri pașii tăi mici și albi sunt scriși pe lespezile unui timp când nu erau dureri. undeva,în adâncuri, îngerii stau nemișcați și tăcuți așa,ca statuile într-o expoziție. brațele descărnate frământa vechi dureri pașii tăi mici și albi duc departe unde totul se îmbraca în întuneric sau se inneacă în cea mai albă mare... Referință Bibliografică: Moment de seara / Marius
MOMENT DE SEARA de MARIUS HORVATH în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382564_a_383893]
-
de stele Luna stă în loc și ea tăcând sub geana nopții Eu mai construiesc un vis și-l leg de stâlpul porții. Greierii înmărmuriți stau din cântat o clipă, E-o tăcere de granit pe-a timpului aripa. Par stejarii nemișcați statui fără suflare, Cerul parcă s-a ascuns și noaptea-i tot mai mare. Cade roua pe pamant și-mi picura pe buze Toate parcă-ar aștepta sosirea unei muze. Și-i răcoare împrejur, e-un frig ce ma îngheață
MAI CONSTRUIESC UN VIS de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383866_a_385195]
-
tale sau să divulgi secretul cretinului de popă, că se ia cu cetele de îngeri după noi, și-i vai de pielicica voastră! Gândește-te la soție și pruncul care se va naște, și demonul dispăru. Bărbatul rămase câteva minute nemișcat lângă stâlp întrebându-se dacă a fost o halucinație sau totul s-a petrecut aievea. Deodată se auzi din coteț cântecul cocoșului. Abia atunci își reveni. Își luă femeia în brațe, care tremura ca varga de spaimă, și pătrunseră în
IX. UN MUSAFIR CIUDAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384104_a_385433]
-
urmă, călătorind spre Suceava, ca să ajung la Vatra Dornei într-un concediu. Părăsind Vasluiul, nu peste mult timp trenul alerga printr-o ceață din ce în ce mai densă, amintindu-mi de diminețile petrecute pe mare, când ceața cuprindea cu umezeala sa, întreaga întindere nemișcată a mării, asemenea ca oglinda de cleștar din camera vreunei prințese din basmele lui Petre Ispirescu. Uneori, când mă aflam la pescuit, se întâmpla ca din cauza ceții dense căzută din timpul nopții , să mă întâmpine și o mare neprietenoasă, cu
SUB TEIUL LUI EMINESCU, A RĂSĂRIT IUBIREA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383438_a_384767]
-
Din codrii ei cu arbori de sequoia O creangă el a rupt nepăsător; Ce-i pasă oare codrului de voia Ce-o duce el în sufletul de dor? Ah, floarea a simțit, și-adânc mirată Un ochi de lac albastru, nemișcat, Clipind și clipocind din geana mată Spre ciobul neguros a îndreptat. -De unde vii și cine ești, băiete, De cine ești trimis, tu, ce dorești? Cumva îți este foame, îți e sete, Ești unic printre flori, ori flutur ești? -Eu
NEOCOSMOGONIE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383540_a_384869]
-
o întindere așa lunecoasă măsură a depărtărilor pe care poți să calci navigând cu ochii minții cu vela sufletului lăsată în vânt spre a ajunge din urmă navigatorii ce caut eu la un țărm unde marea nu are valuri stă nemișcată în întinderea ei strivind între maluri lacrimile pământului îndurător de anghel zamfir dan Referință Bibliografică: o mamă pentru fiul meu / Anghel Zamfir Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1998, Anul VI, 20 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
O MAMĂ PENTRU FIUL MEU de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383604_a_384933]
-
care Crina îl simțea, într-o admirație profundă pentru felul în care Ică reușea să-i trezească toate simțurile, în care iubirea o simțea prin toți porii, a continuat până când femeia a irupt într-o explozie de fericire. A rămas nemișcată în brațele iubitului , nu voia să strice vraja iubirii ,trăiriile au fost prea mari, prea intense și adevărate. Viața anostă avută până la întâlnirea cu Florea, lipsurile pecuniare și brutalitatea lui Zbierea o abrutizase; doar orele lungi petrecute lângă patul iubitului
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XIV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382778_a_384107]