766 matches
-
aproximativ opt secole Genova a fost capitala Republicei Genova, care cuprindea majoritatea Liguriei, Corsica (dată Franței în 1768), o parte din Piemont (partea numită "oltregiogo") și insula Capraia. Cele mai vechi dovezi găsite în zona orașului sunt un așezământ din Neolitic (în zona Brignole) din mileniul V sau IV î.Hr. și locuințe din Epoca Bronzului (un perete aproape de răul Bisagno). Orașul a avut originea lângă fortificația ("oppidum") de pe colina "di Castello"(Castelului), aproape de portul antic, întemeiata la începutul secolului V î.Hr.
Genova () [Corola-website/Science/297311_a_298640]
-
și cristalizare în cavitățile largi ale rocilor, numite geode. Săpăturile arheologice atestă locuirea în Depresiunea Maramureșului încă din timpuri preistorice. Urme sigure din paleoliticul superior și neolitic au fost găsite în Țara Oașului și la sud de munții Gutâi. Din neolitic au mai fost găsite la Sighet, Câmpulung și pe malul stâng al Izei, între Rozavlea și Strâmtura. Cu aproximativ două mii de ani î.Hr. au pătruns și în acestă regiune triburi de indo-europeni, încât epoca bronzului este bine reprezentată prin depozite
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]
-
regiune de teren fertil ( loess ), situate între văileZorn, nord și sud gărgărițe, domeniul de aplicare al vulnerabilităților vest Saverne și est, la marginea terasă Rin . Alsace cocoșat - 's Krumme Elsass Articol principal : Alsacia . Cocoșatul Alsacia a fost locuită încă din neolitic. Acesta include orașele incluse anterior fostele județe Sarrewerden și La Petite - Pierre și domnia de Diemeringen și Asswiller. În zilele noastre multe castele și vestigii arheologice sunt inca vizibile. Teren vechi de Empire, unul dintre ultimele care se anexează la
Alsacia () [Corola-website/Science/297331_a_298660]
-
medii se încadrează între -1 în ianuarie până la aproximativ 20 în iulie; cad de precipitații pe an. Zona orașului Andorra la Vella (care se traduce prin „Andorra Veche”) a fost locuită dinaintea erei creștine — și anume de tribul andosinilor în neoliticul târziu. Statul este una dintre zonele denumite "Marca Hispanica" create și apărate de Carol cel Mare în secolul al VIII-lea împotriva coloniștilor mauri din Peninsula Iberică . Așezarea a fost principalul oraș al Andorrei încă din 1278 când co-prinții francez
Andorra la Vella () [Corola-website/Science/297372_a_298701]
-
din regiunile cele mai vechi locuite din lume. Cele mai vechi colonizări neolitice ca Çatalhöyük, Cayonu, Nevali Cori, Hacilar, Gobekli Tepe și Mersin sunt considerate a fi printre cele mai timpurii colonizări umane din lume. Colonizarea Troiei a început în Neolitic și continuă până în Epoca de Fier. Istoric, anatolienii vorbeau limba indo-europeană, semitică și kartveliană, ca și multe alte limbi de afiliere necunoscute. De fapt, având în vedere vechimea limbii Indo-Europeane hitite și Luwian, unii savanți au propus Anatolia ca centru
Turcia () [Corola-website/Science/297606_a_298935]
-
devenit insulele principale, precum și o multitudine de insule mici (peste 5000). Conform legendelor și documentelor japoneze, Țara Soarelui Răsare are o istorie de aproximativ două milenii și jumătate. Pe teritoriul actual al Japoniei au trăit oameni încă din paleolitic și neolitic. Există un consens aproape unanim că poporul ainu, de origine necunoscută (studii genetice recente sugerează legături cu populațiile tungusice, altaice și uralice din Siberia), a locuit din cele mai vechi timpuri în insulele arhipelagului nipon, iar japonezii sunt rezultatul amestecului
Japonia () [Corola-website/Science/296602_a_297931]
-
cunoscut din nou o perioadă de pace și dezvoltare, din care trei ultime valuri de umbră în anii 1916-1918, 1940-1944 și 1945-1989. Dobrogea a fost un teritoriu locuit din cele mai vechi timpuri. Cercetările arheologice au evidențiat existența obiectelor din neolitic din cultura Gumelnița și dezvoltarea în neolitic a culturii Hamangia (cunoscută în special datorită statuii numită „Gânditorul de la Hamangia”). În secolele VI - IV î. Chr. litoralul Mării Negre este colonizat de greci. Pe teritoriul Dobrogei române de azi sunt întemeiate coloniile
Dobrogea () [Corola-website/Science/296624_a_297953]
-
și dezvoltare, din care trei ultime valuri de umbră în anii 1916-1918, 1940-1944 și 1945-1989. Dobrogea a fost un teritoriu locuit din cele mai vechi timpuri. Cercetările arheologice au evidențiat existența obiectelor din neolitic din cultura Gumelnița și dezvoltarea în neolitic a culturii Hamangia (cunoscută în special datorită statuii numită „Gânditorul de la Hamangia”). În secolele VI - IV î. Chr. litoralul Mării Negre este colonizat de greci. Pe teritoriul Dobrogei române de azi sunt întemeiate coloniile Histria, Callatis și Tomis, iar Dionysopolis în
Dobrogea () [Corola-website/Science/296624_a_297953]
-
Kovacs - UDMR și Ion Ochi - PSD. Prezența din timpuri străvechi a omului în județul Brașov este semnalată în numeroase puncte, încă din perioada anilor 60.000 - 40.000 î.Hr. Așezările umane au persistat mai apoi, neîntrerupt, traversând epoca pietrei cioplite, neoliticul, epoca bronzului și, în final, epoca fierului. Nenumărate piese decoperite (vase de lut, arme din diferite materiale, monede, obiecte de podoabă, unelte agricole și de meșteșugărit etc.) atestă larga dezvoltare a civilizației locale.În această zonă au locuit "dacii cumidavensi
Județul Brașov () [Corola-website/Science/296651_a_297980]
-
adică 73,79% din totalul populației. Populația Județului Covasna: Teritoriul județului Covasna a fost locuit încă din cele mai vechi timpuri, începând încă din paleolitic, după cum o dovedesc săpăturile arheologice făcute la Lădăuți, Sita Buzăului sau Valea Brădetului. Trecerea la neolitic începe cu purtătorii "culturii Storcevo-Criș", cea mai mare densitate a descoperirilor acestei culturi este atestată în Depresiunea Târgu Secuiesc (Leț). După "cultura Storcevo-Criș" o largă răspândire va cunoaște în această parte a Transilvaniei, "cultura Boian", urmată de "cultura Precucuteni" care
Județul Covasna () [Corola-website/Science/296655_a_297984]
-
județ aflat în regiunea Transilvania, în România. Județul face parte din Regiunea de dezvoltare Vest iar reședința acestuia este municipiul Deva. Primele așezări omenești din Ținutul Hunedoarei datează încă din Paleolitic, în urmă cu zeci de mii de ani. Din Neolitic sunt numeroase urmele culturii "Starcevo-Criș", cultură străveche, una din cele mai vechi culturi neolitice din Europa. Cultura "Turdaș" este reprezentată de cele mai întinse urme de locuire (la Valea Nandrului, lângă Hunedoara, cca. 10 ha.). Această cultură a folosit probabil
Județul Hunedoara () [Corola-website/Science/296661_a_297990]
-
cu județele Neamț și Bacău la est, la vest cu Mureș, la sud cu Brașov și Covasna, iar la nord cu județul Suceava. Descoperirile arheologice ne arată că teritoriul județului Harghita a fost locuit încă din paleolitic, trecând apoi la neolitic zona aparținea arealului "culturii liniare", "culturii Boian" și "Precucuteni". În eneolitic pe teritoriul județului pătrund comunitățile "culturilor Tisa, Bodrogkeresztúr" și apoi "culturile amforelor sferice", iar trecerea la epoca bronzului îi aparține "culturii Ciomortan", suprapusă de "cultura Wietenberg". La începutul perioadei
Județul Harghita () [Corola-website/Science/296662_a_297991]
-
și păsări de apă (rate, lișițe) Istoria prezenței umane pe teritoriul județului se pierde în negura vremurilor. Cel mai vechi tezaur de aur masiv din România a fost descoperit în județul Sălaj, la Moigrad. Cântărește 780 grame, datează din perioada Neoliticului și întruchipează idoli antropomorfi, simboluri ale fertilității. Vestigiile dacice sunt răspândinte în aproape întregul județ. Tot în județ au fost descoperite 14 tezaure de monede și podoabe dacice din argint, iar prin Sălaj trecea vechea arteră comercială cunoscută sub numele
Județul Sălaj () [Corola-website/Science/296667_a_297996]
-
Pentru Giurgiu, este bine de amintit că drumul parcurs de om a început în urmă cu multe milenii (șantierul Malu Roșu atestă locuirea din paleoliticul superior, iar cultura Boian și Cultura Gumelnița dovedesc că aici se desfășurau diverse activități din neolitic) marcând o evoluție plină de istorie. În colecția Muzeului județean se află monede din timpul lui Domițian (79 d.Hr.), Antonius Piua (139), Comodus (180-192), Gordian (238-244), toate descoperite în limitele orașului actual. Prima atestare documentară a Giurgiului s-a
Județul Giurgiu () [Corola-website/Science/296659_a_297988]
-
de un potențial turistic important și variat. În județul Giurgiu se găsesc numeroase vestigii care atestă dezvoltarea vieții sociale și culturale pe aceste meleaguri din cele mai vechi timpuri. Săpăturile arheologice au scos la iveală urme materiale din paleolitic și neolitic. Pe teritoriul județului sunt multe locuri istorice, popasuri necesare pentru a cunoaște trecutul de luptă al poporului nostru pentru neatârnarea țării precum și cultura acestor meleaguri. Pentru vizitarea lor se pot propune trasee turistice ,toate având punct de plecare municipiul Giurgiu
Județul Giurgiu () [Corola-website/Science/296659_a_297988]
-
ce înconjoară municipiul București. Reședința oficială este orașul București și majoritatea instituțiilor județene își au sediul acolo. Urme ale existenței umane descoperite pe raza județului Ilfov, mai ales în zona Căldărușani, Glina și Chiajna, lângă București, datează din paleolitic și neolitic. Trebuie de asemenea menționate vestigiile dacice scoase la lumină în zona Pantelimon, Snagov, Măgurele și Bragadiru. Bogăția descoperirilor arheologice (relicve, inscripții etc.) este dovada locuirii neîntrerupte a zonei de către daco-romani, care mai tarziu au format Principatul Țară Românească, prin unirea
Județul Ilfov () [Corola-website/Science/296881_a_298210]
-
Georgia, și datează de acum 2 000 000 ani. Prima apariție a oamenilor moderni a avut loc în 35 000 î. Hr. Dovezi ale unor așezări permanente se găsesc, începând cu mileniul al 7-lea î. Hr., în Bulgaria, România și Grecia. Neoliticul a ajuns în Europa Centrală, în mileniul al 6-lea î. Hr., și în părți ale Europei de Nord, în mileniile 5 și 4 î. Hr. Nu există vreo cultură preistorică care să acopere întreaga Europă. Pentru detalii cu privire la diferitele culturi, vezi
Istoria Europei () [Corola-website/Science/296901_a_298230]
-
în Europa Centrală, în mileniul al 6-lea î. Hr., și în părți ale Europei de Nord, în mileniile 5 și 4 î. Hr. Nu există vreo cultură preistorică care să acopere întreaga Europă. Pentru detalii cu privire la diferitele culturi, vezi Paleolitic, Mezolitic, Neolitic, Epoca bronzului și Epoca fierului. Prima civilizație europeană bine cunoscută, ce cunoștea scrierea, a fost civilizația minoică în insula Creta și, mai apoi, civilizația miceniană în anumite zone din Grecia, începând cu al doilea mileniu î. Hr. În jurul anului 400 î. Hr
Istoria Europei () [Corola-website/Science/296901_a_298230]
-
fier sunt rare, dar, în unele țări, se găsesc cantități mari de cupru, zinc, cositor, crom, mangan, magneziu și bauxită, suficiente pentru export. Regiunea balcanică a fost prima zonă a Europei în care a început să se cultive pământul în neolitic. Practicile cultivării grânelor și a creșterii turmelor de animale au fost aduse în Balcani din Orientul Mijlociu prin Anatolia și s-au întins către vest și nord, în Panonia și Europa Centrală. În antichitatea preclasică și antichitatea clasică, regiunea a fost
Peninsula Balcanică () [Corola-website/Science/296907_a_298236]
-
municipiul de reședință al județului Covasna, Transilvania, România, format din localitatea componentă (reședința), și din satele Chilieni și Coșeni. Are o suprafață de ha. Prima atestare documentară este din anul 1332, însă descoperirile arheologice fac dovada existenței umane încă din neolitic ("Noua, Monteoru, Schneckenberg"), apoi din epoca bronzului și a culturii "Sântana de Mureș-Cerneahov", săpăturile din 1883 făcute în locul numit "Dealul Fragilor" atestând acest lucru. Tot aici au fost descoperite în 1943 două morminte, unul de inhumație și altul de incinerație
Sfântu Gheorghe () [Corola-website/Science/296941_a_298270]
-
Eleuteris și în Irak. De la aproximativ 10.000 î.Hr., Siria a fost centrul culturii neolitice, unde a apărut agricultura și creșterea vitelor pentru prima dată în lume. Perioada neolitică ulterioară se caracterizează prin case dreptunghiulare ale culturii Mureybet. În perioada Neoliticului pre-ceramică, oamenii foloseau vase de piatră, ghips și var alb. Găsirea uneltelor obsidiene din Anatolia sunt dovezi ale relațiilor comerciale timpurii. Orașele Hamoukar și Emar au jucat un rol important în timpul Neoliticului târziu și a Epocii Bronzului. Arheologii au demonstrat
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
din oraș sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Giurgiu ca monumente de interes local. Două dintre ele sunt situri arheologice: situl de „la Canton”, aflat în amonte de Malu Spart, pe valea Argeșului, cuprinde urme de așezări din neolitic (cultura Boian) și din perioada Latène; și situl de la Suseni, aflat pe terasa înaltă a Argeșului, unde s-au găsit așezări din Epoca Bronzului Timpuriu (cultura Glina), din perioada Latène (cultura geto-dacică) și din Evul Mediu Timpuriu (cultura Dridu). Celelalte
Bolintin-Vale () [Corola-website/Science/297068_a_298397]
-
51%), dar există și minorități de romano-catolici (6,86%), penticostali (4,03%), baptiști (2,44%) și adventiști de ziua a șaptea (1,25%). Pentru 4,1% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Arheologii au scos la lumina vestigii aparținând neoliticului (topoare cu gaură, silexuri, ceramică), civilizației dacice, perioadei de ocupație romană (linii de fortificații, podoabe, arme, pietre de moară), izvoare ce atestă continuitatea locuirii acestor meleaguri. Reședință a unor cnezate românești, Ineul este cunoscut ca un puternic centru fortificat. Cetatea
Ineu () [Corola-website/Science/297078_a_298407]
-
are o populație de de locuitori, fiind al patrulea cel mai mare centru urban al județului Satu Mare din punct de vedere demografic. Descoperirile arheologice validate de mărturii istorice demonstrează vechimea și continuitatea viețuirii umane pe actuala vatră a Tășnadului, din neolitic până în zilele noastre. Câteva obiective turistice din Tășnad sunt: catedrala ortodoxă, biserica romano-catolică și muzeul orășenesc amplasat într-o clădire din secolul al XVIII-lea, monument istoric. Tășnadul, datorită bogățiilor sale (zăcăminte hidrominerale cu caracteristici termale, cu temperatura apei de
Tășnad () [Corola-website/Science/297080_a_298409]
-
României, în partea sudică a județului Satu Mare, Tășnadul, ca așezare urbană, a fost întemeiat ca urmare a unei evoluții îndelungate. Descoperirile arheologice din zonă, validate de mărturii istorice, demonstrează vechimea și continuitatea viețuirii umane pe actuala vatră a Tășnadului din neolitic și până în zilele noastre. Învestigând trecutul, existența în timp și dezvoltarea orașului, aflăm că prima consemnare documentară despre Tășnad este făcută în anul 1021, de către "Nicolaus Mester Tasnadi plebanus", iar cel de-al doilea document, emis la data de 6
Tășnad () [Corola-website/Science/297080_a_298409]