5,657 matches
-
oficială, primul "căzut la datorie". Teoretic toți oamenii săi știau că au de a face cu lucruri periculoase, că există și primejdii, că nimeni nu e scutit de "accidente de muncă", însă pînă acum așa ceva nu se întîmplase, chiar și nenorocirea asta i-o prezentase în felul său. Cu un aer distrat, poate numai toropit de căldură, Șerban Pangratty intrase în birou învîrtind pe deget ochelarii săi de automobilist cu sticle fumurii. În jurul ochilor avea o dungă circulară lăsată de cauciucul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
putea întîmpla orice cu oricine. Cea mai simplă dovadă în acest sens era chiar sfîrșitul lui Bîlbîie, care în trioul Popianu-Pangratty și el ar fi trebuit scutit, pus la adăpost de orice nefericire. Și tocmai lui Bîlbîie i se întîmplase nenorocirea, de parcă undeva, sus de tot, s-ar fi știut toate contabilitățile duble ale muritorilor. Bîlbîie era de partea cea bună a realității și imaginației, dar în același timp făcea și o muncă murdară. Erau descreierați și stupizi toți complotiștii Vulturului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
știe, ceva și mai mult. Cu un cuvînt geu, dar adevărat, Bîlbîie era cel care îi va trăda chiar dacă trădarea lui în planul mare al sorții Țării însemna curaj și iubire de Țară. Trebuia să se aștepte bietul Bîlbîie la nenorocirea sa pentru că nimeni dintre muritori nu face un lucru judecîndu-l din capul locului ca fiind rău, de neiertat. întotdeauna va exista o scuză, o motivație pentru orice ticăloșie. Iuda însuși își putea justifica vînzarea prin aceea că numai prin jertfa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
numele său era cumplit războiul. Un nou război. Cei ce-l chemau pe Caraiman, cei ce simțeau în ei crescînd nestăpînită dorința de a fi supuși ori de a supune pe alții cu măsuri autoritare aveau această presimțire a noii nenorociri care venea peste Țară și, cine știe, încercau să o îmblînzească după un principiu homeopatic, răului mare îi ieșeau în întâmpinare cu un rău mai mic. Nu știu, domnule director, ce se ascunde în această întrebare privind Consiliul de Miniștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
sincer și de o educație impecabilă, simțise o dorință nestrămutată ca acestui copil să-i fie bine, să aibă parte, în sfârșit, de bucuriile vieții. Dar destinul Sandei nu împărtășise speranțele bătrânei. La nici patru ani de la căsătorie se întâmplase nenorocirea. Eduard se îmbolnăvise de cancer, acea boală îngrozitoare care decima mii de vieți în toate colțurile lumii și Bica își văzuse fiica intrând pe poartă sfâșiată, devastată, desfigurată de o privire goală. "Mamă, Eduard va muri". Din ziua aceea Sanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
vocea" băiatului, cânta din toți rărunchii. Încurcați, nemaiștiind cine și de care mână răspunde, copiii începură să scoată niște urlete haotice iar părinții se grăbiră să dea drumul la o serie de aplauze frenetice, menite să stopeze, cât mai curând, nenorocirea. Moment ratat și copiii o știau. Nu-i nimic. Mai aveau câțiva ași în mânecă. Urmă un cântec interpretat de Luana, cu acompaniamentul Emei la vioară. Un număr reușit, pentru că cele două fete se completau de minune. Vocea Luanei înduplecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
spate. Bărbatul se îndreptă, leneș, spre cea din mijloc. Când tramvaiul opri, fata coborî și rămase înfiptă în fața ușii. Omul coborî și el, făcând-o să-l urmărească cu coada ochiului, să vadă întinzându-se spre ea umbra neagră a nenorocirii. Luana își fixă privirile în deschizătura primitoare și luminoasă a ușii. Apoi, dintr-o dată, sări înăuntru, cu o fracțiune de secundă înainte ca aceasta să se închidă, scârțâind din toate încheieturile, în urma ei. Întoarse capul. Bărbatul privea, cu fața tâmpă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
momente când te gândești și la mine. Crezi că-mi este ușor să dorm pe unde apuc, să conduc zile întregi, vară și iarnă, veșnic stresat de gândul că ceea ce fac ne va aduce un trai mai bun sau, dimpotrivă, nenorocirea? Ai uitat să mă întrebi dacă mi-e foame, să mă poftești la masă sau să mă primești cu căldură în așternutul tău. Am uitat amândoi să ne înțelegem, să ne îngăduim dar, mai ales, să ne iubim. Luana fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în mijlocul drumului să repare mașina care-l lăsase baltă într-un moment de maximă urgență. Blestema de mama focului și o presimțire sumbră îi strânse sufletul, sufocându-l. Dacă nu va fi lângă Luana la timp, se va întâmpla o nenorocire. Se afla la două sute de km de oraș și nimic nu-l putea ajuta să-și țină promisiunea. Luana, neagră de supărare în rochița de dantelă la fel de întunecată, privea dansul perechilor mișcându-și în ritmul muzicii picioarele pe sub masă. Sanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
iubiri ce-i aparțineau în totalitate. Cum să le piardă? Cum să redevină un lup singuratic, hăituit de neliniște, o vietate a nopții, confidentă a lunii? În zori, orbit de lumina neîndurătoare, știu că era pierdut. Trebuia să-și accepte nenorocirea dar cum s-o facă pe Luana părtașă la dezastrul lui acum, când ea era la capătul puterilor, sfâșiată de atâtea încercări? Cum să-i spună c-o înșelase, că-i nenorocise viața, că nu-i mai lăsase nici o portiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
apartamentului. A stat ascuns în umbră și când ea a apărut s-a repezit să-i vorbească. Femeia a țipat iar Radu, înarmat cu un cuțit de bucătărie, a ieșit s-o apere. Nu știu exact cum s-a petrecut nenorocirea. Rebeca a căzut peste balustradă, în golul dintre etaje, în timp ce bărbații încă se mai luptau. Radu l-a tăiat pe nebun. L-au găsit într-o baltă de sânge și pe sărmanul Noia incapabil să vorbească. Rebeca Schtac a murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
valoare în afara lor, Noia venea zilnic, după terminarea programului, să-și ocupe locul de veghe și ispășire. Luana nu suporta să-l știe acolo. Sanda, orbită de resentimentele împotriva acestui individ, intrat în viața fetiței ei doar să-i aducă nenorocirea, se agita prin casă spumegând de furie. Micuța Aniela, rănită de vorbele grele aruncate împotriva părintelui său, turna gaz pe foc luându-i apărarea, plângând și cerându-l înapoi acasă. Exasperată, Sanda îl sună pe Ștefan. Speriată, alarmată, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Îngreunat de apă. Așa era de câteva zile; nu mai plouase de multă vreme, dar acum se apropia furtuna. Toată lumea dorea să plouă. Adevărul e că Adam nu se mirase de venirea soldaților. Toată luna fuseseră semne prevestitoare ale unei nenorociri de neocolit, Însă parcă numai el le văzuse. Marea se agitase săptămâni de-a rândul, iar pământul fremăta atât cât să stârnească suspiciunea unui cutremur. Într-o noapte, Adam fusese trezit de o asemenea clătinare, iar când se dusese la
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ar fi Întâmplat nimic. — Bagă de seamă, Yon! a zis cu voce potoliă unul mai mic. E madureză. știi și tu cum sunt ăștia! — Puțin Îmi pasă, a croncănit el. Ticăloșii ăștia de străini vin peste noi, ne aduc doar nenorociri și ne iau pământul! În curând o să ne gonească de pe insula noastră. Pentru noi n-o să mai rămână nimic. O să fie mai mulți ei decât noi! Așa zice tata. S-a săturat de ei. Zice că-i cazul să-i
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a frecat pielea capului, parcă avea mâncărimi. Habar n-am cum să fac, e ceva mai complicat acum pentru ai noștri să capete informații. Până și intermediarii locali intră În conflict cu armata. Peste tot sunt soldați care caută pricină. Nenorocirea e că n avem câte parale ar trebui ca să-i mituim pe toți. De la canalele de televiziune ameri cane nu ne vin destui bani. CBS m-a lăsat baltă, BBC tace. Singu rul care mă Întreține este ARTC. Cu adevărat
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cit și amețit, fără să-și dea seama din ce pricină. — Trebuie să-ți fie tare greu, a continuat Din pe un ton scăzut, făcând cu grijă pauze, ca și cum ar fi Încercat să-și dea mai bine seama de adâncimea nenorocirii pe care tocmai i-o Împărtășise Adam. Toți anii ăștia fără fratele tău, singur!... Singur. Da, și-a spus Adam, singur. — Nu știu dac-ar fi pentru tine o mângâiere să afli că nu ești singurul În situația asta. O
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
altei cascade prăpăstioase. Celălalt ursuleț îl urmărește cu privirea întristată de pe țărm, alergând de-a lungul cursului apei. Un schelălăit stins se auzi din fundul cascadei prăpăstiei. Ursulețul de pe mal lasă capul în jos, privește îndelung și cu amărăciune locul nenorocirii și înaintează apoi spre adâncul pădurii. Acum, acest ținut nu mai este pentru el acea minunată lume. Patria bucuriilor s-a sfârșit pentru el, devenind un ținut al unor amintiri plăcute petrecute cu eroul întâmplării. Aș fi vrut să pot
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
care, pentru a-și înfăptui opera, își sacrifică ființa cea mai apropiată și mai iubită. Legat prin jurământ ca să definitiveze această monastire-naltă / Cum n-a mai fost alta, Manole șie de la bun început că va avea de înfruntat mari nenorociri, deoarece, nu întâmplător locul ales este: Un zid părăsit / Și neisprăvit. Deci, acolo unde nu au izbutit alții, el, artistul Manole, va trebui să izbutească. De aceea, mitul Mănăstirea Argeșului simbolizează condițiile creației umane, încorporarea suferinței artistului în opera de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
în lupta cu flăcările, ce se dovedea din ce în ce mai grea. Ei au salvat toate bunurile pădurarului, munca lui de-o viață, dar și pădurea, pentru că fără ajutorul lor, focul s-ar fi întins până în pădure și ar fi fost o mare nenorocire. La sfârșit, când pericolul a fost îndepărtat, toată lumea s-a întors mulțumită în sat, lăudând fapta bună a celor doi copii, fără care, ei nu ar fi aflat de cele petrecute la casa pădurarului. Pădurarul le-a mulțumit și el
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Credeți-mă când spun asta, pentru că mă pricep la medicamente! Îl crede. Noroc că Îi place meseria. Tratează scrisorile cu o grijă deosebită. Cu dragoste, chiar. În fiecare scrisoare se ascunde un om. Telegramele Îi displac. Chiar dacă nu toate aduc nenorociri. Veștile bune pot pricinui necazuri doar când vin prea târziu. A Întâlnit asemenea cazuri În carieră, căci el e poștaș de carieră. Ca militarii. Cu scrisorile e altceva. Vezi plicul și Îți spui: bărbat ori femeie, fără să te uiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ce vezi. Una e ce ți se spune și alta e ce auzi. El zice că fără mine alături n-ar visa nimic. Ori un somn fără vise e moarte curată. Rămâne de văzut. Bunica zicea că și morții visează. Nenorocirea lor e că nu au cui să-și povestească visele. Ce e mai rău oare? Închise caietul. Restul pentru alte zile. III. Mică publicitate 1. Din oglinda rotundă Înrămată În lemn de cireș Îl privea un ins de a cărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Vova Demian strângea În brațe un dosar subțirel și se văicărea ca o muiere: Să mă lași tocmai acum când am intrat În Antologia celor mai bune lozinci! Copilul meu nu va scanda niciodată: Stima noastră și Mândria Ceaușescu-România! Ce nenorocire! Fac ceva pe stima voastră, zise Anita Îl privea cu milă pe copilul ăsta care se credea bărbat și care mai era și tatăl copilului ei. Ca să Îl consoleze Într-un fel zise: Nu va scanda, dar va cânta Deutschland
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Apoi s-a dus În mijlocul pieței și s-a sprijinit de un lampadar. Era un băiat Înalt. Mai să i se aprindă claia de păr de la becul ăla de 400. Se uita În jur și aștepta să se Întâmple o nenorocire. Era liniște. Piața era slab luminată, adică lumina era ca o umbră gălbuie. Pe cer erau puține stele la ora aia. Obloanele ferestrelor erau toate Închise: un moment bun pentru o lapidare sau un linșaj. Rudele celor plecați se uitau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
se Îndreptă spre blocul lui Grațian, la două minute de autogară. 7. Coriolan Încă mai credea că dormea și visa. Prezența lui Grațian Însă la doi pași de el risipea orice iluzie. Era treaz și Înțelegea că se Întâmplase o nenorocire. Și când te gândești că totul pornise de la un bezmetic de cântec. Dar cui să spună asta? Și cine să-l creadă? 8. În timp ce Flavius-Tiberius Învăța să moară, Gusti Careja, În stare de arest preventiv, Însoțit de doi polițiști amabili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
un minut, zise Scout. Să nu uiți că totul a fost ideea mea și că el a fost destul de nerod ca să-mi cânte în strună. Dacă e așa, nouă ne pare rău că te-am târât pe tine în toată nenorocirea asta. — Mda, am spus. Doctorul se uită la noi un moment, apoi încuviință încet din cap, în semn de mulțumire. În bătaia soarelui, am simțit un zâmbet trist și glacial străbătându-mi chipul. — În orice caz, spuse Scout, ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]