2,353 matches
-
de la Techirghiol a fost chiar amenințată cu suspendarea pentru comentariile critice în legătură cu deciziile arbitrilor. Dacă nici Ioana Babiuc nu are dreptul la a analiza prestația arbitrilor de judo, oare cine ar putea să îl mai aibă?! „Nu puteam să asist nepăsătoare la unele decizii luate de arbitrii care încă nu simt unele faze”, a declarat pentru ziarul regional al Moldovei „Evenimentul”, Ioana Babiuc. „Era evident că am dreptate, dar tot mi s-a spus că pot fi suspendată. Dacă eu comit
IOANA BABIUC. CUVÂNTUL ARBITREI, SOLID ŞI ECHITABIL ARGUMENT de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347674_a_349003]
-
mă privesc, ca soarele ascuns în munți pe colț de stele îți vorbesc. Îți mângâi buzele tăcut când gândul meu îți tot vorbește, și-atunci eu știu că s-a născut iubirea mea ce te iubește. Nu pot să stau nepăsător când chipul tău mă înconjoară, mai mult de tine-mi este dor când lacrimile mă omoară. Ești vis, nălucă, sau iubire? sau poate ești din univers? sau poate vii din fericire ce mi-ai cântat mereu în vers?. Citește mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/347599_a_348928]
-
la pericol. Luciul apei nu era tulburat decât de câteva lebede care se plimbau elegante pe lac. Cred că erau tot cele pe care le văzusem cu Miruna când am fost aici. Erau în aceeași formație, cu bobocii care înotau nepăsători, sub supravegherea părinților. Câte un cormoran flămând făcea scufundări repetate, căutându-și hrana pe fundul eleșteului, printre puietul de pește. Acesta este dușmanul declarat al pescarului de apă dulce și aliatul celui ce pescuiește chefal la mare. Când cormoranii se
MONSTRUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1095 din 30 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347692_a_349021]
-
ridicam cu fixa câte un caras din apă. Ca de obicei, când momești la mal pentru a pescui cu fixa, apare câte o broască țestoasă. Așa s-a întâmplat și acum: broasca și-a făcut apariția la suprafață și stătea nepăsătoare lângă pluta mea. Parcă mă sfida. Mă făcea atent că pot să scot fixa afară, de prins nu voi mai prinde pește, atât timp cât se ospătează ea în zonă din momeala aruncată de mine. Așa am și făcut. Am strâns fixa
MONSTRUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1095 din 30 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347692_a_349021]
-
ridicam cu fixa câte un caras din apă. Ca de obicei, când momești la mal pentru a pescui cu fixa, apare câte o broască țestoasă. Așa s-a întâmplat și acum: broasca și-a făcut apariția la suprafață și stătea nepăsătoare lângă pluta mea. Parcă mă sfida. Mă făcea atent că pot să scot fixa afară, de prins nu voi mai prinde pește, atât timp cât se ospătează ea în zonă din momeala aruncată de mine. Așa am și făcut. Am strâns fixa
MONSTRUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1095 din 30 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347692_a_349021]
-
fără un cuvânt... Un fâlfâit de aripi piere-n depărtare Sub făclia nopții curg lacrimi de iertare. Iartă-mă, O, Doamne, mânie port în suflet! Mi-am învelit cu umbră, al sufletului umblet. Durerea mă apasă, suflarea mi-o oprește Nepăsătoare, Soarta, inima-mi lovește. Pragul negru-al vieții l-am pășit acum Nici stelele, nici luna și niciun parfum De trandafir albastru, nu-mi pot alina Din suflet, durerea; de ea nu pot scăpa... Noaptea-mi este albă, gându-ntunecat
ODIHNEȘTE ÎN PACE! de DOINA THEISS în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350084_a_351413]
-
eu Revelionul în apartamentul lor dintr-un bloc. În așteptarea Noului An, ne-am trimis și noi speranțele cu visele-n băț, acolo, în gara Timpului, unde toate nădejdiile omenirii îl așteptau cu flori pe tânărul ce promitea împlinirea lor. Nepăsător că Bătrânul An moare lângă mine, am început și eu să chefuiesc cu cei dragi, înfruptându-mă din toate bunătățile de pe masă, unde erau sacrificate de-a valma, curcani, pui de găină, pești, purcei sau porci, toate pentru lacoma și
APROAPELE MEU, AUROLACUL de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350087_a_351416]
-
de ce i se-ntâmplă tânărului aurolac. Le-am răspuns stupefiat: cu ce v-am greșit stimate speranțe părăsite? Nici măcar nu-l cunosc pe dumnealui. -Nu-l cunoști? Cum ți-ai permis să mănânci somon și curcan, să bei șampanie, să benchetuiești nepăsător și egoist alături de dragul nostru flăcău, flămând și părăsit de toți cei ca tine, furându-i... -Ho, că n-am furat nimic, nimănui! Dimpotrivă, acest individ a intrat fraudulos în acest bloc, unde își permite să facă mizerie cu sticluțele
APROAPELE MEU, AUROLACUL de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350087_a_351416]
-
pe deasupra murdăriilor noastre, ale cetățenilor onorabili de pe această scârbavnică planetă. Cu inima strânsă, am sărit peste el, așa cum sărisem și peste cadavrul Bătrânului An. Era cursa cu obstacole de la răscrucea anilor. În zadar plângeau niște speranțe părăsite pe treptele vieții. Nepăsător și rece am ajuns acasă. Mi-am amăgit conștiința îndurerată cu motive puerile, că ce-am făcut, am făcut bine. Mulțumit de „argumentele” pledoariei mele, am încercat să adorm liniștit, fiind frânt de oboseală. N-apuc să plutesc în apele
APROAPELE MEU, AUROLACUL de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350087_a_351416]
-
numit-o baroneasă, el gândește fără cap, doar cu partea din prohab. Asta am citit și eu într-o carte din liceu, de-am pierdut un an apoi și mă luară la război. Azi ești asemeni tuturor... și te privesc nepăsător, iar viața mea se scurge-ncet, am fost și sunt poet. Poeții nu sunt judecați, în legea lor sunt împărați, zadarnic arși ori spânzurați, poeți eternizați. Ei nu trădează , nici nu mint, prin sine-o lume oglindind. BORIS MARIAN Referință
MITOLOGICALE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350187_a_351516]
-
Rază: Marginea cercului. Axă: Perfect. Rază: Și ce-i cu acest lucru? (Axă trasează o linie ce împarte cercul în două jumătăți egale.) Axă: În stânga sunt oamenii care sunt împotriva ta, în dreapta sunt oamenii ce-i ai aproape, dar sunt nepăsători față de propria-ți persoană. Osie: Ce interesant! Spiță: Ești singur în cerc. Rază: Eu nu mai înțeleg nimic. Osie: Ce nu înțelegi? Rază: Ce aș putea să înțeleg? Axă: Că la un moment dat te cuprinde așa, un fel de
ROATA de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350237_a_351566]
-
adânc. Nu mai băga în seamă pe niciunul din "ai casei", sărea pe cât putea peste mese, refuza invitațiile prietenilor, devenise absentă și distantă cu cei din jur; dacă cineva îi adresa vreo vorbă, îi răspundea ușor agresiv și își cufunda nepăsătoare ochii la loc în cărți... - Alma, zise cu blândețe "dady", tatăl fetei, ce faci tu aici? Nu mai mergi nicăieri cu prietenii tăi, nu te-am mai văzut ieșind la plimbare de nu mai țin minte când... Stai de atâta
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361907_a_363236]
-
Atunci, eu n-am știut cât de dragă-ți sunt Timpu'-ntr-a sa fugă anii i-a cernut Dar inima-i aceeași din vremea tinereții Când soarta ne-a-ncâlcit drumurile... vieții. Iubirea cea dintâi e nemuritoare Tinerețea însă e nepăsătoare... Ani, abia când trec, simți ce ai pierdut Viața vrei să-ncepi, iar, de la-nceput... Trecutul stă ascuns în ceasul din perete Și-n fotografii privite cu... regrete. Mii de întrebări fruntea îmi încruntă Iubirea tinereții cu gândul se confruntă
SĂ NE REVEDEM, OARE VOM AJUNGE? de DOINA THEISS în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361987_a_363316]
-
a trecut . . . Plângeam pe prispă, cui să mai spun că Ida, m-a bătut ! ( o vecină ) ,, Unde-i bunica, unde s-a dus ? Adu-mi-o înapoi !” Plângea și tata, încet mi-a spus : ,, Așa plecăm și noi !” Atâția oameni, nepăsători, mâncau și mult vorbeau . Știau că-n viață te naști și mori și mie, nu-mi spuneau!. Mai trist, în cușcă mă aștepta, Molii, cățelul meu, Ce se-ntâmplase, poate știa, Nu pricepeam doar eu. Am înțeles abia mai târziu
BUNICA de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 603 din 25 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365824_a_367153]
-
bucălata și bălaie, În părul căreia sălășluiesc basmele copilăriei mele, Scrijelite pe petale de maci sângerii, Prinși în cununa-i de regina a tinereții și belșugului. Mă cheamă dealurile verzi și luminoase Pe care ma rostogoleam, Copil fiind, Zburdalnic și nepăsător, Indiferent la trecerea mea grăbita prin lume. Mă cheamă dorul nebun, Plecat cu tolba plină de îndemnuri, Să m-aduca acasă, După drumuri lungi și întortocheate, Numarandu-mi pașii apăsați și greoi, Scurtand-mi potecile, oprindu-mi alergarea neobosita. Mă
ACASA de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365889_a_367218]
-
Numarandu-mi pașii apăsați și greoi, Scurtand-mi potecile, oprindu-mi alergarea neobosita. Mă cheamă vântul ștrengar, Ce-mi fredonează cântarea vieții Și-a locurilor ce-am lăsat. Mă cheamă părinții, S-ajung la căsuța din vale, Unde timpul curge nepăsător, Unde viața își pictează pânză grăbit, Unde povestea mea și-a lor se scrie încă... Referință Bibliografica: Acasă / Eleonora Stoicescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1634, Anul V, 22 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Eleonora Stoicescu : Toate
ACASA de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365889_a_367218]
-
care n-a iubit niciodată, nu poate spune că a trăit cu adevărat vreodată. Sebastian acum era conștient de faptul că dacă iubești pe cineva căruia nu-i spui ce sentimente ai pentru el, acela s-ar putea să treacă nepăsător pe lângă tine fără să-ți cunoască idealurile, fără să-ți simtă trăirile. Pentru el era un exemplu viu Minodora, care dacă nu-și recunoștea dragostea față de el, niciodată nu ar fi aflat adevărul despre aceasta, chiar dacăGeorgeta prin bunăvoința sa
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]
-
flori sângerii răsărite în locul unde acești colți i se împlântaseră, destrămând toate visele. Nu se poate spune, totuși că autoarea nu iubește primăvara, sărbătoarea, când, cu brațele pline de muguri și cu inima visătoare legănată de-o frunză tânără, viseară nepăsătoare la zboruri albe (Cu brațele pline de muguri). Este o poezie plină de avânt juvenil care îmbie la dragoste, la rod, la un „poem în devenire”. Poveri, biciuriri de gânduri, tăceri ce scapără întrebări, furtuni iscate „din nepăsarea clipei”, ochii
PAŞI PRIN MISTERIOASA GRĂDINĂ A CUVÂNTULUI, RECENZIE LA CARTEA VALENTINEI BECART UNDEVA, UN POET , EDITURA ARHIP ART, SIBIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365235_a_366564]
-
NU. Atitudinea nu este o regulă. Este un dar. Nimeni nu te poate obliga, să simți, să dorești, să speri, să alegi... NU. Șansa nu este o opțiune ci un cadou divin. Dacă sufletul e orb, ea trece mai departe nepăsătoare. Altcineva o va îmbrățișa. NU. Teama nu este o virtute, nici orgoliul. Ele sunt radicali întro ecuație necunoscută. NU. Iubirea nu este un virus tratabil ... Ea-i o valvă a inimii. NU. Curajul nu este un trofeu. Este efectul unei
NU SAU DA de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365371_a_366700]
-
partid pe județul Constanța față de Gheorghe Gheorghiu Dej, că el va fi primul din țară care va colectiviza întreguljudeț. Cotorișcă, cum era poreclit primarul a uitat de prietenie sau de gradul de rudenie. El era ca un surdo-mut, inuman și nepăsător la suferințele oamenilor. Nu a avut pământ mult și nici chef să-l muncească nu avea, așa că a preferat să intre cu el în colectiv și să-și vadă de croitoria lui. Se trăgea dintr-o familie mai săracă și
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
fi împreună câteva ore, de a retrăi substanțial acel miracol a cărei speranță de împlinire nu putea fi decât dureroasă; dureros de dulce.... * Îngăduitori și înțelegători totodată suntem mai degrabă atunci când avem toată viața înainte, când ne permitem să fim nepăsători cu prezentul, încrezători fiind în steaua noastră norocoasă. Vârstnicii au însă o altă părere, îi consideră pe tineri ca fiind superficiali, risipitori. Ființa lui Albert părea să fie cuprinsă de răvășire, ca într-un vifor de iarnă. Așa i-a
II. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365179_a_366508]
-
de gând să repete nici anul acesta măcar. În familie, campionul repetențiilor este Chio. Șme s-a descurcat însă. I-a dus de nas de fiecare dată pe profesori, reușind să treacă clasele. Nu arareori râde de Chio. Acesta rămâne nepăsător. Vulpe nu poate rămâne nepăsător. Cioxe, și nici altcineva, n-or să râdă niciodată de el. Îl snopește în bătaie ori de câte ori are ocazia. Trebuie însă să o facă din ce în ce mai rar; Cioxe îl pârăște familiei. Vulpe a prins că între Cioxe
IV. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365161_a_366490]
-
anul acesta măcar. În familie, campionul repetențiilor este Chio. Șme s-a descurcat însă. I-a dus de nas de fiecare dată pe profesori, reușind să treacă clasele. Nu arareori râde de Chio. Acesta rămâne nepăsător. Vulpe nu poate rămâne nepăsător. Cioxe, și nici altcineva, n-or să râdă niciodată de el. Îl snopește în bătaie ori de câte ori are ocazia. Trebuie însă să o facă din ce în ce mai rar; Cioxe îl pârăște familiei. Vulpe a prins că între Cioxe și Moșu s-a înfiripat
IV. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365161_a_366490]
-
sau altul, a fost Iuria. Copleșit de amintiri, încântat de realitate, Albert nu poate decât să-și propună împăcarea cu sine. * Ceea ce nu reuțiseră, pe deplin, insistențele Toloșicăi asupra lui Jen, a reușit atitudinea Ericăi față de acesta. Pe căt de nepăsător fusese față de insistențele Ericăi pentru o reîmpăcare, pe atât de incitat era acum de nepăsarea ei. Dacă până nu demult, el unul, căuta permanent s-o ocolească, să nu-i întâlnească privirea încărcată de rugăminți și iubire, acum nepăsarea acesteia
III. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365180_a_366509]
-
o pauză de masă: - Felicitări, ai luat examenul la liceu. - Bine... - Nu te bucuri? - Ba da.... Nu se bucura. Se bucurau alții pentru el. Pentru el, reușita nu conta câtuși de puțin; Iuria absolvise admiterea la liceul economic. * * * A fi nepăsător, într-un colectiv de adolescenți dornici de afirmare, poate fi un avantaj. Poți judeca totul la rece, nu-ți dorești nimic, poți fi obiectiv, poți câștiga oarece simpatie chiar și fără să-ți dorești așa ceva sau poți fi privit cu
V. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365162_a_366491]