9,222 matches
-
piesa lui Dan Tărchilă Io, Mircea Voievod, cu un accent apăsat, aș zice, pe ideea de autosacrificiu a domnitorului. Citez câteva rânduri din comentariul publicat după premieră: "În spațiul unui spectacol de tensiune poematică, expresiv marcat în caligrafia lui rafinată, neobișnuit de estetizantă pentru inventivul și frustul regizor, de decorul discret pictural al lui Sever Frențiu (...), drama lui Mircea Voievod se consumă fără emfază, cu o modestie și simplitate de înțelept, găsindu-și în Victor Rebengiuc o profundă și emoționantă acoperire
Lordul by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8822_a_10147]
-
la lumina lunii), scene de circ și café-concert (Seară de teatru, Pierrot și Colombine, Trombonist). În plus, o mulțime de "portrete" - Boneta, Băiat cu pălărie de paie, Femeie pescuind, Umbrela - în care, ca și în picturi, trăsăturile personajelor sunt neindividualizate. Neobișnuit pentru un artist al secolului al XIX-lea, Seurat desenează fără culoare. Tratează însă colile de hârtie Michallet - pe care le-a folosit aproape exclusiv - ca pe niște pânze pe care "pictează" cu creionul conté și uneori, când vrea să
La Muzeul de Artă Modernă din New York Georges Seurat și Lucian Freud by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8846_a_10171]
-
abominabil asasinat. Interesant însă, Hyde plătește despăgubiri cu cecuri (autentice!) ale doctorului Jekyll, deține mobilier fin și tablouri de valoare din colecția bătrînului său protector, intră în casa acestuia cu regularitate și manifestă veleități de virtual stăpîn. Ce poate motiva neobișnuita legătură asupra căreia doctorul Jekyll continuă să mențină o misterioasă tăcere? Cele două vizite ale lui Utterson la amicul comun, doctorul Langou, deși nu aduc inițial vreo clarificare a secretului, sînt urmate de o misivă care va marca ulterior intrarea
Deconstrucție postmodernă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8827_a_10152]
-
poetul se autocontemplă admirativ, ca și cum s-ar privi din exterior sau de la înălțimea vârstei maturității. Așa cum bine remarca Alex Ștefănescu, el este conștient de faptul că se află în perioada paradisiacă a vieții și trăiește din plin bucuria clipei. Această neobișnuită maturitate de gândire, care presupune o acută înțelegere a perisabilității ființei umane (câți copii și adolescenți problematizează scurgerea timpului și sunt conștienți de faptul că tocmai își trăiesc cei mai buni ani ai vieții lor?), te face să te întrebi
Ucenicia unui epicurian by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8865_a_10190]
-
ales era la curent cu romantismul de ultimă oră, atașîndu-se nu doar de Lamartine și de Hugo, ci și de Théophile Gautier, Xavier de Maîstre, Alexandre Dumas pere ori Balzac, totul fără ostentație, cu naturalețea rezultată dintr-o lectură atentă. Neobișnuită a fost însă reacția acestui romantic profund față de limba română și de problemele ei. în loc să devină partizan al neologismului, zonă spre care l-ar fi îndrumat propria sa cultură, Russo s-a aflat mereu în căutarea fondului nostru ancestral, pe
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
istoric literar trebuie astăzi să le examineze cu atenție. Vor fi fost mai multe decît cele ajunse pînă la noi aproape din întîmplare? Fără îndoială că da. Iar acest fapt le sporește considerabil valoarea - ca și regretul nostru că o neobișnuită promisiune literară s-a stins, ca atîtea altele, în neant.
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
unul dintre puținii artiști care reușesc să vorbească unui public larg folosind limbajul ermetic al artei abstracte. Evocând contururi familiare, plină de un permanent sens al mișcării, de lirism și ludic, fermecătoarea sa creație din ultimii ani are o căldură neobișnuită. Succesul poate duce însă ușor la monotonie și repetitivitate. Semne se pot deja vedea acum, când artistul este excedat de comenzi, fiecare muzeu dorindu-și propriul Serra în colecție. Este uimitor cum, de-a lungul unei cariere de 40 de
Dimensiuni sculpturale by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8919_a_10244]
-
pare să fi fost, odată, auriu, păstrînd, acum, urmele unui luciu șters. Dinjos de această unică figură, a cărei legătură cu Anul Nou - la romani, cu el începea, totuși, primăvară - a ajuns să ne scape, începe textul expeditorului, lucru deloc neobișnuit pe vremuri, cînd fața imprimată a cartolinei se acoperea frenetic de cerneluri și litere. Mesajul, adresat unei domnișoare (păstrăm discreția asupra numelui) dintr-un pension, e parcă pastișă după Alecsandri: "Anul nou, eu vi-l dorescu cu noroc și fericire
Cărțile Anului Nou by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8932_a_10257]
-
proba talentului (să-i zicem totuși așa, imprecis și old fashioned) trecută, suntem îndreptățiți să supunem o carte ca acesta unor teste de rodaj din ce în ce mai exigente. Nu știm, așadar, prea exact ce se întâmplă în Cine adoarme ultimul. Combinația destul de neobișnuită de realism aspru și de fantastic popular ne este servită fără vreun cod ajutător. Așa zicând, fără instrucțiuni de folosire. Avem universul închis al unei localități dunărene stranii (Satul cu Sfinți), câteva personaje atinse măcar în treacăt de miracol (mă
Cine citește primul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9788_a_11113]
-
inconfundabile ale literaturii generației '80 (auto-referențialitatea, intertextualitatea, ironia, aluziile livrești). Toată lirica lui Ioan Flora pare a fi rodul unei lupte permanente între conștiința postmodernă a poetului și sentimentalismul dens, apt în orice moment să reîncarce fake-ul artistic cu o neobișnuit de solidă componentă existențială. Ca și optzeciștii, Ioan Flora este atras de tonurile minore ale istoriei, de cotidianul anodin și destinele banale, anonime, plate, ale unor oameni de care ne izbim zilnic, ca de niște obiecte, fără ca bucuriile și necazurile
Un postmodern sentimental by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9787_a_11112]
-
sociale, celălalt le lipește cu leucoplast, dar nu le oficializează, unul crede în istoriile hagiografice, altul în istoriile literare. Centura de castitate și Nicolina blues: piese inegale dintr-o , în totului tot, perfect egală cu sine. Între rîzboaie Un aer neobișnuit, de coeziune ușor fanată se degajă din recentul volum al lui Nichita Danilov: Centura de castitate. Unitare în chip individual și aflate unul cu celălalt în foarte bune relații, textele de aici par a se construi oarecum la vedere. După
Carmina Burana by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9810_a_11135]
-
miza emisiunii nu era aceea de a-l supune pe invitatul său, parlamentarul Mădălin Voicu, unui tir de întrebări grele, de a-l pune pe acesta la încercare; scopul clar era acela de a repurta o victorie de un fel neobișnuit a emisiunii sale (și, implicit, a canalului Realitatea TV). Victoria trebuia să se materializeze prin faptul că vioara Stradivarius, deținută de Fundația Ion Voicu, urma să fie restituită, în cadrul emisiunii respective, Ministerului Culturii și Cultelor, după ce același Minister eșuase în
Ecouri Sută la sută? by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/9828_a_11153]
-
a esențelor poetice, nici dacă problema se pune în termenii oscilației între destinatarii actului comunicării (așa cum, un pic cam didactic, afirmă în prefață Doris Mironescu). Mi se pare destul de limpede, însă, că suflul și imaginarul textelor lui Axinte e unul neobișnuit pentru cititorul-tip de poezie de la noi. și numai pentru el. Fiindcă, pentru cine a ascultat ori măcar a citit versurile unor trupe ca The Doors, Pink Floyd (și câte altele, oare?) ceea ce descoperă în Lumea ți-a ieșit așa cum
Cartea ţi-a ieşit aşa cum ai vrut by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9852_a_11177]
-
născîndu-se ezitant din substanța cromatică și din tușa sincopată, trimite nemijlocit către miturile elementare ale vieții domestice, cu precădere spre cele din orizontul bestiariului rural. Cărțile poetului și două excepționale portrete în gips, realizate de Ion Nicodim, întregesc această expoziție neobișnuită, în care sensibilitatea extremă și o puternică stăpînire de sine sunt argumente majore. Textul care urmează, scris cu un alt prilej, încearcă să ofere o imagine a legăturilor adînci, s-ar putea spune organice, ale unui poet cu o mobilitate
Ochiul lui Sorescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9845_a_11170]
-
mai profunzi observatori ai fenomenului artistic. Dotat el însuși cu o reală îndemînare pentru desen, exersîndu-se constant și în pictură, de altfel a și deschis cîteva expoziții personale, posesor al unei inteligențe și al unei capacități de intuiție cu totul neobișnuite, Marin Sorescu nu a ratat nici un prilej de a-și mărturisi admirația pentru artele plastice și pentru artiști deopotrivă. Ba chiar solidaritatea lui cu acest domeniu a fost atît de puternică încît, atunci cînd i s-a cerut să semneze
Ochiul lui Sorescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9845_a_11170]
-
Hermes. în felul acesta, existența se improvizează, se face mai manevrabilă. Este o slăbiciune și o putere în același timp. Slăbiciune, pentru că simți că-ți lipsește ceva. Putere, pentru că ai senzația că deții totul. E ceva complex, bineînțeles. Un element, neobișnuit în acest sens este că visul însuși pare o ficțiune... Expresia literară capătă câteodată această formă onirică. Ca om normal exiști dacă cugeți în mod cartezian. Ca artist - și nu orice fel de artist - exiști când și dacă visezi. Totul
Viaţa improvizată by Constantin Ţoiu () [Corola-journal/Journalistic/9879_a_11204]
-
Treptat mi-am dat seama că mă înșelasem, că între Dublin și Belfast să perpetueze o lume sonoră intens personalizată, fără a se scălda în sucul exotic tipic școlilor muzicale de mici dimensiuni. Mai mult chiar, am constatat că accentele neobișnuite, insolite, caracteristice exotismului, sunt inundate de vivacitatea și vitaloitatea ce fecundează o remarcabilă capacitate de adaptare și asimilare, grație căreia noua muzică irlandeză reușește în mare măsură să-și protejeze atât capitalul propriu cît și împrumuturile ca-ntr-un adevărat
Music from Ireland by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9926_a_11251]
-
prin vreun cotlon al odăii, caietul rătăcit, fiindcă eu din scris nu mă opresc nici fără el, altfel toate amărăciunile și suspinele s-ar lăsa peste mine" (pp. 210-211). Scrisul lui Dan Perșa este unul de o densitate cu totul neobișnuită, în care riscă să se piardă nu doar cititorul, dar și personajele cărții și chiar autorul însuși. El însumează ironic particularități stilistice din epoci diferite, este încărcat de intertextualitate și aluzii culturale din cu totul alte epoci decât cele sugerate
Rătăciți în ficțiune by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9983_a_11308]
-
asupra micilor necuvântătoare, dându-le viață și trăsături omenești cum numai un dascăl o poate face. Cartea este formată dintr-o înlănțuire de scene, ce se petrec într-un univers aparte, în care apare nepotul, copilul atent la detalii și neobișnuit. Bunicul este întruchipat de bătrânul sfătos, bun gospodar, care își tratează copacii din livadă ca pe niște prieteni. Cartea cu titlul de mai sus este valoroasă atât din punct de vedere stilistic prin folosirea personificărilor, epitetelor și metaforelor,cât și
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
vorbesc. Nu. Eu vreau să vă spun că la poalele Măgurii, bunicul are o livadă bătrână, cu copaci care ascund povești care de care mai atrăgătoare. De la aceștia, punând urechea pe trunchiul aspru și ridat de vreme, am aflat întâmplări neobișnuite și vreau să vi le spun și vouă. O ÎNTÂMPLARE CU TÂLC Deși din vară până în toamnă târziu în livada fermecată a bunicului roadele apleacă în jos crengile bătrâne, mirate și ele de atâta rod, bunicul își găsește de lucru
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
injuriile 25. În continuare, sînt relatate întîlnirea martorilor, neînțelegerea lor, precum și faptul că ai săi au dresat, cum se obișnuia, un proces-verbal, apoi noile vizite făcute lui de către martorii lui Stere, prima, în care le-a atras atenția asupra procedurii neobișnuite și, la cererea de a li se indica o soluție, le-a amintit "codul", care impunea în cazul că martorii celor două părți nu se înțeleg apelul lor (al celor patru martori) la un arbitru, un astfel de oficiu îndepli-nin-du-l
C. Stere și duelul său de la 1894 by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8916_a_10241]
-
neunde, un concept colectiv de un asemenea impact. Centrul de coagulare și de iradiere al unui asemenea nucleu - pe atunci juvenil - era Cenaclul de luni. Adăugirile succesive - analogic, pe sistemul prestabilit - nu au făcut decât să lărgească și să justifice neobișnuita idee de echipă ori de formație de poeți. În plus, nu trebuie să uităm că, aflată doar sub zodia deja invocată a universaliilor, poezia acestei generații n-ar fi avut decât o limitată acreditare biologică. Fără clivajul stilistic și fără
Optzecismul pe înțelesul tuturor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8980_a_10305]
-
Odată cu el începe, în limba română literară, ceva important și greu de definit, dar care durează pînă astăzi. Plasarea poetului moldovean în apropierea lui Heliade are și o altă semnificație: exact ca și acesta, Asachi a întreprins o acțiune culturală neobișnuită, creînd ex nihilo instituții esențiale. Primul curs de inginerie în limba română (de fapt, primul curs superior românesc) a fost inaugurat la 1813, în cadrul Academiei Grecești din Iași, de către Asachi; prima piesă de teatru în limba română a fost tradusă
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
și poetician. Îi place să se rotească în (și cu) cercul care rostogolește gândirea-poeticii și poetica-gândirii." Michel Deguy, Réouverture aprčs travaux, Întreaga operă a lui Michel Deguy stă sub semnul poeticului - lucru care nu are, într-o primă instanță, nimic neobișnuit, tulburător sau revoluționar. Noutatea intervine în clipa în care pătrunzi mai adânc în dispozitivul teoretic: poeticul ca nivel profund al filosoficului, logos și forma mentis deopotrivă. Cu alte cuvinte, un mod de a cunoaște și de a recunoaște, de a
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]
-
face ca diagnosticul să fie precoce și urmărirea sarcinii să se facă cu mare atenție. Particularitatea cazului prezentat este aceea că bridele aveau o grosime mai mare decât în mod obișnuit, aveau vascularizație, iar localizarea la nivelul capului fetal este neobișnuită și a lăsat amprentă pe forma capului și a feței, fără a avea caracter invalidant sau care să lase sechele. Tot ca o particularitate a fost și faptul că, deși fătul a stat într-o poziție fixă până la 22 de
Revista Medicală Română by Liliana Neştianu () [Corola-journal/Journalistic/92300_a_92795]