796 matches
-
o cută de amărăciune pe buze, ca și când amintirea acelei aventuri i-ar fi deșteptat o emoție dureroasă. Sau poate că numele patriei pierdute era cel care Îl chinuia. — Zile și nopți de trudă și de jale, consumate pentru o căutare nesăbuită, adăugă el după o scurtă pauză, pe un ton batjocoritor. — De ce vorbești așa? Să Înaintezi În cunoaștere e cea mai nobilă Încercare. Nu crezi? — Nu cred nimic, messer Alighieri, și totuși sunt sigur că nu am nici o nevoie de toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
părea să fixeze colțul unde se afla Noffo Dei. Ceva absolut imprevizibil Îl blocă. Văzuse o privire de Înțelegere circulând Între cei doi. Bruno știa de prezența călugărului, și totuși nu avusese nici o reținere În a-și ilustra propria cosmologie nesăbuită. Căuta martiriul? Ori se simțea atât de sigur Încât să Își râdă de călău? Pentru o clipă, fu ispitit să creadă că ciuma aceea asiatică prinsese rădăcini Într-un mod nebănuit, infestând chiar și nivelele cele mai Înalte ale ierarhiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
surghiunul Împotriva șefilor de facțiuni. Cei din familiile Cerchi și Donati au coborât Înarmați, fiecare pentru a-i apăra pe ai lor și pentru a lovi În adversari. Poetul strânse pumnii de mânie. Unul dintre priori vorbise. Iar cuvintele lui nesăbuite fuseseră sâmburele revoltei. Aruncă o privire spre gărzile care Îl urmau, Îngrijorat. Dacă familiile Cerchi și Donati coborâseră În piață cu efectivele complete, trupa aflată la ordinele lui Bargello nu avea să fie suficientă. Numai cei din clanul Donati erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să spună că era totalmente și cumplit de nepotrivită și că, probabil, se constituia într-un motiv suficient pentru mai multe procese, atunci da, petrecerea era absolut genială. Dacă prin genială ea voia să spună că petrecerea era înnebunitor de nesăbuită - să dai o petrecere unde nenumăraților reprezentanți de vânzări și de moguli media li se ofereau drept cadou jucării sexuale - atunci da, petrecerea era absolut genială. — Mi-ai văzut tatuajul? m-a întrebat Lulu. și-a ridicat bicepsul scheletic în dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
exemplar pe care-l aveam, când m-am mutat din căminul de la Princeton. Mama s-a oferit să mi-l dea pe al ei, dar eu m-aș fi simțit vinovată să-l iau, după ce-am fost atât de nesăbuită. Iar editura n-a publicat decât un tiraj limitat, așa că n-am reușit să mai găsesc un alt exemplar. — Sunt sigur că, într-o zi, o să mai pui mâna pe un volum, m-a încurajat Luke. — Sper. Mă întristam numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
stația radio pe care o avea pitită în sacoșa de voiaj, ai văzut ce ni s-a ordonat, trebuia să ne supunem. Nițică răbdare, în momentul ăsta avem cu toții nevoie de puțină liniște, încearcă Petrică să fie împăciuitor, numai niște nesăbuiți s-ar fi aruncat așa cu capul înainte cînd ordinele erau foarte clare. — Eu tot o să mă răzbun, nu se lasă Monte Cristo, gîndindu-se la electronicele, țigările și țoalele pe care i le confiscaseră vameșii ultima dată cînd se întorcea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
convins Curistul, le-a speriat c-o să li se-nfunde într-o zi, că norma era depășită, că nu mai merita riscul. Fete deștepte, e de părere Părințelul, au știut cînd să se oprească, nu s-au auncat ca niște nesăbuite cu capul în necunoscut, apropo, zice, noi cînd o să facem ca ele? Cînd o să vă hotărîți, zice taximetristul, numai să mi-o spuneți din timp ca să nu fiu nevoit să opresc pe interzis sau să încurc circulația. Ar trebui să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pauzele de masă. Se schimbase de ieri pe azi dintr o muncitoare model, care-și depășea cu mult norma, într-o chiulangioaică, o instigatoare. Mare pagubă, o auzeau protestînd în gura mare neștiind ce să mai creadă despre comportamentul ei nesăbuit, oricum în cîțiva ani se duce totul de rîpă, toată economia națională o să ajungă la fier vechi, o să se aleagă praful de întreg comunismul, iar după aceea o să ne înhațe capitaliștii, de-abia aștept să se întîmple ca să-mi dați
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
presupun, de obicei, nici o amenințare pentru căsătorie. Dacă unui bărbat îi permit condițiile domestice și financiare să facă dragoste în mod frecvent cu mai multe femei diferite și dacă acest lucru se face în conformitate cu tao, și nu ca un capriciu nesăbuit, beneficiile pentru sănătatea și fericirea acestuia sunt multiple. Cititorilor occidentali le este adesea greu să accepte atitudinile tradiționale chineze față de sex, din cauza subiectivității lor morale extreme asupra acestui subiect, indusă de mii de ani de tabuuri sexuale iudeo-creștine. Dar, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
se abuzează de principiul plăcerii și se ajunge la o stare de slăbiciune, impotență și rezistență scăzută este momentul să vă transformați Dormitorul de Jad în propria dumneavoastră clinică sexuală. Dr Lee Tung-hsüan scrie în Secretele dormitorului de jad: Angajarea nesăbuită în pasiuni extreme provoacă, în mod inevitabil, boli grave. Acest lucru este cel mai evident în actul sexual. Din moment ce o persoană se poate îmbolnăvi în acest mod, tot așa se poate și vindeca. Este la fel ca atunci când ne trezim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
fiind elementul cel mai important în regimurile lor zilnice. Poluarea și purificarea Purificarea corpului a fost dintotdeauna o condiție absolut necesară pentru începerea călătoriei spre căile spirituale superioare ale taoismului. Persoanele care se poluează în mod regulat prin obiceiuri alimentare nesăbuite, fumat și băut excesiv, prin consumul de droguri, expunerea la aer poluat și așa mai departe sunt blestemate să aibă o viață scurtă, afectată de boli cronice și de disconfort, dacă nu își impun programe stricte compensatorii de purificare. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
din ziua de azi decât celei de atunci. Autopoluarea a fost cea mai mare nenorocire împotriva sănătății și longevității umane, de când civilizația l-a sedus pe om, convingându-l să divorțeze, renunțând la căsătoria sa fericită cu natura. Obiceiurile alimentare nesăbuite, stilurile de viață neregulate și viața sexuală exagerată merg mână în mână cu așa-numita „viață bună” reprezentată de cultura populară în întreaga lume civilizată din ziua de azi. Problema este agravată și mai mult de poluarea dăunătoare a aerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
punct de intersecție pentru meridianele frontale și dorsale Figura 11.1. Orbita Microcosmică conserve mai curând decât să cheltuiască noua sursă de esență și energie sexuală. Dacă aceștia își formează sperma și hormonii numai pentru a se implica în ejaculări nesăbuite, acestea vor ajunge să fie mai importante ca niciodată. Oamenii de rând pur și simplu își lasă forța generativă să se scurgă treptat prin ejaculări excesive, prin poluții nocturne, prin fantezii sexuale, din cauza organelor genitale slabe, a sfincterelor anale „neetanșe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
de motive de fericire, Începând cu sănătatea, bunul cel mai de preț, și terminând cu lamele „Wilkinson” care Îi mângâiau obrazul În fiecare duminică, dar nimic din ceea ce În mod obișnuit Îi făcea fericit nu Îl Îndemnase vreodată la cheltuieli nesăbuite, nici măcar ziua sa de naștere. Sărbătorise un eveniment pe care Îl uitase cu desăvârșire. Rămăsese doar cu gustul ăsta de cenușă În gură, iar În urechi cu Îndemnul batjocoritor al chelnerului: Să mai veniți pe la noi! Parșivul! Știa că Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
inevitabilă. Am fost nevoiți să plecăm din suburbia noastră din Essex și să ne refugiem Într-un sat din comitatul Devon, unde toate dorințele tainice aveau să-mi fie Îndeplinite cu mult mai mult decât În visele mele cele mai nesăbuite. În noul meu univers am dat uitării, Încântat, colecția măruntă de pomi fructiferi zbârciți și Îngrămădiți a tatălui meu În schimbul Americii de copaci naturali pe care o descoperisem În Devon. Voi reveni la ceea ce a Însemnat - și Încă mai Înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
ar fi fost de ajuns să spună „negru” pentru ca eu să mă decid pentru culoarea albă; după cum dacă nu s-ar fi arătat atât de afectat de isprăvile mele, aș fi obosit poate cu timpul să mai joc acest joc nesăbuit și primejdios; dar tata nu s-a hotărât să fie indiferent decât atunci când s-a dezgustat cu totul de mine; când a fost prea târziu ca să se mai schimbe ceva. Uneori, părea ros de regrete. Atunci încerca să fie binevoitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
oribil într-un chef de adio, în care se încaieră și, lovit, moare. Iar când dincolo de mediocritate așteaptă să ridice capul un megaloman, atunci e pierdut dacă nu găsește un remediu, cum au fost în cazul meu visele, cât mai nesăbuite cu putință. Fiindcă aici a fost izvorul dramei mele. În ciuda faptului că nu eram bun de nimic - sau din cauza asta? - am fost însetat de glorie și ros de ambiții tainice. Mă afundam în reverii nebunești din care reveneam, răsplătit, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Abia taina care le biciuia curiozitatea și le înfierbânta închipuirea le dădea fiorul destinului; undeva, în miezul acelei încâlceli de coridoare cu uși aproape identice, trebuia să fie un loc magic unde totul să fie posibil, de la vanitatea cea mai nesăbuită la singurătatea cea mai sfâșietoare, și unde, ca în cazul lui Dumnezeu, absența însăși să devină prezență. Dacă Bătrânul ar fi apărut pe coridoare ar fi fost ca și cum ar fi crescut marea, spălând țărmul și nelăsând decât o realitate prozaică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ce este, de fapt, o credință. Nu vedeam decât fanatici, în vreme ce eu însumi eram un fanatic, un bigot al arbitrariului absolut. Înaintând pe acest drum, am ajuns să nu mai cred cu adevărat în nimic în afară de reveriile și ambițiile mele nesăbuite; nici în alții, nici în școală, nici măcar în bruma de însușiri pe care, folosindu-le, aș fi putut clădi o viață modestă, dar cuviincioasă. Eram convins că numai impertinența și nerecunoștința mă pot salva. Nu eram propriu-zis un ateu. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și am devenit și mai opac la reproșurile altora. Deviza mea din Talleyrand nu mai era, din acest punct de vedere, decât o glumă proastă. N-a existat un egoist mai zelos decât mine. Nimeni n-a pus atâta zel nesăbuit în a-și da dreptate lui însuși și în a se distruge. Trebuie să mai spun că pe femei nu le-am obosit niciodată cu insistențele ori cu geloziile mele. Nu complicam inutil lucrurile și am avut față de dragostea trupească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și smulgea ierburile uscate, adunîndu-le pentru foc. Dacă cumva, își zise Iahuben, sclavul avea de gând să-l ducă în peșterile de piatră din acei munți și să-l dea pe mâna cine știe cui? Se mustră singur aducîndu-și aminte câte vorbe nesăbuite îi spusese sclavului. Dacă sclavul își pusese în gând să-l ucidă și să-i ia armele? Însă tot el își dădu seama că, dacă ar fi urmărit să-l omoare, putea s-o facă oricând până acum. Iahuben se
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de jos se vedeau valuri subțiri de fum ieșind din el neîncetat, adesea și scântei și pulbere aprinsă și uneori chiar pietre pe care muntele le scuipa cu năduf. Oamenii spuneau că, prin el, cine ar avea astfel de cutezanță nesăbuită ar putea să intre în Țara de Jos, de sub pământ, a focului, unii socotind că de-acolo își ia soarele în fiecare dimineață văpaie înainte de a se urca zilnic peste marginea răsăriteană a pământului. Bătrânii țineau minte de la bunicii lor
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
plăcere. Dacă sutașul pierise cu oamenii lui cu tot, însemna că pierise unul care știa taina fugii sclavilor. Chiar de vor fi scăpat câțiva dintre soldați, pe soldați nu-i întreabă nimeni. Stăpânilor le va spune așadar că sutașul acela nesăbuit și trufaș nu l-a ascultat și a luat cu sine sclavii în munte, el știa pentru ce. Și că au pierit acolo cu toții. Sutașul, în această vreme sculîndu-se de pe piatră, privi deznădăjduit spre soldații săi și le porunci să
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
tragă din valuri, minunîndu-se de atâta nesăbuință. Iar pe stânca de pe care sărise liniștit, crezîndu-se singur, îl văzu pe Marele Preot care-l aștepta râzând. "Au mai încercat și alții!" i-a spus bătrânul atunci, vorbindu-i de alți cutezători nesăbuiți despre care istoriseau vechile povești. "Nu-i e dat omului să zboare! i-a mai spus Marele Preot. Numai pasărea poate!" Da, din nefericire nu-i era dat... Încă era lumină, încă amurgul abia începea să se prefire prin aer
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
poate zbura?" l-a întrebat Auta nedumerit. "Poate, între stele. Ar trebui să ne urcăm foarte sus și să ocolim de mai multe ori pământul vostru ca să ne așezăm din nou în locul ales. Și asta ar fi pentru noi risipă nesăbuită a puterii de mișcare a luntrei", i-a răspuns străinul. Iată deci că acest străin înțelept, în vârstă de trei veacuri și jumătate, îi cerea sfat lui Auta, care era pământean și avea de zece ori mai puțin vârsta lui
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]