7,995 matches
-
noi va avea două idei!” Această carte este o ilustrare a acestui citat. Comunicarea cu autoarea a inceput cu o problemă de iconografie. "Ioan: - Vezi dincolo de unicorn însemnele din icoană. Vreau și eu să știu chiar acum. În loc să stăm în neputințele zilei, pe urmele integralei cu făina de 7 nule, dăm drumul la bila Arhanghelului Mihail, pe scara muntelui de cretă a Tympului, cu nodurile lui acum și atunci, pe cercul magic al bucuriei, să fie-n binecuvântare după credința ta
DOMNUL PROFESOR IOAN-MIRCEA POPOVICI DESPRE ROMANUL CUIB DE PĂSĂRI SPIN, CUIB DE JOCURI NEJUCATE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2087 din 17 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380091_a_381420]
-
-n lacrimi De a noastră tânguire, Din șuvoaiele de patimi, Ne-a rămas doar amintire. Atârnă toate de un fir Și hău sub noi ce ne înghite, Am bea durerea din potir, Dar clipele ni-s asfințite. Te răstignești în neputință Pe drumul crucii, abătut, Și duci o viață în sentință, Ș-apoi o iei de la-nceput! Și nu mai ai nici o putere, Ești numai tu, crucificat, Amar te zbați printre mistere, Cătând' cumva să fii-mpăcat În tunete asurzitoare Ce zdruncină
SINGURI de DANIEL DAC în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380116_a_381445]
-
-o în brațele lui. Îi era datoare pentru acel gest, ea a făcut-o mecanic, nu a fost iubire, a fost o chemare a simțurilor răzvrătite, a inimii înlănțuite, a vieții care-și căuta libertatea, a dorului de aș striga neputința, a femeii care-și voia iubirea înapoi, ființa furată și ținută încătușată. El, Eugen, a fost omul care a rupt barierele, a distrus lanțurile, a spart cătușele, a mângâiat sufletul, a răcorit inima prea înfierbântată, a spus dorului: pleacă. Îi
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU X de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380087_a_381416]
-
devine” ceea ce nu mai fusese înainte. Cât de important este totuși omul pentru Dumnezeu, daca Dumnezeu Însuși, Creatorul a tuturor celor văzute și nevăzute, “își modifică” existența Să eternă și personală de dragul nostru? ● Dumnezeu crează datorită plinătății Sale, omul datorită neputințelor sale. Dar prin creație omul se apropie de Dumnezeu, nu ca “demiurg” ci precum un copil care imită pe cei mari construind pe nisip castele. ● Un om devine cu adevarat Om numai atunci cand iubește, se roaga, se jertfește pentru binele
DESPRE IUBIRE de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380154_a_381483]
-
sporește și pe care nu trebuie să le părăsești. Omul poartă amprenta locului în care s-a născut, pe tot parcursul vieții. De aceea, veneticul, străinul din alt sat, nu este bine văzut de colectivitate, integrarea lui fiind „aproape cu neputință, pentru că păstrează însușirile locului de unde a venit“. La antipod, tot ce iese din hotarul satului, locurile în care au avut loc nelegiuiri sau casele părăsite sunt „locuri rele“, pe care omul trebuie să le evite ori la care să fie
ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” ERNEST BERNEA ?' GÂNDITOR CREŞTIN, PROMOTOR ŞI FILOZOF AL CULTURII ROMÂNEŞTI AUTENTICE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2279 din 28 [Corola-blog/BlogPost/380047_a_381376]
-
icoana Marelui purtător de biruință - Gheorghe! Desenul meu era un eșec, nu aducea cu nimic a icoană. Atunci mi-am dat seama că pictura bizantină e mai mult decât un simplu desen!”, mărturisește cu o sinceritate debordantă Maestra. Cauza acelei neputințe? ” Firește că nu mă puteam împăca cu ideea unei nereușite. Simțeam că ceva îmi scapă. Încet, încet, mi-am dat seama că e nevoie de o altă abordare, de o anumită așezare, motiv pentru care am mers și am vorbit
Sfinții din icoane – lumini peste veacuri / Pictorii Dana și Ioan Moldoveanu [Corola-blog/BlogPost/94065_a_95357]
-
Cu cât e mai aproape pare că se mișcă mai repede / Cu cât e mai departe dă impresia că stă pe loc. / Timpul văzut este invers proporțional / cu distanța vederii...” (Ținta) Iar, întru-cuvântare, „să nu cerem mai mult cerului / decât neputința stelelor...”, pentru că „frumosul este surâsul purității”, iar rodul ei, creația (poezia) - devine „stare de spirit”. Și-n acest vârtej învârtoșat, „doarme între nori ochiul tău deschis” ( Noaptea unei frunze), iubite Poet! Dacă la o răsărire, vocea străpunge prin timp, străluminat
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94211_a_95503]
-
rămân nouă, în ciuda trecerii timpului. Ce melodie dance! Numai bună de binedispus lumea. Dar ce cântec are apă care curge într-o sticlă de plastic? Un reggaeton de excepție, o apă care își cântă versurile, durerea de a sta închisă, neputința ei de a evadă. Citește mai mult Câtă muzicalitate există în cântecul apei!V-ați gândit vreodată? Pentru început, imaginați-vă valurile liniștite ale mării. Ce vals! Câtă grație! Marea intinzandu-si trena cea albă pe malul fierbinte.Dar, de
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
rămân nouă, în ciuda trecerii timpului. Ce melodie dance! Numai bună de binedispus lumea.Dar ce cântec are apă care curge într-o sticlă de plastic? Un reggaeton de excepție, o apă care își cântă versurile, durerea de a sta închisă, neputința ei de a evadă.... XIV. MAMA, de Maria Cristina Pârvu, publicat în Ediția nr. 2057 din 18 august 2016. Tocmai ce am închis ochii și mi-am amintit...curtea casei, la câteva ore după trecerea mamei dincolo, ger afară și
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
De har plin și de credință Ne-ai vorbit de Tatăl Sfânt Și ne-ai spus că ne iubește Și ne vrea să fim ai Lui Dacă omu-i dăruiește Inima din pieptul lui . . . . . . . . Tatăl Sfânt ne-a înțeles Grava nostră neputință Și pe Isus l-a trimes Să ne-mbrace în credință Astfel dar cine s-ncrede În Isus Mântuitorul Viața-n sine nu o pierde Căci El e Izbăvitorul Tatăl Sfânt ne dă odihnă Doar prin jertfa Lui Hristos Dac-
TATĂL ȘI ISUS de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378149_a_379478]
-
smereniei și al fricii lui Dumnezeu ci al neglijenței și al delăsării duhovnicești. Și, îndată ce se "denunțau" ca păcătoși, amânarea Botezului din motive de "nepregătire" și "nevrednicie" apărea ca o lipsă de grijă față de Taine. Este pur și simplu cu neputință să găsești un text patristic pe care să se sprijine ideea ca acela care nu se poate împărtăși cu vrednicie este mai bine să se abțină de la aceasta. Sfântul Ioan Casian scrie: "Nu trebuie să nu primim Sfânta Împărtășanie, fiindcă
DESPRE TEMEINICIA SFINTEI EUHARISTII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2005 din 27 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378172_a_379501]
-
lumea este lumea formelor, spune el, atunci ea este și lumea scopurilor. Cât privește infinitul, el nu există în act, dar nu i se poate tăgădui existența, ca atare el există în mod potențial, există numai în diviziune. Este cu neputință să existe timp fără suflet și dacă n-ar fi sufletul, nu ar fi nici timpul. Cu trecerea anilor Aristotel rămâne totuși mai puțin om de știință și devine mai curând un metafizician și purcede la studierea ființei umane: Sufletul
„ALEGEREA, NU ȘANSA, DETERMINĂ DESTINUL NOSTRU” de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/378248_a_379577]
-
Aștept să treacă pe la mine Speranța noastră cu alai. Visând mereu numai la tine Ca vrabia al său mălai. Eu știu că dincolo, abile M-așteptă nopți întunecate. Și vor dura chiar multe zile Să văd iubiri împerecheate. Am sentimentul neputinței De câte ori te văd pe tine. Și apuc calea pocăinței Ca mie să îmi fie bine. Te văd în vise tot mereu Cum mă atragi, m-ademenești. Golind pe însuși Dumnezeu De sentimentele firești. Aș vrea ca să mă lecuiesc Mergând pe
CALEA POCĂINȚEI de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378320_a_379649]
-
păcat ! Mă-ncearcă sentiment cumplit Ca de curată nebunie. În care eu voi sta pitit Să-ți cercetez melancolie. Aștept să treacă pe la mine Speranța noastră cu alai. Visând mereu numai la tine Ca vrabia al său mălai. Am sentimentul neputinței De câte ori te văd pe tine. Și apuc calea pocăinței Ca mie să îmi fie bine. Brăila, iunie 2016 Referință Bibliografică: CALEA POCĂINȚEI / Florin Cezar Călin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2081, Anul VI, 11 septembrie 2016. Drepturi de Autor
CALEA POCĂINȚEI de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378320_a_379649]
-
apariția acel Ceva în care Hannah Arendt avea să identifice „incompatibilitatea iritantă dintre puterea reală a omului modern (mai mare decât oricând înainte, atât de mare, încât omul ar putea pune sub semnul întrebării însăși existența propriului său univers) și neputința oamenilor moderni de a trăi într-o lume pe care propria lor putere a stabilit-o și de a înțelege semnificația acestei lumi[1]” Curând după 1945, România, ca și Cehia, Ungaria sau Polonia, de fapt ca toate celelalte țări
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93420_a_94712]
-
câte un pic de istorie... Din acest imperiu de tristețe și de istorie, plină de romanitate, am plecat într-o zi trei oameni în sensul invers acelor de ceasornic. Am lăsat în urma noastră aerul plin de mirosul toamnei și de neputința de a întreprinde ceva pentru îndreptarea unei situații ce-ți insuflă tristețe. Am plecat vorbind aprins despre planuri de salvare a unui monstru cu șase capete, îmbrățișat de ape și acoperit de aurul nisipului. Într-un târziu, chiar am plecat
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93752_a_95044]
-
copac adâncă răsădire de uitare cu mintea agățată de mutare s-a răsădit în veacul cel din veac... alienat de prea multa știință și-a însemnat pe frunte false vorbe ca fiind esența vieții gânduri oarbe și înotând în patimi neputință un ins neomenit de Veacul Vieții și construit pe legi tehnicizate își ține capul mândru somn pe spate idolizând mocirla de moloz a pieții un somn neomenesc îi strânge pleopa hiene de cuvânt îi sfâșie avântul colecționari de vânt îi
POEM HIERATIC XXI AMPRENTA VEŞNICIEI de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377122_a_378451]
-
Nu tot ce zboară se mănâncă și nu tot ce se naște, e bastard!”. Ca într-o comedie de bulevard, amândoi au ridicat mâinile ca-n fața unui revolver apărut pe neașteptate. Și-au ridicat mâinile și s-au predat neputinței. Secretara și-a retras demisia, iar directorul și-a promis sie însuși să nu-și mai vâre nasul în burta salariatelor sale. ------------------------- Harry ROSS 20 februarie 2015 Israel Referință Bibliografică: Harry ROSS - CINE A SEDUS-O PE LIZETTE? / Harry Ross
CINE A SEDUS-O PE LIZETTE? de HARRY ROSS în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377107_a_378436]
-
se preda, el ținuse să mai treacă, pentru ultima oară, pe la casa lui, să-și mângâie copilașii și soția. Ajunsese noaptea acasă, iar cei din familie deja se culcaseră. Cum să aducă el vestea cea groaznică familiei? Era aproape cu neputință! Totuși, Nicolas deja era foarte decis să sufere alături de misionarul Lucas! Urmase un impresionant dialog de despărțire de familie, un fapt cutremurător: - Nicolas, îl întâmpinase cu bucurie soția sa, Lidia. Ai reușit să te întorci acasă? Ai venit să-ți
FINAL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377197_a_378526]
-
în pârgă Și mierea din stupi a început să curgă... Drumețule drag, poarta am descuiat, Iar florile de tei s-au scuturat, Iar plâng florile de nu mă uita, Acelea, semănate cu mâna ta... Iar privesc stele cerului de sus, Neputința în suflet iar mi s-a pus, Iar în mine focul arde mocnit, Iar în inimă o durere mută s-a zidit... Drumețule vino, clipe să împărțim, Iar gândurile de dor să le unim... Să nu mă judeci chiar dacă suspin
DRUMEȚULE de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382132_a_383461]
-
și prin patimi Ce din dor cu foc ți-am curs, Fără ele-am să te las, Iar de mine nepătruns. Să zaci greu de dor de mine, În nopți duse piară-mi ființa, Neaflându-mi mângâierea, Alint fie-ți neputința. Fără vlagă să mă cauți, Să-mi cați șoaptele prin tine, Veșnic goale îți rămână Nopțile pline cu mine. Când din tine-am să mă fur Am să -ți las ca amintire Nudul meu pe-un calendar, Iar de mine
AM SĂ MĂ FUR DIN TINE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382136_a_383465]
-
s-o descuie... Tu ai plecat prin alte părți Și te întorci în vers acasă, Eu stau și cuget între cărți Și inima din piept mi-e arsă; La Liturghie nu mai pot Să merg, mă rog lângă icoană Și neputința mi-e despot, Iar gândul meu e numai rană; De mă trezesc din somn mereu Și noaptea mi-e atât de lungă! Dar nu mă plâng că-mi este greu, Nici clopotul nu-l bat în dungă... Mi-a scris
MI-A SCRIS PĂRINTELE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382147_a_383476]
-
spuneai la telefon cum simțeai adierea lui și plânsul meu pe foile acelea îndărătnice de scrisori amare? Nimic nu era de bine!, chiar dacă mă străduiam să înfloresc închipuirile mele, de altfel. Tu știai măicuță mereu că, pe obrazul meu zace neputința; că, în mâna mea s-a strecurat obida; că, pernei mele îi e dor de mâna ta și poveștile cu care mă adormeai, făcându-mă să cred că lumea e atât de bună și viața atât de frumoasă! ...Cum a
CÂRTIŢA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382146_a_383475]
-
de frumoasă! ...Cum a murit săraca cu dorul pe gene! tânguia pe prispă una din mătușile mele. -Ce-ai Veto? sunt aici, ați chiorât cu toatele. Nici draga mea nu mă mai aude!Uite vă ating, vă iau în brațe. De unde atâta neputință în mângâierile voastre? ...La ușa casei, agățată de o grindă, zăcea o cană zâmbind strâmb la fărâma de viață ce-i sorbea din neantul invizibil, veșnicia. Departe, în arșița zorilor, un câine urla a moarte. Culcă-mi mamă roua dulce
CÂRTIŢA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382146_a_383475]
-
printr-o durere adâncă și prin începutul unei râvne a mântuirii ce are în centrul ei tocmai pe Cel care ne mântuie. Dacă El este Centrul, atunci haideți să mergem cu toții la El!... La Dumnezeu nici un lucru nu este cu neputință. Ferice de cel care, indiferent ce vârstă și în ce rost al vieții se află, se întoarce la trăirea cu Iisus Hristos, fiindcă prin aceasta el se face apostol și pentru alții!... Ca o concluzie aș susține că, pentru a
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT IOAN IOVAN DE LA MĂNĂSTIREA RECEA – JUDEŢUL MUREŞ, LA OPT ANI DE LA STRĂMUTAREA SA DIN ACEASTĂ VIAŢĂ, PĂMÂNTEASCĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1963 din 16 mai 20 [Corola-blog/BlogPost/382177_a_383506]