2,523 matches
-
strângeri lipicioase de mână” - strângerile de mână devenind sinonimul Sărutului Iudei, din Grădina Ghetsemani - cf. Scrisoarea I către băcăuani, p. 50; Bâlciul Deșertăciunilor Balcanic/Balcanizat, într-o extensie de Haos Amoral Dezgustător și Exasperant-Proliferant: „și mai vedeam omenește tăifăsuind/lași nemiloși/defăimători ticăloși/haini/proștii tuturor ocupațiilor înrudiți în pohfală/jigodii pofticioase de măriri ilicite / oameni de bună credință greșind/oameni curați/murdărind/învățați susținând aberații (...) farisei chezășuind fapte viclene/cu onoarea lor terfelită...” - dar, din orice rău, iese, pentru cel
„EXILAT ÎN STRIGĂT”, DE VIOREL SAVIN de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 81 din 22 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349140_a_350469]
-
patroană a numeroase spitale, închisori, aziluri de copii orfani sau aziluri de bătrâni. Domnul Marian Malciu scoate în evidență și niște aspecte de viață, a familiei domnitorului, pe care nu le găsești în cărțile de istorie. Astfel, soarta a fost nemiloasă cu buna și blânda Elena Cuza, care după ce i-a înfiat și i-a crescut pe cei doi fii nelegitimi ai soțului ei, Alexandru și Dimitrie, după ce A.I. Cuza a decedat, unul din fiii lui, Alexandru i-a trecut în
CUVINTE ALESE – REFERITOARE LA MONOGRAFIA RUGINOASA DE MARIAN MALCIU de MARGARETA MARIANA SAIMAC în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348602_a_349931]
-
la părerile mele personale să știu cine este? ce gândește? cel cu care vorbesc. Venise din Omsk, imigrase cu părinții în urmă cu zece ani. „Cum suporți clima de aici” întrebarea se potrivea cu acele zile caniculare, fierbinți ale verii nemiloase. „Foarte bine” venise răspunsul, „ne place clima și îmbrăcămintea sumară, ne simțim descătușați și liberi, eu și tatăl meu”. Înregistrasem pauza în care băiatul respiră adânc și-mi aduce alte mărturisiri: „mamei îi lipsesc ghețurile, păstrează în dulap cizmele de
VARĂ FIERBINTE de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348636_a_349965]
-
dăruite cu odoare scumpe și moșii, obicei păstrat de-a lungul vremurilor. Adesea prădate și arse de invaziile barbare ale cazacilor și tătarilor, rușilor și turcilor, mai apoi aproape distruse de ocupația habsburgică, multe au rezistat în mod miraculos timpurilor nemiloase, constituind astăzi mărturii ale civilizației și culturii române. Intrând în lăcaș, vizitatorul este întâmpinat cu citate din vechile scrieri ale cronicarilor și din operele marilor noștri scriitori. Poposesc în fața bustului poetului nepereche Mihai Eminescu, executat de sculptorul Oscar Han, prin
CĂLĂTOR PRIN BUCOVINA DE ELIZA ROHA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349434_a_350763]
-
politice comuniste, executant feroce al directivelor dictatoriale împotriva intereselor oamenilor de rând, organizator ideal al turmelor gregare de aplaudaci, pentru aprobarea acelor măsuri prin osanale și ovații interminabile. Astfel de servicii oferite de HP-politruci abili, lingăi cu șefii și fiare nemiloase cu oamenii de rând, erau răsplătite cu funcții directoriale remunerate cu salarii consistente și privilegii nobiliare. HP-ul politruc nu avea morală, nu avea principii. Ideologia comunistă o considerau „gargară” pentru amețit fraierii de rând, cărora le serveau și sloganuri
HOMO POLITICUS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1389 din 20 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349830_a_351159]
-
pustietatea aceasta, unde doar orăcăitul broaștelor se aude și cucii din spatele nostru, pot să-ți alin orgoliul tău de mascul, că a fost... binișor. Astăzi să vedem de ce vei fi în stare! - Cum? Aici, pe malul bălții, în soarele ăsta nemilos, ai chef de alte preocupări decât pescuitul? Credeam că ți-am trezit o nouă pasiune, pe care, dacă ai avut-o cândva, a intrat în așteptare, din cauza condițiilor sociale actuale - mă prefăceam eu nemulțumit de intențiile partenerei. Dacă trece cineva
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
care-nfrigurată zise: „Am trecut pe-aici, odată... într-un ceas de rătăcire... Și-am lăsat în grija voastră o sărmană fericire...” Coborând ca o zvâcnire, lacrima, într-o clipită Se-agăță de geana nopții și oftă nedumerită. Chiar atât de nemiloasă poate fi o întâmplare? Să-i îngroape-n stâncă pașii... dar și chipul în uitare? Și, rostind cu duioșie, brusc îmbrățișă privirea: „Eu sunt... dar... în vremea-aceea semănam cu fericirea...” Mariana Eftimie Kabbout Varianta audio-video a poemului - aici Referință Bibliografică
(NE) RECUNOAŞTERE de MARIANA KABBOUT în ediţia nr. 852 din 01 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/348001_a_349330]
-
mai vedeai oameni mergând cu apa pana la genunchi, ba să ridice un gard, ba să scoată din apă păsări sau alte vietăți moarte, ba să cerceteze dacă s-au mai produs alte pagube. Seara roiurile de țânțari te asaltau nemilos. Orăcăitul broastelor era un adevarat concert nemaiauzit până atunci. Un miros din ce în ce mai greu îți tăia respirația. În zilele cu temperaturi de peste 40 de grade, aproape nu mai puteai respira, iar în zilele cu ploi torențiale ți se strângea inima la
BLESTEMUL APELOR de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348007_a_349336]
-
Și plânge-mă cu stihuri, Cuvântul să mi-l pui Inel de cununie sub vise-mbătrânite O lacrimă și-o rugă să-mi stea la căpătâi Și lumânări să ardă în umbre nepoftite... Și-apoi să mă tot strigi în neantul nemilos Să răscolești pământul, de dor să te topești Și pe al meu mormânt să scrii cât de frumos E Visul ce-ai pierdut...de dor să-mbătrânești! Referință Bibliografică: Prea tristă să spun la revedere / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN
PREA TRISTĂ SĂ SPUN LA REVEDERE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348073_a_349402]
-
cine jignește, acela pe sine se jignește. Acela cade și din demnitatea lui umană și, până la urmă și din celelalte demnități ale lui. Nu ai cum să fii respectat, dacă tu nu respecți pe absolut toată lumea. Ne transformăm în judecători nemiloși ai semenilor noștri, înainte de a fi devenit mai buni ca ei. Urmează discursul virulent al unui președinte de partid din opoziție, urmat de o foarte numeroasă listă a celor care în numai doi ani de când se aflau pe post de
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET 5 de ION UNTARU în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348085_a_349414]
-
alt sens mereu: (M-aplec) Poezia erotică ne arată o iubită hieratică cu descifrări magice: „Ia-mi palma desfăcută și citește: Nu soarta mea e-n ea, ci soarta ta”.(Doti) Expresie a unei profunde dezolări, despărțirea îndrăgostiților înseamnă smulgerea nemiloasă a „ frunzei albastre” de pe o „ creangă de aur”: „O să rămâi în mine și după ce-o să pleci La fel de nepătrunsă, la fel de-mbietoare, O insulă ciudată cu drumuri și poteci Ce nu duc nicăierea sărmana mea plimbare.”( Poem) Adesea intimitatea afectivă devine
RADU STANCA-UN CNEAZ VALAH LA PORŢILE SIBIULUI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1083 din 18 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347600_a_348929]
-
de aur”: „O să rămâi în mine și după ce-o să pleci La fel de nepătrunsă, la fel de-mbietoare, O insulă ciudată cu drumuri și poteci Ce nu duc nicăierea sărmana mea plimbare.”( Poem) Adesea intimitatea afectivă devine tulburătoare când iubita este asociată umbrei nemiloase a morții: „O, dacă moartea ar avea paloarea Obrajilor tăi dragi, înfiorarea Buzelor tale umede și calde M-aă învoi în unda-i să mă scalde.”( O, dacă moartea...) O altă față a poeziei lui Radu Stanca este aceea a solidarității
RADU STANCA-UN CNEAZ VALAH LA PORŢILE SIBIULUI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1083 din 18 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347600_a_348929]
-
Năstase Marin Publicat în: Ediția nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Aproapele meu, Aurolacul Moto: „și iartă-ne nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri” Ultimele clipe ale Bătrânului An zburau îngrozite de inerentul lui sfârșit. Nemilosul Timp îl târa în ultima zi, ca pe un leș. Toate minutele și secundele sale, ciufulite și învinețite de atâta zbatere, țipau tăcut în dispariția lor. Pe mine și pe celelalte miliarde de semeni ai mei de pe planeta Pământ nu
APROAPELE MEU, AUROLACUL de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350087_a_351416]
-
Evanghelie un cuvânt cumplit de adevărat: "În zilele acelea, oamenii vor da seama pentru orice cuvânt deșert spus în viață" Poate că metaniile și lacrimile îmi vor da pacea, liniștea. Am obosit alergând printre bolovani și pietre uscate, colțuroase și nemiloase. Mi s-au bătătorit tălpile de-atâta umblet, mi s-a dus fruntea la pământ și nu am observat, mă dor ochii de privit în gol, mă arde cumplit dorul, ai auzit, Doamne? Mă arde cumplit dorul! Doamne, nu vreau
CÂND CUMPLITUL DEVINE LAIT MOTIV de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350137_a_351466]
-
cătunul Coasta Dealului a trăit o adevărată dramă anul trecut spre sfârșitul toamnei când începuse să se lase frigul. Se afla în pădurea din Corbu cu cele cinci oițe și vreo douăzeci de capre și, cum un vânt rece bătea nemilos, a aprins un foc la marginea crângului ca să se încălzească, uitând cu desăvârșire de oi și capre... când a auzit un zbierat sfâșietor de animal înjughiat. Speriat a fugit în direcția de unde veneau mugetele caprei și a rămas îngrozit de
DRAMA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350169_a_351498]
-
diferit față de ceilalți de vârsta lui: „În dragoste, ca și în luptă, trebuie să fiu corect. Oare nu e și dragostea o luptă?” Munteanul are principii, e echilibrat : „Ridicările în slăvi nu înseamnă mare lucru pentru Tinică.” Totuși zarurile tranșează nemilos viitorul, cel puțin apropiat, a lui Zisu, cu urmări pentru restul vieții. Dintre Jeni și Mona, sorții o favorizează pe Mona. Apoi îi prevestesc o catastrofă în privința examenului de intrare la liceu. Conflictul interior este mare, spre ce să încline
DUMITRU DĂNĂILĂ de TEO CABEL în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365785_a_367114]
-
Articolele Autorului MIT Ești ca un mit pe care - aș încerca oricât - nu mai știu să-l dezleg... Te văd ca pe-o stea, dar tu ești o constelație, cum aș putea s-o-nțeleg?! ULTIMA CANTILENĂ... Nu știu ce voi spune Nemiloasei când va veni, dar știu că acolo, unde firul de iarbă mă va ascunde, nu mult voi putea zăbovi; roua corolelor mă va trezi într-un murmur ușor să scriu pe-o petală de dor ultima cantilenă neterminată, de iubire
MITURI, CANTILENE ŞI POEME de NONA TUDOR HERDEANU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365869_a_367198]
-
cu păsări și cu stele, De-aceea se aude adeseori Cum fulgeră prin versurile mele... Mi-aduc aminte vremurile acele, Tristețe fericită de copii, Aceleași păsări și aceleași stele, Aceleași ierburi de melancolii. Azi pentru toate dimpreună sufăr La gândul nemilosului atom, Anii trecură, trec fără de număr, Dar nu uit niciodată că sunt om, De-aceea scriu și cuget omenește Pentru confrații timpului de-acum Și pentru cei ce gângurind în fașă În urma noastră se grăbesc pe drum. Să fie pace
COPILĂRIE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365877_a_367206]
-
și coada vacii. Ei tot promit într-una dar nu își țin cuvântul, Căci cum ajung în vârf, cum le ia vorba vântul. Pe unde calcă ei se ofilește iarba Și-au turul bătucit de-atâta stat degeaba. Abili și nemiloși, luptând pentru putere, Au sărăcit poporul și l-au umplut de fiere. Ne-njură astăzi Lumea și ne disprețuiește, Pe ei îi doare-n cot cât vaca mai mugește. Tot dând mereu decrete și legi deșuchiate, Ei mulg pe îndelete
PAMFLETE DIN VREMEA MARII MITUIRI de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365980_a_367309]
-
de istorie, o poveste nescrisă, care își cere dreptul la existență și la amintire. Valentina Becart este mai curând o poetă selenară decât solară. Ea se simte în elementul ei noaptea, chiar și când „Colții albi ai zilei” o smulg nemilos din visare, în urma lor rămânând flori sângerii răsărite în locul unde acești colți i se împlântaseră, destrămând toate visele. Nu se poate spune, totuși că autoarea nu iubește primăvara, sărbătoarea, când, cu brațele pline de muguri și cu inima visătoare legănată
PAŞI PRIN MISTERIOASA GRĂDINĂ A CUVÂNTULUI, RECENZIE LA CARTEA VALENTINEI BECART UNDEVA, UN POET , EDITURA ARHIP ART, SIBIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365235_a_366564]
-
că :- Iartă și uită!- Alții merg mai departe și spunînd:-fă-te și tu că nu vezi....... XIII. ȘUNT CODRUL DESPUIAT, de Lucia Tudosa Fundureanu , publicat în Ediția nr. 1250 din 03 iunie 2014. Șunt codrul despuiat de frumusețe, Căci iarnă nemilos m-a văduvit. Și-n nopți tîrzii plini de tristețe, Am plîns cu frunze ce-au cernit. Și vîntul suier-a singurătate, În nopți puștii cu lacrimi din destin. Și n-am răspuns și nu am parte, Sa stiu "de ce
LUCIA TUDOSA FUNDUREANU [Corola-blog/BlogPost/365290_a_366619]
-
cîte puțin. Am să adun frunze și crengi uscate , Și le voi da tăcut la toate foc. Căci voi avea de primăvară parte, Și verdele și viața își fac loc. ... Citește mai mult Șunt codrul despuiat de frumusețe,Căci iarnă nemilos m-a vaduvit.Si-n nopți tîrzii plini de tristețe, Am plîns cu frunze ce-au cernit.Si vîntul suier-a singurătate, În nopți puștii cu lacrimi din destin.Si n-am răspuns și nu am parte,Să știu "de ce
LUCIA TUDOSA FUNDUREANU [Corola-blog/BlogPost/365290_a_366619]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > DE-AM FI RĂMAS Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1721 din 17 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului De-am fi rămas unde am fost născut aș fi avut cu totul alt trecut trăit în nemiloasele siberii, aș fi vorbit o limbă ce-o detest, strivit la propriu de-un regim funest de-a cărui hidoșenie mă sperii. De-am fi rămas și nu am fi fugit din calea celor ce ne-au cotropit, eram plecat
DE-AM FI RĂMAS de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365554_a_366883]
-
la fel de năzuroasă ca o soacră și își va schimba dispoziția după cum va avea ea chef. A doua zi, vecinii mei m-au remorcat și m-au readus pe același loc de unde mă recuperaseră cu o zi în urmă din ghearele nemiloase ale mării înfuriate. Așa am ajuns să prind și vârsta de 69 de ani. Poate o prind și pe cea de 70 dacă pescuiesc de pe țărm și nu mai ies pe mare. Referință Bibliografică: BĂTRÂNUL ȘI MAREA / Stan Virgil : Confluențe
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365101_a_366430]
-
tinerii prinși în hora deznădejdii și îmi continui periplul fără țintă. Ies din poieniță, trec de ultimii copaci și dau de întinderea nemărginită a unui lan de grâu cu bobul zbârcit în spic. S-a uscat, săracul, de sete. Soarele nemilos și-a înfipt sulițele în crăpăturile pământului, secătuindu-l și de ultima picătură de umezeală. Nimeni nu a venit să-i dea măcar un strop cu apă. Cândva, aici, totul era vesel și verde crud. Stropitorile împrăștiau din zori și
DRUMUL CĂTRE NICĂIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365102_a_366431]