910 matches
-
și-o Îndoită simțire din adâncuri Îmi răscoleau: de teamă și-ncântare. În zborul lin ele se-nșiruiau Într-un anume fel, se desprindeau și-apoi se-alcătuiau În altul; când atingeau al coalei de hârtie chip, alcătuirea lor, de nerostit pentru prea rele buze, chema doar un cuvânt: desăvârșirea. În truda-mi de dincolo de mine nu singur mi-era duhul; Într-un colț, cuminte, aveam În vizită pe Muza. Bălaia ființă cu chip Îngeresc mă-nvăluia În albastre priviri. Tăceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
meu, dezghiocat din taină Este numai al tău. Dulci lacrimile tale îmi picură pe umăr și mi se strâng cuminți lângă claviculă. Ce bine e ! Neînțelesele peregrinări și cuvintele. Ucenicii de care ești mândră și care te sperie. Tatăl, bănuitul, nerostitul, veghind, Toate‐ s în urmă. Liniștită de suferință‐nțeleasă Mă ții în brațe și pe furiș Mă legeni ușor. Leagănă‐mă, mamă. Trei zile numai sunt lăsat să m‐odihnesc În moarte și în poala ta. Va veni apoi Învierea
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
de cele mai multe ori nu-și dă seama de rostul lor. - Cum e posibil așa ceva? întrebă contrariat tînărul. Să fie oare atât de ignorant pe cât pare? Sau e doar un joc de-al lui? Birmaq nu dădu curs niciuneia dintre întrebările nerostite, pregătindu-se doar să-i ofere o explicație exactă și succintă a modului în care decurgeau lucrurile: - Ai auzit de Compania de Transporturi și Comunicații presupun, nu? reluă el. - Cred că am auzit de ei. - Ăsta-i numele cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
totul despre cel mai simplu și neînsemnat lucru, necum despre un oraș de dimensiunile istorice, culturale și urbanistice ale Iașului. Mai curând putem afirma că știm foarte puține și că ambiționăm să aflăm cât mai multe. Acesta este și îndemnul, nerostit la modul direct, ce se poate desprinde din paginile acestei cărți, care, poate, nu este ultima din ciclul Înserare colorată cu zâmbet auriu de soare tomnatic. Îi simt razele pe obraz ca o mângâiere duioasă. Stau în cerdac cu gândurile
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
să-i duc unde trebuie, iar sfinția ta să-i alegi pe cei buni de pus pentru iarnă. Călugărul a privit la mine cu oarecare fereală și a dat din cap într-un anume fel. Îi citeam pe față vorbele nerostite: “Uite ce zile am ajuns” și “Mulțumesc, dragule!” Și-a adus un scăunel lângă grămada de cartofi cărați de mine pe marginea gropii și până către seară cartofii cei aleși erau puși în groapă și acoperiți deja cu un strat
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
domniei tale,boierule! Caut la el ca la o minune. „Un asemena om simplu și blând a fost în stare ca o viață să stea în slujba lui vodă”? - mă întreb, iar el, cu lumina din ochi, răspunde întrebării mele nerostite: „Da, boierule. Eu, om simplu, am stat neclintit în slujba slăviților voievozi, fiind gata de drum în orice clipă, fie ploaie, fie ger, fie căldură...Mereu am fost la datorie, boierule!” În timp ce eu nu-mi pot lua ochii de la el
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
bine gândită, părinte. Din locul unde ne aflăm privesc în jur și nu prea departe pe Ulița Sârbească descopăr o bisericuță de lemn, cu înfățișare proaspătă. Bisericuța îmi reține atenția multă vreme. Bătrânul bagă de seamă și tălmăcește întrebarea mea nerostită. Asta-i bisericuța ridicată de banul Smucilă în 1705. Se numește chiar biserica Banu. Așa spune, părinte. Acum îmi aduc aminte de o danie făcută de poporănii de la biserica Prapadoamna preotului Alexa de la Biserica Banu. Iată ce spun ei la
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
mårii cu pasul såu încet måsurând printre fluxuri råtåcite orizonturi Se ascunde în faldurile zårii întunecate și n urma lui nisipuri nemișcate råmân că o icoanå că o iluzie precum luna din apele liniștite Mâine o nouå zi de cuvinte nerostite strânse în sine ca-ntr-o floare a soarelui urmårind spre marginile apusului gândul råsfirat în silabe așteptând o nouå dimineațå așteptând îngerul cåutându-i måcar umbră de luminå așteptând
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1630]
-
tristețea. Mă privesc în ochii tăi și văd căpruiul ochilor mei. Să fim noi tristețea? Dacă am întoarce cuvântul pe altă parte, oare am putea vedea fericirea? Aripile străvezii continuă să abată asupra lumii o întreagă poveste amestecată în cuvinte nerostite, mesaje pierdute, răvașe fără destinație, ochi limpezi neînlăcrimați buni de așezat pe fața îngerilor din icoanele decolorate de vremuri necuprinse în cartea vieții veșnice. Șeherezadele se zbenguie prin iarba necosită, înspăimântător de verde și înaltă încât le spală fețele cu
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
mea. ― Alisia. ― Ei bine, Alisia, cred că mi-aș putea folosi calitățile de psiholog de dragul tău. M-am străduit să vorbesc pe un ton indiferent. ― Nu o face. ― Ești sigură? Pentru că dacă m-ai lăsa, țiaș spune că mereu cuvintele nerostite răsună cel mai tare În mintea cuiva. Așa că dacă vrei să vorbești cu cineva... L-am privit neîncrezătoare și totuși tentată. ― Dar nu te cunosc! ― Dacă vrei să mă cunoști, sunt aici. Poate nu am apărut În calea ta Întâmplător
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
acumularea bruscă de bogăție și de putere sau ce-ar face el dacă ar fi numit ministru al învățământului sau, și mai bine, prim-ministru. Era pe jumătate un amestec dintr-o serie de soluții disperate, pe jumătate un dialog nerostit, astfel încât oricine îl remarca pe Wilt îcăci majoritatea oamenilor n-o făceau) putea să observe că din când în când buzele i se mișcau, iar gura i se arcuia în ceea ce el își închipuia, plin de naivitate, că reprezintă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
rămână singur cu tenebra. Dar a ridicat, într-un târziu, din nou privirea. În întuneric, sclipea ceva bizar, ca un dinte de aur într-o gurăinvizibilă sau o cicatrice însângerată, la tâmpla fantomei. Se făcuse liniște, după avalanșa de vorbe nerostite. Ferestrele se diluau, treptat, în vinețiul zorilor. — Chiar nu-l cunoașteți pe Ianuli? Deloc, deloc? Nici pe doamna? Nici pe doamna, colaboratoarea noastră atât de... și cineva făcu un gest cavaleresc, o reverență în fața prețioasei amintiri. — Pe Ianuli, pe Ianuli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
uitat de paharul cu bere, tot studiindu-i profilul, piramida nasului grecesc - pe urmă, ochii mici și totuși reci, pe care îi ține semiînchiși, jenați de fumul care se ridică din propria-i țigară, întorși brusc spre mine cu întrebarea nerostită Mă cunoști de undeva? Saddam, cu fața trasă, obosită, deși se trezise după opt a.m., mai târziu decât în toată viața lui de care poate să-și aducă aminte, se târâie în dimineața aspră de parcă n-am fi în Irak
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
plecăm cu mama și unchiul Anton spre casă, în aceeași tăcere pe care numai unchiu-meu mai încerca, în metrou, s-o rupă cu observații care nu cereau nici un răspuns. Zina a apărut acasă hăt, după nouă seara, și la întrebarea nerostită, Unde-ai fost, a răspuns cu o voce uscată: Tu de ce n-ai putut să spui nimic când s-a luat mătușă-ta de mine? Pur și simplu m-am blocat, răspund eu, ca de obicei cu o întârziere respectabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
cu viața. Doamna Mao are convingerea că fiecare trebuie să-și încaseze datoriile. Îl pun la punct pe Dan cu răceală. Îi pretind seriozitate. Deși la suprafață nimic nu pare a fi în neregulă, există curentul ăsta subteran, un resentiment nerostit. Într-o zi, a doua zi după ce l-am îndepărtat de la pieptul meu, amintește de o fată. Sunt îndrăgostit, zice el. O cheamă Lucy. Lucy Ye. Ea este cea cu care am de gând să mă însor. Și ea e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Se apleacă, ridică de jos cana și ia o înghițitură de ceai. Ea aude cum scârțâie creioanele pe hârtie. Mulțimea, inclusiv Fairlynn, își notează discursul lui Mao. Fata nu scrie. Ea memorează spusele lui Mao, și cele rostite, și cele nerostite. Își pune talentul la lucru. El pășește încolo și încoace pe scenă, bea ceaiul și așteaptă ca auditoriul să-și ridice capetele din carnețele. Nu are tipar, nu are ziare. Se bazează pe viul grai al mulțimii. Ochii lui trec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
love you, asta era! cum poti iubi o proiecție virtualè?! Angel?! Yes?! Are you there?! Always and forever! Don’ț say it ! Why? Because, because, tu nu știi, dar nimic nu e o datè pentru totdeauna, mè aude din cuvintele nerostite și gândite în limba mea, U are right, Matei! firește cè am dreptate, când s-a îndrègostit Corina de mine credeam cè e o datè pentru totdeauna și acum trei ani s-a sfârșit acel o datè pentru totdeauna ca si cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
calculatorul îmi rèspunde la solicitèri, mè recunoaște de stèpân, înțelegerea dintre noi funcționeazè perfect, nici propriile mele organe nu mè ascultè cu atâta obediențè că aceastè mașinè inteligentè, de pildè, inima, sau ochii care nesocotesc cu atâta nerușinatè indisciplinè comenzi nerostite cu voce tare, Unde m-ai dus Matei? Are un dar femeia asta de a vorbi, de ce trebuia sè foloseascè acel m-ai dus, adicè nimeni altcineva decât mine, eu am dus-o pe sus prin toatè rețeaua virtualè și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
-i nimic, o liniștești tu, Credeam cè n-ai sè mai vii, Cum?! aș vrea s-o întreb dacè într-adevèr a dansat cu magistratul, n-o voi face, o întrebare care îmi va bântui mult timp prin minte că și nerostita întrebare cètre Corina, spune-mi! ai dansat cu domnul procuror ? Îmi place, îmi mèrturisește ea, sè conduc noaptea, nu trebuie sè opresc la treceri de pietoni, iar semafoarele sunt, de obicei, oprite, Dar, în noaptea asta, în mod excepțional, semafoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
de vid, impenetrabil și impermeabil, ar fi coborât între noi separând porțiunile de spațiu în care fiecare ne aflèm în acest moment, ne privim, ea așteptând rèspunsul meu, eu rostind Bine! capitulând, admițând realitatea că pe ceva iremediabil, acceptând adevèrul nerostit dintre noi, Bine! spun bine și mè ridic, îmi caut paltonul, mè închei meticulos la nasturi, apoi, îmi înfèșor, așa cum m-a învèțat ea, fularul în jurul gâtului, îmi pun mènușile de piele și ies fèrè sè mai spun nimic, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
urma urmei nu i-am promis niciodatè nimic și nu i-am dat de înțeles cè m-ar interesa mai mult decât oricare altè fatè, dar, oare, de ce am straniul sentiment cè parcè s-ar fi schimbat între noi jurèminte nerostite cu voce tare?! În timp ce vorbeam cu ea, ieșisem împreunè la un restaurant, am simțit cum mirosul meu, devenind lèuntric, forma undeva la nivelul stomacului un nor fluid, eteric și, de acolo, rèspândindu-se în tot trupul, în valuri expansibile de aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
nu înceta să le reconstituie... cu oarecare aproximație, desigur. Ah, această formă sveltă, această frumusețe grecească, de la care arta statuară și-ar putea lua tiparul... Acest rafinament al drapajului exterior... Această imaculată marmură a Galateei... Acest surâs plin de versurile nerostite ale lui Vergiliu...Un singur lucru ar putea încununa toate aceste calități... Ah, divină Toinette, primește toată iubirea mea!... Ah, ma bien-aimée, ange de lumière, fuis cette terre de ténèbres! Tu es ma... Aici, cu imaginația ei, nu prea reușea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
putea dori unul când Milly are încă nevoie de atât de multă atenție din partea ta, are nevoie de o parte atât de importantă din timpul tău? Nu uita că și-a pierdut mama. Pe Susan a enervat-o puțin insinuarea nerostită: că nu s-ar gândi la binele fetiței. Ea o adora pe Milly și nu vedea apariția unui alt copil ca o modificare a sentimentelor sau atenției ei față de copilă. — Nu vreau să minimalizez sau să uit tragedia prin care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
nu isprăviseră când am ieșit din baie. Micuța cameră de zi a lui Janey, opulentă și Încărcată de brocarturi bogate ca și stăpâna, trezea amintiri legate de mirosul intens și primitor al cafelei. Janey mă privi posomorâtă, cu o Întrebare nerostită În ochi. — Da, iarăși s-au apucat de treabă. — Doamne. Și-acum o să se găinățeze din nou acolo, iar dimineață, o să găsesc bucăți de ceva vâscos și cu pete negre prelingându-se pe perete. Câteodată, jur că țintesc direct către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
scutec, rulând-o tacticos, pentru a expune privirilor circumspecte ale celor doi polițiști, cutiuța strălucitoare ferecată în aur și argint, cu străvechile ei însemne-indentații templiere. Hoo...! Pe asta, de unde-ați mai șparlit-o, băi, descreieraților?! dă glas agentul aceleiași interogații nerostite, care sfredelise concomitent, mintea șefului său direct. Fără să se sinchisească, Vierme deschide capacul lăcriței, extrăgînd din interior, cu gingășie, un mic obiect rotund, aparent de uz casnic, din lut ars sau din ceramică obișnuită, nepictată. Obiect pe care îl
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]