1,827 matches
-
avertizat de niște prieteni asupra dificultăților întâmpinate la vămi. Unii călători erau scotociți până și-n nădragi, la sosire ca și la plecare, de funcționari chițibușari care puneau taxă nu doar pe marfă, ci și pe dinari. Dacă evitam această neplăcere, nu puteam decât să apreciez și mai bine măreția acestei cetăți antice, întemeiate de Alexandru cel Mare, un suveran despre care Coranul vorbește în cuvinte elogioase și al cărui mormânt este un loc de pelerinaj pentru cei cucernici. Este adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
care și le ținuse până atunci. * * * De cea de-a doua spaimă, Nur a avut parte la Djerba, o lună mai târziu. Însă, de data asta, n-am văzut-o plângând. Ne opriserăm pentru popasul de noapte și, nu fără neplăcere, părăsisem pentru o vreme scândurile mișcătoare ca să merg cu Abbad pe uscat. În plus, eram curios să cunosc un pic insula aceea a cărei viață plăcută îmi fusese mult lăudată. Ea a aparținut mult timp regilor din Tunis, însă locuitorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cărturar. A nimerit, colac peste pupăză, peste un diplomat. Nu ne așteptam la atât de mult. Se cuvenea oare să mă simt măgulit de a fi o captură atât de bună? În orice caz, n-am manifestat nici bucurie, nici neplăcere. Eram mai cu seamă extrem de intrigat și decis să aflu mai multe. Dar Guicciardini se ridica deja de pe scaun. Abia ieșise, că un ofițer de gardă a venit în celulă să mă întrebe dacă am nevoie de ceva. Am cerut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cărți de curând citite, au făcut să mă închid în mine. Așa mă apăr, evitând conflictele de orice natură. Ce rost ar avea să „pârăsc”? Pe lângă faptul că le-aș da apă la moară, aș provoca o serie întreagă de neplăceri dirigintei, părinților! Și așa majoritatea are impresia că obrăznicia este un fel de armă cu care se poate impune atât în fața celor din jur, cât și în timpul orelor. Nu sunt cel mai inteligent din clasă, dar încerc să țin ștacheta
“Ah, aceşti adolescenţi”. In: ANTOLOGIE:poezie by Denis David Damşa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_673]
-
propriile lumi și să ignore luptele ce continuau reușeau să doarmă noaptea. Unul dintre acești puțini norocoși era Kulfi, însăși mama lui Baba al Maimuțelor, care reușise să lase deoparte toată agitația cu primatele, ca și cum nu era decât o mică neplăcere să țină proviziile încuiate înăuntru în loc să le lase la loc deschis sau să trebuiască să gonească din când în când câte o maimuță cu mătura. Preocupată de propriile-i gânduri, în care nimic altceava nu părea să pătrundă vreodată, mergea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
eu, întâlnirea pentru prânz pe care nu o mai încercaserăm încă. Un aperitiv, micul dejun, cina - dar nu prânzul. I-am spus că „voi înțelege pe deplin“ dacă s-a hotărât să pună capăt unei povești care îi provoca doar neplăceri și să spună că e de ajuns. Nu-mi voi îngădui să-mi cumpăr prânzul, am spus eu, și sunt foarte serios. Doamne, nu-i așa? Eu și îndureratul meu spate am băut cocteiluri cu Butch Beausoleil. Din fericire, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cuțit mare, aderă la toate ideile astea noi cu împărțirea bogăției. — Deschide, spuse el arătând cu lama cuțitului. Martina potrivi cheia oftând greu. Bun, mi-am spus eu. Ușa ei are o mulțime de încuietori. Care s-o ferească de neplăceri. M-am întors. Ce urma? Nu știam. Probabil că nici el nu știa încă. Tipul aștepta într-o încordare tremurătoare, cu nervii întinși ca niște corzi gata să se rupă, cu nenorocita aia de sabie în mână licărind în lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pleci nicăieri, amice. Ce părere ai de tipul ăsta? am întrebat eu și m-am întors spre Martina. * E adevărat ce se spune: jaful în New York e o afacere riscantă. Îți pui în primejdie sănătatea, pot apărea tot felul de neplăceri, la care se mai adaugă și încurcăturile cu legea. Pe lângă toate astea, se mai poate dovedi și o afacere cam scumpă. M-am luptat ca dracu până am reușit să-l fac pe puști să stea pe picioarele lui. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
așa. Vina. Trebuie să fie vina cuiva. Este a noastră. A fost experimentul nostru. Dar Trandafirul... Trandafirul e un lucru minunat. Cum de ne-a adus atât de multă suferință? E groaznic că o astfel de minune poate provoca atâtea neplăceri. Trebuie să plec. Nu vreau să privesc. Femeia numită Dolores O’Toole coboară de pe munte. Voi pleca împreună cu ea. în ceea ce te privește, prietene, îmi voi lua rămas-bun și de la tine. Nu mai vreau să am prieteni. Te voi sacrifica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de orez sălbatic) și homar (jumătate, plus maioneză cu lămâie) și m-am lăsat pe spate îngândurată. În aveam de-o parte pe Sir Richard, iar de cealaltă, pe Minor; James Rattray-Potter era suficient de departe ca să nu-mi cauzeze neplăceri și m-am amuzat singură evitând intenționat privirile lui Sebastian, care încerca cu disperare să-mi atragă atenția. La finalul cinei, am avut impresia că are de gând să se urce pe scaun și să-mi facă semne. —James își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
această ipostază a fantomaticului poate fi convertită în comic, satira ocupându-se de persiflarea ei. P. Bruegel „Triumful morții” Făcând parte din categoria ordinarului, noțiunea de dezgustător opune - conform lui Rosenkranz grosolănia animatului, atrăgătorul hidosului. Prin grosolănia sa, dezgustătorul provoacă neplăcere, prin mortificare inspiră groază, iar prin hidoșenie-scârbă, aspecte și sentimente implicate deopotrivă în macabru ca și în grotesc. De altfel, grosolanul displace mai ales prin “ caracterul inform al masei sale”, de aceea mișcările sale vor fi greoaie, stângace și chiar
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
un Întăritor, astfel că Noimann luă o felioară de lămâie, mestecând-o Între dinți. Cerul gurii i se strepezise și Noimann Îl destinsese, dând pe gât un păhărel de Alexandrion, punctat cu cinci steluțe argintii. Viața, dincolo de tot felul de neplăceri și neajunsuri, Își avea farmecul ei. Fiecare clipă trebuia savurată pe deplin. Timpul putea fi simțit și pe-afară, și pe dinăuntru. Ce altceva erau oare secundele și minutele decât niște scoici ce se lungeau sau se scurtau Întruna, În funcție de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
acest fapt. Beția cruntă și ștergerea memoriei erau mijloace prin care medicul Încerca, În disperarea lui, să pătrundă tocmai această lume a somnului fără hotare. După un marș de câteva zile, ca să scape de sâcâiala de acasă sau de alte neplăceri, stomatologul Paul descindea la cimitir. Mulți șoferi de taxi cunoșteau aceste ciudățenii ale sale, deși, la drept vorbind, el apela destul de rar la serviciile lor, preferând să meargă până la lăcașul său de veci pe jos. „Puțină mișcare nu strică niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cărțile ce-arată?” „Nu le-am consultat decât În treacăt”, spuse inginerul. „Și?” Întrebă pictorul. „Ar fi bine ca domnul Noimann să evite barierele. O schimbare de macaz În viața de aici sau cea de-apoi Îi poate aduce multe neplăceri...” Mesenii râseră. Dar medicului vorba aceasta i se Înfipse ca un cui În inimă. Asta cu atât mai mult cu cât Satanovski se oferi să prezinte un alt spectacol de prestidigitație. Și, fără să mai lungească vorba, pocnind din degete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
masă cu două scaune, deși este acum „camera pedagogului“, a fost destinată (și Încă mai este) păstrării lenjeriei de pat de la toate camerele de la etajul Întâi. Grințu privește din nou ceașca plină de mucuri și Își amintește sau descoperă cu neplăcere că a dormit În acest miros stătut de fum de tutun. Încearcă să folosească această informație pentru a-și explica indispoziția lui din această dimineață. Totuși nu se grăbește să deschidă geamul, i-a fost frig toată noaptea, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
aceste informații. Dacă nu mă credeți, consultați presa. Eu sunt nevoit să părăsesc orașul Los Angeles din cauza unor probleme personale, dar mi-ar plăcea să discutăm despre Coleman. Nu voi transmite ceea ce voi afla marelui juriu. Mi-ar provoca mari neplăceri dacă aș face-o. T.Meeks AICI SE TERMINĂ PASAJUL RETRAS Buzz se deplasă la motelul Seaspray, sperând în sinea lui că moartea lui Mal făcuse inutilă supravegherea lui Lesnick de către oamenii Procuraturii. Ajunse în fața unui țarc plin cu automobile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ce... dar de spus, tot nu-drăzneam să-i spun tatii! Se făcuse ora de plecare. Întîrziam! ― Ce e, mă, cu tine, nu pleci odată? Vrei să întîrzii?! ― Nu, tată!... uitasem un caiet și... ― Hai, grăbește-te, că-ntîrzii și poți avea neplăceri! ― Da, uite, acuma plec! Tata intrase în baie. Eu, după el. ― Tată!... ― Glu, glu, glu... phol, phol, phol... ptiu! Făcea gargară cu Odol. ― Ce e, mă, tot n-ai plecat?! ― Nu, tată ...ă, ă, ...și, ă ...uite ce e, ăă
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
noștri ― culmea curajului ― chiar în vizuina lor! În recreație m-am dus la Barbă și m-am plâns de Fischer. Barbă, om superior și înțelegător al situației, m-a asigurat că, începînd din acea clipă, nu voi mai suferi nici o neplăcere din partea nimănui ― din acel punct de vedere, bineînțeles! Ce-o fi făcut sau ce-o fi vorbit el cu Fischer și cu ceilalți profesori nu știu, dar nu s-a mai atins nimeni de mine; iar Fischer m-a ascultat
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
aureola de poeți în fața iubitelor, mă inundau cu cereri care de care mai pretențioase și mai originale, ca să nu le zic trăsnite! Și într-o bună zi, concursul prietenesc pe care-l dam îndrăgostiților noștri mi-a adus o mică neplăcere. În prima recreație veni la mine Stelian Dinulescu, un băiat voinic și foarte cumsecade. Era dintr-o familie înstărită din provincie și fusese dat la internat, așa că nu ieșea în oraș decât duminica, și atunci numai dacă obținuse note bune
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
dat țării atâtea și atâtea generații de oameni de seamă etc, etc, și apoi încheia cam în felul următor: ― Așa că, domnule elev, pe viitor am să vă rog să vă supravegheați atitudinea mai îndeaproape, căci s-ar putea să aveți neplăceri și mai mari, și totul ar fi în dauna dumneavoastră. Până atunci, am regretul de a vă face cunoscut că sînteți eliminat pe cinci zile. Vă rog să comunicați aceasta și părinților dumneavoastră și să-mi aduceți semnată această adresă
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
admirative se ridicau spre mine. Stăteam mai în spate și cei din față se răsuciseră și se uitau increduli, nu prea curioși, strâmbi ca în fața oricărei întîmplări care iese din albia obișnuinței: dacă putusem învăța de zece (fiindcă, mârâind de neplăcere, profesorul mă anunță că îmi dă zece, dar că mă va verifica îndată printr-un examen oral) atunci de ce luasem în două trimestre, trei? Oamenilor nu le plac astfel de deturnări. Trei ai luat, cu trei să rămîi! Și mulți
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
biserică și o școală. Acum, însă, când mlădițele pe care le lăsase să crească începeau să scoată muguri, era îngrijorat pentru viitorul acelor elevi. Își dădea seama că, dacă lăsa mult timp situația neluată în seamă, aveau să se iște neplăceri. Nobunaga ieși din clasă și fu condus de preoți într-o încăpere bine mobilată. Acolo, Nobunaga se odihni pe un scaun colorat, scânteietor, rezervat musafirilor de rang. Apoi, preoții aduseră ceai și tutun din țara lor, pe care le prețuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
poate, răspunse Hideyoshi, pe un ton indiferent. Katsuie credea, probabil, că Hideyoshi devenea împăciuitor și-și luă rapid o atitudine bătăioasă. Toată făptura îi înțepeni într-un amestec de demnitate și antipatie, înfățișând o expresie prin care-și manifesta maxima neplăcere. — Păi cum, Senior Hideyoshi. Nu dumneata ești persoana care a solicitat prezența Seniorului Samboshi? Zău că n-am idee, dar... Nu te înșeli. Eu am susținut-o, din necesitate. — Din necesitate? Katsuie își netezi cutele kimonoului. Era încă înainte de ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
scris. Poate că acesta ar fi ultimul dar pe care mi l-ar putea face cineva, să îmi văd cartea publicată”, spune cel care a fost pe rând, învățător și profesor de limba română și istorie. Își amintește cu oarecare neplăcere de anii comunismului, de teroarea pe care o instauraseră securiștii. Nu a fost membru de partid decât foarte puțin timp și acest lucru l-a costat foarte mult. „Pe 26 aprilie 1963 eram candidat pentru a fi membru de partid
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
am trăit. Aprecierile deosebite pe care le faceți la adresa mea și a volumului în discuție mă încurajează să merg și mai departe cu aceleași principii - atât cât Creatorul mă va mai ține în această lume în care am avut numeroase neplăceri, dar și unele satisfacții de ordin moral-existențial. Vă mulțumesc repetat pentru aprecieri și rămân al Dvs. modest ucenic în arta scrisului. Al. Mânăstireanu *** Jurnalul Iubirii, Durerii și Speranței de Amelia Ioana Popescu Încă din august anul trecut am luat cunoștință
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]