1,699 matches
-
determină creșterea nivelului circulant al IGF - I și a activității IGF - I și/ sau IGF - II la nivelul ovarului (4); - activarea receptorilor IGF la nivelul endometrului, asociat cu creșterea activității IGF - I secundar reducerii nivelului IGFBP - 1 determină creșterea incidenței neoplasmului de endometru; - insulina crește secreția hipofizară de LH, antrenând secundar creșterea sintezei de hormoni androgeni (23). Considerații terapeutice Dieta hipocalorică Prezența obezității la 50% din pacientele cu SOPV are consecințe negative asupra tuturor modalităților terapeutice. Scăderea în greutate la pacientele
Tratat de diabet Paulescu by Rucsandra Dănciulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92223_a_92718]
-
des. La pacienții de vârstă mijlocie, astrocitoamele anaplazice sunt mai comune. La pacienții în vârstă, glioblastoamele multiforme sunt cel mai des întâlnite. Vârsta mai înaintată, în general, se corelează cu o malignitate mai crescută. La pacienții adulți, cele mai frecvente neoplasme intraaxiale supratentoriale sunt glioblastomul multiform și tumorile metastatice, în timp ce metastazele și hemangioblastoamele sunt cele mai frecvente neoplasme intraaxiale în fosa posterioară. Tumorile extraaxiale supratentoriale cu frecvența cea mai mare sunt meningioamele, iar infratentorial predomină schwanoamele. Adenoamele hipofizare sunt cele mai
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Horia Pleș, Marcel A. Anghelescu () [Corola-publishinghouse/Science/92120_a_92615]
-
sunt cel mai des întâlnite. Vârsta mai înaintată, în general, se corelează cu o malignitate mai crescută. La pacienții adulți, cele mai frecvente neoplasme intraaxiale supratentoriale sunt glioblastomul multiform și tumorile metastatice, în timp ce metastazele și hemangioblastoamele sunt cele mai frecvente neoplasme intraaxiale în fosa posterioară. Tumorile extraaxiale supratentoriale cu frecvența cea mai mare sunt meningioamele, iar infratentorial predomină schwanoamele. Adenoamele hipofizare sunt cele mai comune tumori în regiunea selară-paraselară [1]. LOCALIZARE Aproximativ 80% dintre tumorile intracraniene sunt localizate supratentorial și aproximativ
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Horia Pleș, Marcel A. Anghelescu () [Corola-publishinghouse/Science/92120_a_92615]
-
Nucleară reprezintă două din cele mai importante și frecvent utilizate modalități imagistice. Permanenta îmbunătățire a tehnicilor imagistice, utilizarea substanțelor de contrast și introducerea unor noi tehnici imagistice ca difuzia, perfuzia, spectroscopia și RMN funcțional, a îmbunătățit semnificativ detecția și evaluarea neoplasmelor cerebrale [2]. Când o tumoră cerebrală este suspectată clinic, evaluarea radiologică este necesară pentru a determina locația, extensia tumorii și relația cu structurile din jur. Aceste informații sunt foarte importante în alegerea formei terapeutice cum ar fi chirurgia, radioterapia și
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Horia Pleș, Marcel A. Anghelescu () [Corola-publishinghouse/Science/92120_a_92615]
-
TUMORILE NEUROEPITELIALE Celulele gliale sunt cele mai numeroase din populația celulară a creierului, numărul lor depășindu-l de câteva ori pe cel al neuronilor. Celulele gliale au un potențial de transformare patologică și, prin urmare, ele sunt principalul furnizor de neoplasme ale SNC. Structura histologică a celulelor gliale nu este uniformă, astfel ele sunt împărțite în trei subtipuri celulare: astrocite, oligodendrocite și ependimocite. Astfel, tumorile gliale sunt împărțite în trei subgrupuri de bază: gliom astrocitic, oligodentrogliomul și ependimomul. Mai mult de
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Horia Pleș, Marcel A. Anghelescu () [Corola-publishinghouse/Science/92120_a_92615]
-
proporția tumorilor maligne (astrocitomul anaplazic) este cea mai mare. Tumorile neuroepiteliale reprezintă aproximativ 50% din toate tumorile cerebrale. La adulți au localizare, în special, supratentorială, în timp ce la copii leziunile din fosa craniană posterioară sunt mai tipice. Ca și la adulți, neoplasmele intracraniene supratentoriale la copii au în special origine glială (mai des acestea sunt astrocitoame sau ependimoame). Spre deosebire de adulți, tumorile cu origine neuroglială sunt rareori observate la copii. Aproximativ 2/3 din neoplasmele craniene sunt benigne, astrocitomul fiind cea mai frecventă
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Horia Pleș, Marcel A. Anghelescu () [Corola-publishinghouse/Science/92120_a_92615]
-
posterioară sunt mai tipice. Ca și la adulți, neoplasmele intracraniene supratentoriale la copii au în special origine glială (mai des acestea sunt astrocitoame sau ependimoame). Spre deosebire de adulți, tumorile cu origine neuroglială sunt rareori observate la copii. Aproximativ 2/3 din neoplasmele craniene sunt benigne, astrocitomul fiind cea mai frecventă formă (30%), apoi gangliogliomul și xantoastrocitomul pleomorfic. Ependimomul supratentorial este mai frecvent întâlnit la copii decât la adulți [2]. a. Tumori astrocitare Tumorile astrocitare sunt divizate în două mari categorii. Tumorile cu
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Horia Pleș, Marcel A. Anghelescu () [Corola-publishinghouse/Science/92120_a_92615]
-
încet, sunt infiltrative și neîncapsulate, localizate în substanța albă predominant paraventriculară. Focarele de degenerare chistică sunt tipice la acest tip tumoral, dar necroza și hemoragia nu sunt întâlnite în formele benigne. Oligodendroglioamele sunt cele mai frecvente tumori calcificate dintre toate neoplasmele intracraniene. Prezența calcificărilor este întâlnită în 70-90% din cazuri. Priza de contrast este moderată și heterogenă. Pot fi observate și cazuri atipice, fără calcificări [2] (fig. 3.72). Cele cu altă localizare (ectopice) sunt foarte rare. Este o tumoră care
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Horia Pleș, Marcel A. Anghelescu () [Corola-publishinghouse/Science/92120_a_92615]
-
coroide se dezvoltă aproape întotdeauna în ventriculii laterali și adesea infiltrează structurile din jur. Este greu de diferențiat de papilomul de plex coroid, amândouă putând invada țesutul cerebral și metastaza în spațiile subarahnoidiene [2]. TUMORI NEURONALE ȘI MIXTE NEUROGLIALE Sunt neoplasme relativ rare, formate parțial sau total din celule cu origine neuronală, cu un nivel crescut de diferențiere tisulară. a. Gangliocitomul pur este foarte rar. Chisturile și calcificările nu sunt tipice în acest caz. Priza de contrast este discretă sau absentă
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Horia Pleș, Marcel A. Anghelescu () [Corola-publishinghouse/Science/92120_a_92615]
-
EMBRIONARE Sunt un grup de tumori cu malignitate crescută cu origine neuroectodermală. Se consideră că toate tumorile embrionare provin dintr-o sursă comună (celule primitive multipotente) și sunt considerate ca PNET. Majoritatea sunt meduloblastoame cu localizare în special infratentorială. Celelalte neoplasme ca meduloepiteliomul, ependimoblastomul sunt întâlnite extrem de rar. a. Meduloblastomul este cea mai frecventă tumoră infratentorială la copii. Majoritatea meduloblastoamelor sunt diagnosticate la copii sub 10 ani. Sunt tumori cu creștere rapidă ce determină 111 hidrocefalie obstructivă. Au o structură solidă
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Horia Pleș, Marcel A. Anghelescu () [Corola-publishinghouse/Science/92120_a_92615]
-
de zimogen se colorează pozitiv cu PAS, fiind diastazo-rezistente [1,3]. Colorarea imunohistochimică pentru enzimele pancreatice cum sunt tripsina, chimotripsina, lipaza, amilaza, elastaza este pozitivă la celulele acinare și, cu excepția amilazei, există de asemenea markeri sensibili la diferențiere acinară în neoplasmele pancreasului. Fiecare granulă individuală de zimogen conține toate variatele enzimelor digestive, de obicei sub formă de proenzime. Cheratinele detectate de anticorpii CAM 5.2 (CK 8 și 18) sunt prezente în celulele acinare; totuși nu există o marcare cu anticorpul
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Ofelia Şuteu, Daniela Coza, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92186_a_92681]
-
sinaptofizină și cromogranină. Sub 10% din celulele endocrine ale pancreasului sunt extrainsulare, dispuse periductal sau periacinar [1,3]. CLASIFICAREA HISTOLOGICĂ A TUMORILOR PANCREATICE Conform Organizației Mondiale a Sănătății (OMS/WHO) se adoptă următoarea clasificare prezentată în tabelul 117. LEZIUNI PREMALIGNE. NEOPLASMELE INTRADUCTALE NEOPLASMUL INTRADUCTAL PAPILAR MUCINOS (IPMN) Definiție Este un neoplasm epitelial intraductal, ușor de observat (de obicei de peste 1 cm), cu celulele producătoare de mucină, care apare în ductul pancreatic principal sau ramurile sale. Epiteliul neoplazic este de obicei papilar
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Ofelia Şuteu, Daniela Coza, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92186_a_92681]
-
cromogranină. Sub 10% din celulele endocrine ale pancreasului sunt extrainsulare, dispuse periductal sau periacinar [1,3]. CLASIFICAREA HISTOLOGICĂ A TUMORILOR PANCREATICE Conform Organizației Mondiale a Sănătății (OMS/WHO) se adoptă următoarea clasificare prezentată în tabelul 117. LEZIUNI PREMALIGNE. NEOPLASMELE INTRADUCTALE NEOPLASMUL INTRADUCTAL PAPILAR MUCINOS (IPMN) Definiție Este un neoplasm epitelial intraductal, ușor de observat (de obicei de peste 1 cm), cu celulele producătoare de mucină, care apare în ductul pancreatic principal sau ramurile sale. Epiteliul neoplazic este de obicei papilar, iar secreția
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Ofelia Şuteu, Daniela Coza, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92186_a_92681]
-
sunt extrainsulare, dispuse periductal sau periacinar [1,3]. CLASIFICAREA HISTOLOGICĂ A TUMORILOR PANCREATICE Conform Organizației Mondiale a Sănătății (OMS/WHO) se adoptă următoarea clasificare prezentată în tabelul 117. LEZIUNI PREMALIGNE. NEOPLASMELE INTRADUCTALE NEOPLASMUL INTRADUCTAL PAPILAR MUCINOS (IPMN) Definiție Este un neoplasm epitelial intraductal, ușor de observat (de obicei de peste 1 cm), cu celulele producătoare de mucină, care apare în ductul pancreatic principal sau ramurile sale. Epiteliul neoplazic este de obicei papilar, iar secreția de mucină, dilatarea ductului (cu formarea chistelor) și
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Ofelia Şuteu, Daniela Coza, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92186_a_92681]
-
macroscopic sunt de duct principal sau de duct secundar (ramificații), putând fi și combinate. Un subtip distinct este IPMNul oncocitic [9,10]. Microscopia IPMNurile sunt caracterizate printr-o proliferare intraductală de celule cilindrice producătoare de mucină. Natura intraductală a acestor neoplasme poate fi apreciată prin evidențierea dezvoltării lor implicit la nivelul sistemului ductal ramificat. La IPMNuri lipsește stroma periductală hipercelulară de tip ovarian care caracterizează neoplasmele mucinoase chistice. Pe baza arhitecturii și a diferențierii celulare IPMNurile se clasifică în patru tipuri
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Ofelia Şuteu, Daniela Coza, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92186_a_92681]
-
caracterizate printr-o proliferare intraductală de celule cilindrice producătoare de mucină. Natura intraductală a acestor neoplasme poate fi apreciată prin evidențierea dezvoltării lor implicit la nivelul sistemului ductal ramificat. La IPMNuri lipsește stroma periductală hipercelulară de tip ovarian care caracterizează neoplasmele mucinoase chistice. Pe baza arhitecturii și a diferențierii celulare IPMNurile se clasifică în patru tipuri: gastric, intestinal, pancreatobiliar și oncocitic. Gradul displaziei se apreciază pe o scală de la 1 (ușoară) (fig. 244A) la 3 (severă) [9-11]. Imunohistochimia Markerii ductali, incluzând
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Ofelia Şuteu, Daniela Coza, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92186_a_92681]
-
pancreatobiliar și oncocitic. Gradul displaziei se apreciază pe o scală de la 1 (ușoară) (fig. 244A) la 3 (severă) [9-11]. Imunohistochimia Markerii ductali, incluzând CK 7 și 19, CA 19-9, B72-3 și CEA sunt puternic exprimați de majoritatea IPMNurilor [9,11]. NEOPLASMUL INTRADUCTAL TUBULOPAPILAR (ITPN) Definiție Este un neoplasm epitelial intraductal, cu formare de tubuli, cu un grad ridicat de displazie și diferențiere ductală, fără o producție evidentă de mucină. O creștere focală tubulopapilară poate fi observată. Dacă există și o componentă
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Ofelia Şuteu, Daniela Coza, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92186_a_92681]
-
pe o scală de la 1 (ușoară) (fig. 244A) la 3 (severă) [9-11]. Imunohistochimia Markerii ductali, incluzând CK 7 și 19, CA 19-9, B72-3 și CEA sunt puternic exprimați de majoritatea IPMNurilor [9,11]. NEOPLASMUL INTRADUCTAL TUBULOPAPILAR (ITPN) Definiție Este un neoplasm epitelial intraductal, cu formare de tubuli, cu un grad ridicat de displazie și diferențiere ductală, fără o producție evidentă de mucină. O creștere focală tubulopapilară poate fi observată. Dacă există și o componentă a unui carcinom invaziv atunci leziunile vor
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Ofelia Şuteu, Daniela Coza, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92186_a_92681]
-
formare de tubuli, cu un grad ridicat de displazie și diferențiere ductală, fără o producție evidentă de mucină. O creștere focală tubulopapilară poate fi observată. Dacă există și o componentă a unui carcinom invaziv atunci leziunile vor fi descrise ca: „neoplasm tubulopapilar intraductal asociat cu un carcinom invaziv” [9]. Macroscopia ITPNurile formează mase solide, nodulare în interiorul ductelor pancreatice dilatate. Nodulii sunt mari (până la 9 cm), denși și cărnoși. Formarea chistelor este adeseori mai puțin evidentă decât în cazul IPMNurilor. Secrețiile mucinoase
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Ofelia Şuteu, Daniela Coza, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92186_a_92681]
-
a celulelor, incluzând pozitivitate intensă pentru CK 7 și 19, CA 19-9, MUC1, MUC6; pozitivitate focală pentru B72-3, CA125/MUC16 și CEA, iar ocazional mai pot fi exprimați și alți anticorpi [9,11]. ADENOCARCINOMUL DUCTAL AL PANCREASULUI Definiție Este un neoplasm epitelial infiltrant cu diferențiere glandulară (ductală), de obicei cu o producție luminală sau intracelulară de mucus și fără o componentă predominantă a vreunui tip histologic. Una dintre trăsăturile tipice ale acestui neoplasm este reacția stromală desmoplazică abundentă [12] . Macroscopia Adenocarcinoamele
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Ofelia Şuteu, Daniela Coza, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92186_a_92681]
-
11]. ADENOCARCINOMUL DUCTAL AL PANCREASULUI Definiție Este un neoplasm epitelial infiltrant cu diferențiere glandulară (ductală), de obicei cu o producție luminală sau intracelulară de mucus și fără o componentă predominantă a vreunui tip histologic. Una dintre trăsăturile tipice ale acestui neoplasm este reacția stromală desmoplazică abundentă [12] . Macroscopia Adenocarcinoamele ductale sunt mase ferme, sclerotice și slab definite care înlocuiesc arhitectura normală, lobulară a glandei. Suprafețele netede sunt gălbui-albicioase. Hemoragia și necroza sunt rare, dar porțiuni microchistice pot să apară, mai ales
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Ofelia Şuteu, Daniela Coza, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92186_a_92681]
-
deosebi, fără echivoc, adenocarcinoamele ductale ale pancreasului [12]. Acestea pot fi pozitive pentru CK 7 (fig. 244F), 8, 18 și 19 (fig. 244G), EMA, CEA, CA19-9, DUPAN-2, MUC1 și MUC2 (fig. 244H) [2,3,14]. VARIANTE ALE ADENOCARCINOMULUI DUCTAL ȘI NEOPLASMELE MIXTE ALE PANCREASULUI Carcinomul adenoscuamos Carcinomul adenoscuamos este un neoplasm epitelial malign al pancreasului care prezintă o diferențiere semnificativă, atât ductală, cât și scuamoasă și are un prognostic mai rău decât adenocarcinomul ductal [2,3,15]. Carcinoamele cu diferențiere mixtă
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Ofelia Şuteu, Daniela Coza, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92186_a_92681]
-
fi pozitive pentru CK 7 (fig. 244F), 8, 18 și 19 (fig. 244G), EMA, CEA, CA19-9, DUPAN-2, MUC1 și MUC2 (fig. 244H) [2,3,14]. VARIANTE ALE ADENOCARCINOMULUI DUCTAL ȘI NEOPLASMELE MIXTE ALE PANCREASULUI Carcinomul adenoscuamos Carcinomul adenoscuamos este un neoplasm epitelial malign al pancreasului care prezintă o diferențiere semnificativă, atât ductală, cât și scuamoasă și are un prognostic mai rău decât adenocarcinomul ductal [2,3,15]. Carcinoamele cu diferențiere mixtă Acestea sunt neoplasme epiteliale maligne ale pancreasului care prezintă elemente
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Ofelia Şuteu, Daniela Coza, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92186_a_92681]
-
PANCREASULUI Carcinomul adenoscuamos Carcinomul adenoscuamos este un neoplasm epitelial malign al pancreasului care prezintă o diferențiere semnificativă, atât ductală, cât și scuamoasă și are un prognostic mai rău decât adenocarcinomul ductal [2,3,15]. Carcinoamele cu diferențiere mixtă Acestea sunt neoplasme epiteliale maligne ale pancreasului care prezintă elemente semnificative din două sau mai multe componente, fiecare componentă având o direcție distinctă de diferențiere. Tumorile de coliziune formate din două neoplasme diferite, separate topografic (ca areal) nu sunt incluse în diferențierea mixtă
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Ofelia Şuteu, Daniela Coza, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92186_a_92681]
-
adenocarcinomul ductal [2,3,15]. Carcinoamele cu diferențiere mixtă Acestea sunt neoplasme epiteliale maligne ale pancreasului care prezintă elemente semnificative din două sau mai multe componente, fiecare componentă având o direcție distinctă de diferențiere. Tumorile de coliziune formate din două neoplasme diferite, separate topografic (ca areal) nu sunt incluse în diferențierea mixtă. Rarele neoplasme acinare au o proporție substanțială (peste 30%) în constituirea formelor mixte [15]. Carcinoamele mixte acinar-neuroendocrine În multe dintre aceste neoplasme, singura dovadă a unei diferențieri divergente este
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Ofelia Şuteu, Daniela Coza, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92186_a_92681]