845 matches
-
în amurg. O știu bătrậnele răchite scorburoase care își apleacă istovite crengile, în scorburile cărora găseam în fiecare primăvară oaspeți noi, în cuiburi greoi meșteșugite. O știe bătrậna teucă, răchita seculară doborậtă de vậnt, din care s-au adăpat cu nesaț Florica, Porumbița, Joiana. Loc de popas al celor din urmă ceasuri din zi, fậntậna cu ghizdelele ei mereu ude, a rămas în sufletul meu ca un izvor de apă vie, din care și-au adăpat sufletul moșii și strămoșii noștri
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
femeie... Nu știu ce gậndeam atunci, dar vorbele lui Yon mi s-au înfipt în inimă adậnc, ca un pumnal. Îi priveam disperată ochii profund de negri, ațintiți undeva în gol, începusem să-i blestem pe îngeri și să mă gậndesc cu nesaț la iubirea noastră. Unde, cum și cậnd vor arăta acele clipe? Cum va fi posibilă dragostea noastră? - Nu pot, nu vreau, refuz să cred ca ea, din lumea ei de dincolo, e mai puternică decật mine, iar Yon e tot
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
minune. Ba ele vor întrece de-apururi pe-autori Ce-au spus aceste lucruri de zeci de mii de ori. O capete pripite, în colbul trist al școlii, Cetiți în foliante ce roase sunt de molii Și viața, frumuseța, al patimei nesaț Nu din viața însăși - din cărți le învățați. În capetele voastre, de semne multe sume, Din mii de mii de vorbe consist-a voastră lume. Ca o făclie stinsă de ce mereu să fumegi De ce mereu aceleași gândiri să le tot
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
a creat meleagurile Iașilor a fost în cea mai inspirată zi? Spuneam și nu-mi iau vorbele înapoi. Atunci, pe cai, vere!... Mergem de o bucată bună de vreme. Ieșeanul însă tace chitic. Tac și eu, privind în jur cu nesaț. Toată firea pare scăldată în pulbere de aur. Rugina viilor printre care pășim așează impresiile în sufletul nostru cu puterea lucrului bine făcut. Soarele ne mângâie cu o căldură molcomă și o lumină de miere. Mă simt ca și cum o zână
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
de a afla ce încă nu bănuise. Mai ales robii localnicilor îi dădeau știri îmbelșugate despre obiceiurile și traiul sau limba țărilor din care au fost aduși. Câteodată stătea ceasuri în șir în apropierea marelui râu și îl privea cu nesaț. Aceste două îndeletniciri îl îmbiară de la o vreme și pe Iahuben. Văzuseră amândoi destule țări și destule râuri, însă nici unul din râurile lumii nu se putea asemăna cu Hapi. Auta îl lua deseori pe soldat de mână și-i spunea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
rotundă din mijlocul unei mari câmpii pe care era împrăștiat orașul celei dintâi dintre cele zece țări alcătuitoare ale Atlantidei, ascultând toate de regele atlant. De pe zidurile late de câte zece pași, pe coama cărora stăteau străjile, Iahuben privi cu nesaț în primele două zile întinderile sclipind la soare în câteva culori ale străzilor largi, cu case zidite din bucăți drepte de piatră neagră și albă sau albă și roșie, unele acoperite cu bârne dese lipite cu smoală, altele învelite cu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
robi purtați în corăbii pe mările lumii sau în convoaie fără capăt prin nisipurile fierbinți, era acum îmbătat de această priveliște nemaivăzută. Și nimeni dintre pământeni nu știa mai bine ca el ce preț nemăsurat are libertatea. Se uita cu nesaț la mișcarea pe munte a miilor de spinări și se bucura că lunga tristețe a robiei l-a adus totuși până la această zi a unei bucurii niciodată bănuite. - Iahuben! Mă auzi, Iahuben! spuse, părîndu-i rău că e în luntre și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pilduitoare avertizare pentru părinții care nu-și supraveghează mai atent copiii. Bogdan I. Pascu reușește să disloce impasul (clișeistic al) Înfometării, universalizîndu-l și mutîndu-l În zona a spiritualului. În poemul său, a fi copil și a fi flămînd este un nesaț (al oricărei vîrste cronologice) care saltă viața În alt orizont existențial: copilul flămând hrănindu și cu valuri singurătatea Mila poate sublima Închipuind și alte ipostaze ale reacțiilor copilărești, cum ar fi aceea a generozității compensatoare: Pe masa goalăcopiii desenează un
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
o direcție a diviziunii muncii, direcție dată de o școală întemeiată pe necesitățile practice și teoretice mai ales, generate de organizarea națională a statului român. El a evoluat de copil ca întruchipare a românismului, astfel că tot ce acumula cu nesaț la cursuri și prin lecturi nu făcea mai mult decât să-i consolideze structura etnolingvistică natală, și deci națională, care trebuia să genereze propria filozofie și propria organizare socială, ambele coincidente în plan european, dar profund specifice prin conținutul lor
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Nu știu cum sa explic mai bine ca să se înțeleagă... Sau poate ați înțeles mai bine ca mine. La toată urma fiecare pune preț pe ele după ce poartă în el personal. Depinde de firea noastră care o avem. Dupa ce privisem cu nesaț aceste minunate picturi am ieșit să vizitez curtea mănăstirii. La 11.20 am venit la locul stabilit de întâlnire. Dar culmea, nu era nimeni, nici o persoană din grup, nici părintele nici ghida. Am așteptat, am mers la deal, la vale
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
poate aștepta până la Peștera Uitării. După trei ceasuri, o porniră la drum și, nu peste multă cale, pătrunseră într-o poiană mare, umbrită de fagi scorburoși. Bătrânul luă plosca, bău o înghițitură de apă și, când vru să soarbă cu nesaț apa limpede de izvor, o adiere molatică îl învălui, făcândul să dea drumul vasului, care alunecă pe iarba îngălbenită. Arunci bunătate de apă și eu mor de sete! spuse cu uimire o femeie înaltă, urâtă, îmbrăcată într-o haină verde
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
spre caietul de pe noptieră și cu lăcomie îl apuc în mâini, îl deschid, desenele lui Theo, Aida! e numele femeii dăruindu-se pe toate colile de desen, Aida acoperind cu părul ei obrajii lui Theo și ochii mei sorb cu nesaț fiecare linie a desenului, vrând să uit, să șterg definitiv din mintea mea cealaltă imagine, cea a femeii lipite de cearceaful patului meu, dar poza aceea tăiată cine știe din ce revistă dubioasă, puternic colorată, brutalizându-mi simțurile prin atitudinea vulgară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
nu mai e pe fațadă, A devenit foarte nervos și nu mai știa ce să facă cu mâinile, croșetează, Nu mai am ață! Aida pune înaintea mea paharul cu sucul portocaliu, de portocale, degetele mele se întind grăbite, sorb cu nesaț băutura răcoroasă, și bucăți minuscule de portocală îmi rămân mult timp pe limbă, Aida vorbește despre Rareș, fostul ei elev, astăzi fiul ei adoptiv, l-a înfiat până la urmă, e un adevărat telent și are cu el succese oriunde concertează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
lor, ea își dezbumbă una după alta cămeșile îndepărtându-le de la gura mea flămândă, râzând fericită îmi potrivește între buze țâța albă, rotundă ca o lună și care-mi acoperă aproape toată fața, făcând umbră peste ochii mei, trag cu nesaț din sfârcul secătuit, nu-mi mai amintesc decât chipul ei alb ca laptele, surâzător, legănându-mă, și glasul cristalin, copilașul meu! clopoțeii argintii pe care îi string cu putere între degete, țâța ei caldă, albinele și greierii prin iarbă, adorm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
lucruri nefolositoare din casa devenită atelier de pantofărie a bunicului său, povestea tabacherei mi-a spus-o Janos altă dată, și-o închide cu un ticăit sec și o strecoară în buzunarul pantalonilor, întors pe jumătate către mine, trage cu nesaț primele fumuri din țigară apoi sloboade cu încetineală fumul din piept, aș aprinde o țigară îmboldit numai de simplitatea sacră a gesturilor sale tot astfel precum el însuși, Janos, s-a apucat de fumat, după cum mi-a mărturisit-o, din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
am să-l tai scurt, ce vrei, dragul meu, încep să îmbătrânesc, nu sunt într-o dispoziție prea bună, ai să mă ierți, și-l duce pe prince d’orsay la buzele ei, apoi își aprinde o țigară, trage cu nesaț primele fumuri, nu mai fumezi? mă întreabă, nu! cum ai reușit? Am pictat pereți în frescă! Atunci eu nu voi avea nici o șansă să mă las de fumat, Depinde dacă vrei cu adevărat! îmi zâmbește iarăși cu zâmbetul acela de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
arma ațintită spre ei, până când am găsit duba și am venit spre ei în marșarier. Gardianul deschise ușa din spate a dubei. M-am uitat în oglinda retrovizoare și am urmărit cum se îmbarcă încărcătura. Șușoteau între ei, sorbind cu nesaț aerul rece al nopții în timp ce urcau cu greu în vehicul. Gardianul zăvorî ușa în urma lor și-mi făcu semn cu țeava puștii că pot să plec. Am demarat. South Alameda, numărul 1701, se afla în zona industrială din estul L.A.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cafea mare cu mult zahăr și se așeză la bar lângă Sachs. Nu întâmplător polițista întrebase de o cafenea; asistenta făcuse un semn conspirativ când Balzac nu fusese atent. Se părea că ar avea mai multe de spus. Sorbind cu nesaț din cafea, aceasta începu: - Problema lui David e că... - Refuză orice cooperare? - Da, fu de acord femeia. Destul de bine spus. Orice nu face parte din lumea lui nu contează în niciun fel. Îi era teamă că vom fi chemați ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
cu cei care au făcut așa ceva, care au lăsat să se întrevadă metodele pe care ceilalți le folosesc. Thom aduse o tavă și turnă cafea pentru cei care comandaseră. Kara adăugă câteva lingurițe de zahăr și începu să soarbă cu nesaț, chiar dacă pentru Rhyme, de pildă, părea mult prea fierbinte. Acesta din urmă începu să se uite cu subînțeles spre sticla de whisky Macallan vechi de 18 ani care îi zâmbea îmbietor de pe un raft. Thom îl observă și spuse: - Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
face un rechin cu o picătură de sânge. - Doar un pahar, spuse criminalistul. - Hai, fie. Turnă apoi câteva picături de Macallan într-unul din paharele speciale ale lui Rhyme și poziționă paiul în apropierea gurii lui Rhyme. Acesta sorbi cu nesaț. - Da. Paradisul...Într-o zi, o să te învăț cum se toarnă o băutură, adăugă el privind la paharul gol. - Mă întorc într-o oră, spuse Thom. - Comandă: alarmă ceas, spuse Rhyme sever. Pe ecran, apăru cadranul unui ceas; o setă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
oxigen pe care ajutorul său îl ținea în mână. Salvați-mi întâi plămânii! se gândise el. Thom pusese masca de oxigen pe fața lui Rhyme cu mult înainte ca flăcările să fie anihilate cu totul, iar el a inhalat cu nesaț gazul dulce al vieții. A fost dus la parter și examinat atât de personalul de pe ambulanță, cât și de doctorul său personal; medicii s-au ocupat de arsurile superficiale pe care corpul său le prezenta și au căutat cu atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
scoase un „da!“, prins parcă din zbor, așa cum făcea de obicei când considera că tema fusese încheiată. Afacerile nu constituiau un subiect despre care merita să vorbești, mai ales în Italia, la ora prânzului, în timp ce Hans Saner, care sorbea ca nesaț din paharul său, vedea în fiecare sticlă din perimetrul lui vizual un prilej pentru considerații și judecăți de valoare. „Ha“-ul lui devenea un „mda“ depreciativ când eticheta nu era lipită perfect sau mai apăreau chiar și urme de „clei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ar fi rău. Să fluturească. Îl arunc pe Cernea la gunoi și, pe fundul găleții, văd o femeie, Elena Dan, să-i zicem Nuți. Ea a citit deodată o carte de parasociologie scrisă de-un francez din care citează cu nesaț și ne explică la aragaz cum stă treaba, flacăra, cu un termen modern, grecesc, mitologic, propus de francez: ideologia effendi. „Effendi intelectuali autodeclarați elită care se adună În grupuscule și-a căror activitate este eminamente irealistă, totalitară.” Cum adică irealistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și grandoarea care-l făcuseră un reper în toată acea îngrămădire de case bătrânești și vile cu ziduri groase răsărite printre coroane largi de arbori seculari, un amestec de culori, forme și linii frânte întins până departe și privit cu nesaț de pe terasă în fiecare dimineață; nu numai înfiorându-se de zbaterea țuguiului care se chircea asupră-și, strângându-se și pierind, ci și de respirația flăcărilor care, în ciuda distanței, părea că se aude, ca și de trosnetul lemnului și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și grandoarea care-l făcuseră un reper în toată acea îngrămădire de case bătrânești și vile cu ziduri groase răsărite printre coroane largi de arbori seculari, un amestec de culori, forme și linii frânte întins până departe și privit cu nesaț de pe terasă în fiecare dimineață; nu numai înfiorându-se de zbaterea țuguiului care se chircea asupră-și, strângându-se și pierind, ci și de respirația flăcărilor care, în ciuda distanței, părea că se aude, ca și de trosnetul lemnului și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]