9,847 matches
-
devenit obiecte de patrimoniu național, păzite cu strășnicie. Aide stă în sala de concert scufundată în beznă. Sus pe podium Zinzin și-a proptit picioarele în podea și cântă în extaz. Trage de arcuș de parcă ar trage de propriii ei nervi. Sunete incandescente se desprind din trupul viorii, claia neagră de păr i se aprinde în reflexe albăstrii, toată femeia pare cuprinsă de flăcări. Zinzin și Sandei, perechea perfectă, Zinzin sfâșiind cerul cu sunetele viorii, Sandei posedând pianul ca pe o
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cu ochii pictorului, cu urechea muzicianului, cu sufletul fragil al creatorului, cu mintea lui schizoidă. Spectacol bucurie-suferință. De când mă știu trăiesc jumătate în vis, jumătate în realitate, fiecare extracție din una din cele două lumi echivalează cu o ruptură de nervi. Mă uit la coroana geacarandei mov, un fel de nuc cu frunze dantelate, cu inflorescențe compacte ca acelea de liliac. Înainte să aterizez în Sydney, la începutul verii australiene, primul lucru care m-a impresionat au fost aburii mov presărați
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
posesie pe cel pe care îl iubește, fiecare om are nevoie de momentele lui de singurătate, dar revenirile la celălalt trebuie să le simți ca pe niște apariții solare, celălalt vine spre tine cu bucurie, lumina din jurul lui îți calmează nervii încordați de așteptare... Nu, nu vrea ca relația ei cu Alex să fie una de felul celor din telenovele, ci una teribilă, serioasă, deplină, când îi spune că vrea de la el o relație teribilă, serioasă, deplină, el se uită cu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
la femeile din jurul lui, sau crezi că tu ai fost altceva decât masa brută a femeilor pe care le-a avut"... "Nu, nu-i adevărat", zbiară Zinzin la vocea din interiorul ei, la vocea aceea străină, cea care îi macină nervii și energia, "o să fiu fericită, am să-ți demonstrez că am să fiu fericită, am să cânt cum nu a mai cântat nimeni niciodată, Alex o să mă iubească, o să fiu fericită și aplaudată, deși aplauzele nu mă interesează"... "Nu o să
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
schimbat copilul cu al unei țigănci. - Vrei să spui că Mihăiță nu este copilul nostru? Asta ți-a spus? - Da! Urmă o pauză în care Alex nu-și găsea locul. Se frământa, mergea de acolo, colo prin casă, încărcat de nervi, neputând să-și stăpânească mâinile care tăiau aerul precum niște săbii, aerul în care plutea această veste înspăimântătoare, ca în cele din urmă să se apropie de Ina agitat peste măsură: - E nemaipomenit! Ne-mai-po-me-nit! La orice mă așteptam din partea ei
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
nostru, e deosebit de dificil. Și apoi, e de presupus, că or fi având ei și alte cazuri. - Alex, al nostru e cel mai important! Simt că nu mai am mult și mă prăbușesc.Îți dai seama că mi-au cedat nervii, am devenit nerăbdătoare, irascibilă. În sufletul meu s-a deschis o grotă în care s-au adunat atâtea lacrimi, că dau în afară, de plină ce e. Nu mai pot, nu mai pot...! Și Ina izbucni într-un plâns care
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Înroșit până sub pământul din unghii. Mi-am privit mâinile, degetele. Aproape albastre, furnicate de așteptare. De așteptarea unei posibile Îmbrățișări. Vulgaritatea gândului ce mă inundă e copleșitoare. Mă lăfăiesc În magma lui cu o dureroasă plăcere. Porii se deschid, nervii cad pradă unei moleșeli rapace, oasele mi se lichefiază. Desenez În aburul memoriei un pantof lăcuit, o gleznă albă, de fildeș. Un nas mic, ușor arcuit spre În sus. Pulpe lucioase, plinuțe, intuite vag În obscuritatea unei rochițe atârnând, În
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
aruncau ca din întâmplare ochii pe calendar, își dădeau seama că trebuie decupată fila care se îngălbenise de-a lungul unei zile, năpădită și ea de grijile prin care trecuse alături de aceste fete. Ziua ultimă a fost una încărcată de nervi, împovărată de griji, plină de neliniști. În noaptea de 14 spre 15 iulie la orele 24:30, rapidul sosit în stație le preluă și pe ele ca pe niște bagaje pornite spre o destinație unde duceau Încă multe semne de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
la treabă! La o așa primire și la un asemenea tratament din partea celui mai important om al spitalului, medic în primul rând, cele două nu se așteptaseră. Abia au nimerit ușa. Au ieșit cu spatele din cabinetul acesteia având toți nervii puși în priză. Inei parcă îi părea rău acum că o ascultase pe Olga. S-ar putea ca această încercare de schimbare a unei hotărâri deja luată, să aibă în timp repercusiuni nedorite... - Olga, nu crezi că era mai bine
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Olga! Olga! Și ca o confirmare imediată, privi pe fereastră cum fuioarele unor nori negri se torceau pe cer, din ce în ce mai amenințători. Și el avea întâlnire cu Olga! * Tocmai acum și-a găsit Alex să mă invite!, își spuse Olga cu nervii încărcați de dinamită, amânând, nu fără oarecare dificultate, o întâlnire cu Tony. Acesta se lăsase greu convins, mai ales că-i stricase și lui toate planurile din seara aceea. Dar se putea aștepta oricând de la Olga să întoarcă în mijlocul drumului
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
și-și zâmbi sieși, fără a-și reproșa gestul, fără a-l condamna. Își zidi uimirile în tăceri, gândind că orice cuvânt rostit cu glas tare ar putea fi dăunător. În acest timp, Alex robotea la bucătărie, un ghem de nervi. Puse cafeaua în cești, vărsă din neatenție câteva picături din ibric lângă aragaz, dar nu le șterse, ceea ce nu-i era în fire, puse grijuliu ceștile pe un platou și intră În sufragerie cu o mină ce nu prevestea nimic
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
masa împreună. Olga urmă sfatul mamei sale și încercă să se calmeze. Mâncă ceva, apoi începu să se plimbe agitată prin casă, fără un motiv anume. Se vedea cât de colo că nu avea putere să-și țină În frâu nervii porniți într-un galop nebunesc. - Tot nu te-ai liniștit!? - Cum să mă liniștesc, mamă? Am venit așa de târziu fiindcă, ajutată de mai multe colege, am pus în ordine secția. Asistenta șefă spuse aceste cuvinte pe un ton atât
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
cu un buchet enorm de trandafiri albi, superbi, pe care mai stăruiau picături de apă proaspătă întocmai unor perle. Olga făcu mai multe drumuri, vădit surescitată, de la saloane la oficiu, de la oficiu la camera copiilor... Voia probabil să-și liniștească nervii care năvăleau neînfrânați, asemenea unei hoarde de tătari pe caii sălbăticiți din stepele asiatice. Purta încă în întreaga ființă sacrilegiul pe care îl înfăptuise. Acum parcă îi părea chiar rău, avea remușcări, dar era prea târziu, nimeni și nimic nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
ne simțim împliniți. * Lucrările de renovare la casa cumpărată de Alex durară nesperat de mult timp. Uneori, când treburile mergeau anevoie, Alex se gândea, dar îi era greu să-și mărturisească chiar sieși: oare merita toată această trudă, bani și nervi? Dar nu mai avea ce face, bolovanul începuse să se rostogolească cum se spune, și până nu ajungea în vale, nu mai putea fi oprit. Erau atâtea lucruri de pus la punct... în fiecare zi, meșterii veneau la el pe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
sincronizat. La scurtă vreme o nouă bombiță, cu napalm, sparge prima și marea bombă de miere. Monica a dat divorț, de Irinel Porumbaru. Divorț care s-a și înfăptuit. În afară de viteza cu care s-a finalizat cauza, izbind și pulverizând nervii lumii, în cauze și căuzuțe mai mici, de diverse nuanțe. Presa televizionistă pe val! și, dă-i, cîntec! S-au format tabere opuse: și de partea dânsei și a dânsului. și de procauză, și de anticauză. Câte persoane atâtea opinii
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
în care au găsit un bilet adresat chiar lor: dragi hoți, dacă va fi să dați atacul la tronul meu de veci, căutând, evident, banii, pe care, desigur,nu-i veți găsi, vă rog frumos, nu cumva să vă apuce nervii, și să-mi abandonați tronul, cine știe pe unde, ci, să-l duceți și să-l așezați, frumos, de unde l-ați luat, și, să-l reașezați, exact așa cum l ați găsit. Cu mulțumiri, Sulfina Barbu. Măi, ce bătrână cu minte
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
de protecție, dacă nu pusă pe cap, cel puțin, agățată de spinare, ca un rucsac. Însă, de îndată ce se întâlneau, doitrei, obligatoriu, urmau a-și monta, casca de protecție, pe cap. Căci, cu siguranță, nu mai dura mult, până ce, stârnindu-și nervii, fie unul, fie altul, din te miri ce, de îndată duceau mâna la curea, zmulgeau de acolo bâta, și, dă-i la cap! și, din bâtă în bâtă, se ajungea la o bătaie înverșunată, încât numai casca de protecție era
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
ea a încheiat-o: știi că eu doresc, totdeauna, să am ultimul cuvânt. Acum, la fel. Dacă așa ai zis, așa să facem. Bine. Așa. Ziua a început normal. Cu soare cald, cu cer senin, fără vânt; de asemenea, cu nervii nerăscoliți, încă, de cine știe ce inardvertență neprevăzută. Serviciul lui se desfășură firesc. Rulajul mașinii ei - fără probleme. Fără viteză excesivă. Fără alte inconveniente. De-o parte și de alta a șoselei asfaltate, pe care circula, era o liniște, parcă, prevestitoare de
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
la mama, să te descânte; și să-ți cate-n ghioc. și, pe măsură ce-l descânta și-l ghiocea, vorbea, bolborosit: hapoi peste mare păcat ai dat, dragul meu. Da. Peste mare păcat. Ai căzut în bestemul hachițelor. Ce-s alea? Nervii. Nervii femeilor nepotolite. Blestemul lor pătimaș. Să fugi de ele, cât vei vedea cu ochii! Să fugi, și să tot fugi! A împrumutat, de la șatră, o căruță. Sa dus la un castel de-al său, mai apropiat. I-a plătit
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
mama, să te descânte; și să-ți cate-n ghioc. și, pe măsură ce-l descânta și-l ghiocea, vorbea, bolborosit: hapoi peste mare păcat ai dat, dragul meu. Da. Peste mare păcat. Ai căzut în bestemul hachițelor. Ce-s alea? Nervii. Nervii femeilor nepotolite. Blestemul lor pătimaș. Să fugi de ele, cât vei vedea cu ochii! Să fugi, și să tot fugi! A împrumutat, de la șatră, o căruță. Sa dus la un castel de-al său, mai apropiat. I-a plătit descântătoarei
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
-I haine chinezești, părăsise carnea care îl făcea să sufere și să se refugieze în lumea umbrelor rătăcitoare, antrenând, mi se părea, și propria-mi umbră pe urmele lui. Dar trupul Îi căzuse aici, insensibil și imobil. Mușchii destinși, venele, nervii, oasele se pregăteau să putrezească și să ofere o hrană suculentă viermilor și șobolanilor din măruntaiele pământului. Iar eu, eu trebuia să petrec o noapte lungă, obscură, rece, fără sfârșit în compania unui cadavru, în această cameră asemenea unui mormânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
viață, cu atâta intensitate, de parcă s-ar fi petrecut ieri; mă cuprinse o amețeală plăcută, de parcă m-aș fi născut din nou într-o lume pierdută. Impresia asta se asocia cu o beție care-mi curgea prin vene și prin nervi și care se împrăștia în tot corpul ca un vin dulce și vechi. Recunoșteam, în câmpie, arbuștii, pietrele, trunchiurile de copac și minusculele mlădițe de cimbrișor sălbatic. Recunoșteam mireasma familiară a ierburilor. Plonjam, în clipa aceea, în memoria zilelor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Înfățișarea interpretului. Ori, aveam să aflu ulterior, actorul care joacă după paravan oricum nu se vede, importante sunt vocea și talentul Întru mînuire. Directoarea așezămîntului, o ființă neplăcută privitului, de parcă și ea conducea teatrul de după paravan, făcea dese crize de nervi văzînd că insist ca-n rolul frumoasei și tinerei prințese a lui Gozzi să apară chiar ...o femeie frumoasă și tînără! „Pentru Turandot musai s-o iei pe Cutare!” „E urîtă și bătrînă!”-argumentam eu. ”O fi, dar are vocea
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
ma să o monteze ( afla cum se termină În timpul repeti țiilor). Și cum tot el era și directorul teatrului În care era an gajat, nu exista pericolul de-a fi dat afară pentru incom petență... Fascinanta lume a teatrului cere nervi tari. Și, probabil, la un moment dat, forța de-a te retrage. Măcar o vreme. Să poți reveni cu dragoste. Othello se pare că n-a fost... negru : el era maur - arabi din Spania și sudul Mediteranei. O ușurare pentru
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
sinucide, precum actorul din Jurnalul unui nebun al lui Purcărete? Sau am face precum comedianul de la Botoșani care semna ștatul de plată cu numele prințului danez? Am mai spus-o : pe lîngă sensibilitate artistică, teatrul cere o sănătate de fier. Nervi tari. Și distanțare, cînd simți pericolul... Într-un articol mai vechi, D. Solomon vorbea despre clișee teatrologice și punea În discuție hiper regia. „Există o hiper-regie? Sau există regie bună, regie proastă și nici o regie?” Evident, hiper regia intră la
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]