818 matches
-
un Cantacuzin luptând pentru neamul cantacuzinesc, și a spune despre ei că ar putea să nu aibă gânduri de domnie... e prea mult. Neamul lor nu este un sos, nu este o peltea legată, este ca un șirag de pietre nestemate tari, una mai strălucitoare ca alta... Reluă cu aceeași gravitate de oracol: — Să dea Dumnezeu să iasă bine... — Tu, Mihai, ești alunecos, știi să rămâi deasupra, dar cu frații tăi Matei și Iordache... Nu pot să las averea pe mâinile
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Când se apropiară, vodă și prințul văzură cum negustorul tânăr dă spătarului o punguță din piele roșie, brodată cu mărgăritare, iar acesta îi înapoiază inelul de pecete. Voievodul zâmbea fermecător și părea a nu fi observat scena de lângă pupitrul cu nestemate. Se așeză în jilț și, mirat, se adresă negustorilor care-și strângeau marfa: După cum văd, voi știți bine cine suntem noi, și de unde venim, noi însă nu știm nimic despre voi, cine sunteți, v-am primit pentru că dumnealui marele spătar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Radu și Matei, voievozi în înalturi. Îngenunche în fața butucului: — Cred, Doamne, și mărturisesc! Mai ridică o dată privirea să-i mai vadă, dar nu văzu decât o cruce mare, mare, stăpână pe tot cerul și din ea curgând picături roșii, boabe nestemate de sânge, înfrățindu-se cu sângele Brâncovenilor pe caldarâm, la Iali Kiosk. Și... ce-a mai fost? Epilog — Și... ce-a mai fost? — Ce ar mai fi putut să fie? Ce poate să mai fie după „pe noi înșine și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
noastră nu intrau, bineînțeles, în gașcă. Ele își petreceau timpul de joacă desenând pe asfalt nesfârșite peisaje cu cretă albastră, galbenă și ciclamen sau chiar cu cărămidă, sau jucând jocurile lor cu năfrămioare, prinți călare, sărutări, odi-odi-oda și "o piatră nestemată ce nu este-n lumea toată". Dau doar câteva nume: Viorica, fata muților, singura care vorbea din toată familia, dar cu părinții ei se înțelegea tot pe mutește; Mona, sora lui Dan, psihopată ca și el, cu ochișorii galbeni sticlind
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
dar nu-ți știu vorba.” I. ISTORIC Din câte soiuri de trandafiri înfloresc pe lume, Trandafir de la Moldova reprezintă încununarea măiestriei divine, parfumul cel mai îmbietor, culoarea cea mai autentică și sunetul cel mai îmbietor, o adevărată floare rară printre nestematele folclorice ale lumii : „Pe frământatele pământuri ale Moldovei și, mai ales ale Vasluiului, unde semnul cerului a făcut să aibe loc cea mai clară victorie împotriva cuceritorilor, scria poetul vasluian Ion Enache, pe aceste frământate dealuri de pâine, în locuri
ANSAMBLUL ARTISTIC TRANDAFIR DE LA MOLDOVA by LUMINIŢA SĂNDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/254_a_495]
-
hârtie pe care erau scrise cele trei dorințe. Am notat: 1. Să mi se construiască imediat un palat mare, de cristal, cu mii de camere, pentru fiecare specie de animale câte una. 2. Să apară imediat o prințesă împodobită cu nestemate care să fie stăpâna palatului. 3. Să pot ajunge cât mai repede acasă. O, prea simple pentru bătrânul duh! Imediat a apărut din spumele valurilor palatul fermecat și tot așa de repede și-a făcut apariția mândra prințesă. Pentru mine
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
iar soarele, în carul său de foc a plecat la culcare, lăsând-o pe mândra lună să-și oglindească chipul în apa liniștită și străvezie a mării. Fiicele sale, stelele, și-au făcut apariția și ele, împodobind cerul cu prețioase nestemate și făcându-l să semene cu un candelabru uriaș atârnat deasupra planetei dragi. Întreaga natură amorțită își începu visul de noapte, încălzind sufletele ființelor ce colindau faleza întunecată a teritoriului fantasmei și care luau parte, prin cărări de păcură la
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
a reușit să-și păstreze neînfricat sufletul, adică limba. Ea a devenit stăpâna noastră, floarea cea mai frumoasă din buchetul de limbi romanice. De aceea, noi avem datoria sfântă de a o păstra și îmbogăți mereu, de a adăuga noi nestemate, șiragul de piatră rară revărsat din moși-strămoși pe moșia noastră. Ce fericit este poporul care știe să-și preamărească limba prin cântec și vers, întru veșnicia sa! Mihaela Pascu, clasa a VI-a C Laudă limbii române Sufletul meu cu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Nu-i păsa dacă aceste ținte erau deja moarte. Alergând spre liftul de mărfuri, ea trăgea în tot ce avea aspect organic. Aburul și sudoare o orbeau, dar cartușele pe rare le instalase pentru a însemna drumul erau ca niște nestemate sclipitoare în inima haosului. Sirenele urlau și întreaga stație era scuturată de convulsii violente. Trecu în fugă pe lângă unul dintre semnele luminoase, se opri alunecând, se răsuci și porni din nou împleticindu-se, ca într-un vis. Din cauza epuizării i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
de versuri intitulat Para las seis cuerdas (Pentru cele șase coarde). Printre poeme se numără și El Títere (Marioneta). Iată cum sună, În traducere românească, prima și ultima strofă a acestui poem: „Îl cânt pe fantele care/ Trona ca o nestemată/ În Triumvirato, peste/ Casa ceea rău famată.// Moartea i s-a tras din glonț/ La Thames și Triumvirato;/ Și-a plecat În alt cartier:/ Tocmai la Quinta del Nato“. Aluzie la Întrebarea retorică (după modelul „où sont les neiges d
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
dar nu-ți știu vorba.” I. ISTORIC Din câte soiuri de trandafiri înfloresc pe lume, Trandafir de la Moldova reprezintă încununarea măiestriei divine, parfumul cel mai îmbietor, culoarea cea mai autentică și sunetul cel mai îmbietor, o adevărată floare rară printre nestematele folclorice ale lumii : „Pe frământatele pământuri ale Moldovei și, mai ales ale Vasluiului, unde semnul cerului a făcut să aibe loc cea mai clară victorie împotriva cuceritorilor, scria poetul vasluian Ion Enache, pe aceste frământate dealuri de pâine, în locuri
ANSAMBLUL ARTISTIC TRANDAFIR DE LA MOLDOVA by LUMINIŢA SĂNDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/254_a_494]
-
pagini simți cum îți face pleoapele grele, tot mai grele, aș arunca-o repede. Am învățat să recunosc cu repeziciune cărțile proaste, cărți care, în loc de aurul cuvintelor, au în ele doar zgură de balast verbal. Dar cum dormi în fața unei nestemate ca aceasta? “Oh, privirea are sâmburi / ca și cum ar fi o fructă / calul inimii pe dâmburi / de din iarba ei se-nfruptă. Stau și nu mă clatin, stau / chiar în cercul de cuvinte / nenăscute ce erau / ca sămânța cea din linte
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
mai puțin norocoasă. Era nevoie, deci, să ispășesc pentru asta...” “... Ați pătimit mult...” “... Pătimit? Poate-i prea puțin spus. Am avut de plătit, nu știu pentru ce, un preț mult prea mare, capital. Totuși, n-au reușit să-mi ia nestematele mele cele mai de preț: ideile, poemele scrise sau nu -, întreaga mea știință și măiestrie între-ale literaturii...” ...tic-tac, tic tac, tic-tac... ...Țîrrrr, țîrrrrr, țîrrrrrr... “Da, vă rog!” “Alo, casa maestrului Alexandrescu?” “N-am înțeles. Pe cine căutați dumneavoastră?” “Vreau să
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
dispoziția. Pășea într-o minunată stare de grație spre acest public care o aștepta cu atâta nerăbdare. Înainta sigură pe sine și pe arta sa. Prin aburirea luminoasă a lumânărilor zări, desigur, sclipirea diamantelor din decorațiile Marelui Komandir, dar și nestematele negre, mistuitoare, din spatele acestuia. Frisonă de plăcere, simțind deja adierea pasiunii și regretând că nici un bărbat nu putea vedea ce alchimie subtilă se punea chiar atunci în reacție sub pielea ei. Și, cu aceste gânduri, Nanone începu să cânte o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
învăluit în acea aură aeriană a poeților în cătarea unui vers pierdut și înconjurat de mireasma florilor care umpleau chicineta, aștepta un tânăr, același tânăr care uitase să mai bată din palme după ce terminase ea de cântat. Iar cele două nestemate negre o mistuiau acum, ca și atunci, cu aceeași ardoare. Și el urcă spre ea coborând sau coborî urcând. Era traseul celui mai hotărât bărbat. Era însuși Orfeu. Impresia o tulbură. Privea fascinată spre hainele lui. Mătăsuri, catifele, blănuri, falduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
asemenea, m-a îndopat cu pastrama și ghiudem, cu mititei și fleici udate cu rachiuri, vinuri și lichioruri picurate printre înghețături și șerbeturi din petale de trandafiri și, bineînțeles, printre înfocatele noastre manifestări, de nemărturisit într-o scrisoare. Îmi strecura nestemate, brățări, lanțuri și inele, podoabe pentru fiecare deget, gleznă sau încheietură, tot atâtea prilejuri fermecătoare și delicate de a-mi adora fiecare mădular în parte... Uneori mă trezeam cântând, iar el îmi răspundea în versuri. N-am înțeles cuvintele, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
se întoarcă cu oamenii ei. Ar trebui să-i vezi! Albi superfanatici, protestanți, sau mai rău. Să-mi iau lăuta și trompeta. Ai adunat foile cu însemnări? — Materialul acesta e fascinant, spuse Myrna, indicând însemnările pe care le aduna. Adevărate nestemate nihiliste. — Nu sunt decât fragmente dintr-un întreg. — Nu ai de gând să-i lași mamei tale vreun bilețel amar, vreun protest bine ticluit sau așa ceva? Nu merită oboseala. Vor trece săptămâni până să le înțeleagă. Ignatius ținea lăuta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de tine." 11. "Nenorocito, bătuto de furtună și nemîngîiato! Iată, îți voi împodobi pietrele scumpe cu antimoniu și-ți voi da temelii de safir. 12. Îți voi face crestele zidurilor de rubin, porțile de pietre scumpe, și tot ocolul de nestemate. 13. Toți fiii tăi vor fi ucenici ai Domnului, și mare va fi propășirea fiilor tăi. 14. Vei fi întărită prin neprihănire. Izgonește neliniștea, căci n-ai nimic de temut, și spaima, căci nu se va apropia de tine. 15
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
uită peste umăr. În dreptul colibei din spatele său, câțiva indieni stăteau și îi priveau cu mirare. Orice-ar spune preoții, eu cred într-un Iisus al meu care nu se află în catedralele ca niște palate de aur cu turle de nestemate, ci trăiește aici, printre acești indieni năpăstuiți. Așa cred eu. Fostul călugăr spunea acum dintr-o răsuflare tot ce adunase în el în tăcere atâta amar de vreme, iar samuraiul îl privea ca de la depărtare. Se gândi într-o doară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
avut o moarte nefericită. Omul acela n-a fost deloc puternic. Nici frumos. — Dar ia privește bisericile, ia privește capitala Roma, se împotrivi Nishi. Bisericile pe care le-am văzut noi semănau cu niște castele de aur cu turnuri de nestemate, iar palatul în care locuiește Papa era atât de strălucitor, încât oameni din Mexico nu și l-ar putea închipui. — Credeți că El Și-a dorit toate astea? clătină din cap supărat fostul călugăr. Credeți că El se află în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
început să delireze. Avea impresia c-auzea o muzică. Nu era o melodie ușurică, ceva potrivit la un foc de tabără, nu era un cântec cum îl văzuse la televizor pe Elvis cântând - Elvisul acela umflat și bătut cu pietre nestemate din Las Vegas. Ceea ce auzea ea acum era perfecțiunea întruchipată - o voce tânără și pură. Un glas ca un râu nedescoperit. „Spui că mă vrei, iar vorbele tale sunt pentru mine muzică. Atinge-mă, draga mea, și norii dispar. Cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
în stare să creeze un fir de perfecțiune, o persoană care era capabilă să ia pixul în mână și să compună un șir de prieteni. Ochii îi fugeau în josul paginii, nerăbdători să mai găsească o altă propoziție perfectă, o altă nestemată, și-așa, Alice pierdea noțiunea timpului. Trupul prindea să i se legene. Uneori începea să cânte chiar cu voce tare. Pentru o oră sau o zi, ceea ce făcuse îi era suficient. Asta e pasiunea mea, i-a răspuns ea. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
te. Pe cele din poveștile lui Creangă le-am redesenat cu mi gală, căutînd să redau cît mai exact castaniul prietenos al ursului din grădina faimoasei salate, albastrul și vișiniul din straiele lui Harap-Alb, galbenul-muștar al blănii cerbului și razele nestematei din fruntea lui. Dar culori mai vii Într-o carte, În cei unsprezece ani de lumină ai lor, ochii mei nu au vă zut, iar file mai plăcute la atingere, nu am Întîlnit decît În revistele glossy de după 1989 unde
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și ca pisoare. New Yorkul devenea mai rău decât Napoli sau Salonicul. Era ca un oraș din Asia, Africa din punctul ăsta de vedere. Părțile opulente ale orașului nu erau imune. Drumul spre existența degradată trecea prin uși incrustate cu nestemate, de la un lux bizantin hipercivilizat la starea brută, lumea barbară a culorii răbufnind de dedesubt. E foarte posibil ca barbarie să găsești de ambele părți ale ușii incrustate. Din punct de vedere sexual, de exemplu. După cum Începea să-și dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Angela Îl luase odată pe Sammler la o expoziție de Rouault. Minunat Îmbrăcată, parfumată, subtil machiată, Îl condusese pe Sammler din sală În sală până când Începuse să i se pară că ea era un cerc rostogolit de aur fermecat și nestemate colorate și că el, În urma ei, era un băț vechi de la care ea avea nevoie doar de o atingere ocazională. Dar apoi, oprindu-se Împreună În fața unui portret de Rouault, amândoi făcuseră aceeași asociere: Walter Bruch. Era un bărbat lat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]