1,441 matches
-
cutia și i-o aruncă înapoi. — Mersi, dar nu, mersi. Meeks prinse cadoul în mână. — E ultima mea încercare de a mă purta cuviincios, șefu’. Când m-am dat la Laura, nu știam că e soție de polițist. Mal își netezi piepții vestonului. Meeks îl făcea întotdeauna să aibă senzația că ar avea nevoie de un călcat cu aburi. — Ocupă-te de dosarele din colțul ăla. Știi ce vrea Ellis. Meeks dădu din umeri și se supuse. Un profesionist. Mal se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de când fusese la morgă dispărură când ajunse în camera lui curată și frumos aranjată. Totuși ceva părea în neregulă. Cercetă încăperea cu privirea până când descoperi ce: covorul era încrețit lângă măsuța de cafea, iar el avea întotdeauna grijă să-l netezească înainte de a ieși din casă. Încercă să-și amintească dacă o făcuse și azi-dimineață. Își aminti că se îmbrăcase în Ted Krugman, de la pielea goală până la geaca de piele, în fața oglinzii din baie. Își aminti că ieșise din casă gândindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
corzii. Vârful bastonului îl lovi pe doctorul Lux în piept. Buzz îl trase înapoi, ca pe un yoyo. Lux scoase un mic sunet admirativ. Buzz zise: — Coleman, Loftis și Gordean. Fă-mi legătura între ei. Lux se ridică și își netezi halatul. Apoi spuse: — Cam la un an după reconstrucția feței lui Coleman, m-am dus la o petrecere în Bel Air. Loftis și așa-zisul lui frate erau acolo. M-am prefăcut că nu-i cunosc, fiindcă Reynolds voia ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pe care o avem din pricina voastră, înaintea Dumnezeului nostru? 10. Zi și noapte Îl rugăm nespus să vă putem vedea fața, și să putem împlini ce mai lipsește credinței voastre. 11. Însuși Dumnezeu, Tatăl nostru, și Domnul nostru Isus Hristos să ne netezească drumul la voi! 12. Domnul să vă facă să creșteți tot mai mult în dragoste unii față de alții și față de toți, cum facem și noi înșine pentru voi, 13. ca să vi se întărească inimile și să fie fără prihană în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85042_a_85829]
-
cicălea prietenește, cu accentul moldovenesc, pe care îl relua de îndată ce aveau vreo preocupare familială, dar se vedea bine că medicul Lina nu era mulțumit. Se uita în ochii Lenorei, ca și cum ar fi văzut acolo în pupilă ceva interesant, și o netezea mereu pe gât în stânga, unde vâna sta încordată subt carnea albă, grasă. Elena, totuși, nu se mișcase. Zisese numai cu glasul ei grav ca și al bronzului pendulei: ,,Mamă!" și cu oarecare nerăbdare poruncitoare - dar nu-i venise în ajutor
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
adânc respect. Mă refeream la bărbatul de acolo, la englezul acela gras. Un șir de străini dormitează în niște fotolii de trestie, singurele din încăpere. Lângă ei, se află un indian elegant, îmbrăcat în haine europene, cu părul negru, lucios, netezit spre spate cu pomadă. Majoritatea bărbaților sunt tineri și poartă uniforme ale Serviciului Civil. Unul dintre ei, abia un puștan, cu părul blond, se uită la Khwaja-sara și tresare ca de parcă l-ar durea ceva. Lângă el, cu capul bălăngănindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
trage înăuntru. S-a întâmplat o dată, de două ori, dar și a treia oară... Apoi s-a revoltat. Gata, s-a terminat. A jurat asta. Dar după câteva luni, micuța Sarah a fost văzută plimbându-se în jurul misiunii, cu mâinile netezindu-și materialul rochiei înflorate, întinse peste burtă. Trebuie s-o evite. Cei doi Gavin știau că nu e măritată, dar puseră ceea ce văzuseră pe seama unei slăbiciuni a femeii, genul e lucruri care se întâmplă într-un trib, dincolo de înțelegerea minții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Impozant și stăpân pe tot ce se află în jur, își întinde pântecele proeminent și-și deschide nările ca pe niște porți; este stăpânul generos, care permite aerului să zburde prin plămânii săi. Când și-a scos panamaua ca să-și netezească petecul de chelie, lumina i-a aruncat străluciri orbitoare. Când vântul mării i-a răvășit o șuviță de păr cărunt, aceasta a plutit ca o cunună de laur în jurul capului său. Confruntat cu această viziune, Jonathan s-a mai însuflețit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
această linie este tot mai distinctă; este șirul de dealuri care marchează granițele Fotseland. În cele din urmă, drumul se termină brusc într-un loc în care o echipă de vreo cincizeci de oameni sau cam așa ceva sparge pământul și netezește apoi suprafața cu ciocane și tăvăluguri. În apropiere, se vede o tabără cu corturi ale armatei. — Fotse, le explică Yusef. Guvernul i-a adus aici să facă drumul. — Ai cui sunt acești Fotse? întreabă Morgan înspăimântat.Unde le sunt colierele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
stângă să se zbată așa cum lacom iscodesc în rodii dorințele din fiecare fată coboară-n larma poftelor plurale ademenind răspunsuri și adună săruturi silnice și-atingeri goale pe somnul cald cu tihna lui cea brună eu nu te cred că netezești lumina sau că-mi dezmierzi suflarea ori risipa și încă sorb din asfințit rugina cu ochii-n care mi-am ascuns aripa privind complice beznele curate strunindu-ți glezna mă-nșelai cuminte și carnea verde-a clipelor furate lua gustul
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
elaborate. Cea mai mare problemă a mea e răbdarea. An-te-hai îmi ține companie cât timp mi se aranjează părul. Mă amuză cu povestioare și glume. Stă în spatele meu, în vreme ce eu stau cu fața la oglindă. Cel care îmi face părul mi-l netezește mai întâi cu apă parfumată, aApoi, îl dă cu ulei din extract de floarea-soarelui de munte. După ce îl piaptănă, mi-l răsucește în sus. În această dimineață, încearcă să-i dea forma unei lebede. Toată treaba asta mă enervează și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Majestății Sale au „înflorit“ și au produs „nectar“. Furunculii erau negri și verzi, precum un cartof putrezit care încolțește. Tot Orașul Interzis bârfește că trebuie să fi fost mâna fostei ei rivale, împărăteasa Chu An. Fața doamnei Jin a fost netezită și peticită cu pudră de perle pisate. Totuși, dacă cineva s-ar uita mai îndeaproape, ar mai putea zări încă umflăturile. În dreapta capului Majestății Sale se află o tavă cu un castron de ceramică aurită. El conține ultima ei masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
un adânc fior: e pentru mine semnul că pe această lume, destinul orb nu e atotputernic, că hotărârile lui pot fi smulse, că fulgerul intuiției noastre îl poate abate din mersul lui implacabil. Și că, o dată înfrînt, el cedează mereu netezindu-ți drumul nu fără a-ți lăsa în conștiință de fiecare dată o spaimă, semn că nu te va proteja la infinit. Această spaimă o trăia pe drum tatăl meu, înaintea mea. El se apropie la un moment dat de
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
coli de scris, pantofi, izmene, sandale, cămăși, câteva pălării de fetru sau de paie, papiote, ace de cusut, basmale, fote, ii, fuste, preșuri Împletite de mâna bătrână a mamei, un fier de călcat ce se umple cu jar și care netezea ca nealtul, dar și cu valoare artistică dată de capacul dantelat și mânerul În formă de sirenă cu sânii feciorelnici goi și coadă solzoasă de pește , dulapuri din lemn masiv, lada de zestre a mamei adusă - cu multe generații În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și trăite În timpul somnului. Fără vorbe, liniștit, curat, cu o strălucire molcomă În ochii mari, negri și adânci, Ion sărutase un genunchi al Mariei. Picioarele ei strâmbe se Îndreptaseră, zgârieturile se Închiseseră, vânătăile se topiseră, ochii se limpeziseră, pielea se netezise și se albise. Întreaga ei făptură răspândea miros molcom de grâu În soare, maci și albăstrele. Apoi amândoi, și Ion cel Frumos, și străvezia lui mireasă Începuseră să se topească ușor, aproape până la a nu se mai vedea. Rămăseseră din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
neînsemnată. Tatăl lui Vieru notase ceva anume În dosarul cu scoarțe de carton În care ținea șirul evenimentelor Însemnate din viața copiilor săi. Pe urmă smulsese foaia, o mototolise și se pregătise s-o arunce În foc. Se răzgândise, o netezise și o pusese iară, cumva stingheră, Între cele două coperți. Așternuse acolo, cu litere cam tremurate, câteva rânduri În creion chimic. „Băiatul meu Ion a montat iapa cu sămânță de taur. Pe taur În chema Oțel. Peste nouă luni iapa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
zis ceva? Întrebă cu glas nefiresc de puternic Foiște. ― N-am zis nimica... Căutau din ochi locuri unde să se așeze. Foiște părea că se distrează: ― Doi dumnezei zănatici! Știai, Repetentule, că zănatic vine din latinescul dianaticus? Se așezară, după ce neteziseră cu palmele țărâna călduță, măruntă ca un mălai. Înainte să Închidă ochii, Repetentu avu timp să vadă cum, dintre pleoapele lipite ale lui Foiște, care sta Întins pe spate, se scurgeau lacrimi grele ce străbăteau obrazul roșcovan, șerpuiau pe ureche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
luă apa, ochii săi păreau să arunce flăcări. Umerii i se cutremurau cu fiecare respirație. Mitsuhide, însă, se retrăsese, la un moment dat, de la picioarele stăpânului său, ajungând acum la vreo șapte-opt pași mai încolo pe coridor, aranjându-și gulerul și netezindu-și părul. Stătea prosternat atât de jos, încât atingea cu pieptul lemnul podelei. Încercările lui Mitsuhide ca până și într-o asemenea situație să nu arate răvășit nu prea puteau fi văzute într-o lumină favorabilă, iar picioarele lui Nobunaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
expresie prin care-și manifesta maxima neplăcere. — Păi cum, Senior Hideyoshi. Nu dumneata ești persoana care a solicitat prezența Seniorului Samboshi? Zău că n-am idee, dar... Nu te înșeli. Eu am susținut-o, din necesitate. — Din necesitate? Katsuie își netezi cutele kimonoului. Era încă înainte de ora amiezei, așa că arșița încă nu devenise prea apăsătoare dar, din cauza grosimii hainelor și a iritației de piele, se simțea extrem de incomod. Așa ceva ar fi putut părea un fleac, dar îi influența tonul vocii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
foarte vigilente, dar l-am putut întâlni pe Seniorul Shogen. Ce intenții are? — Le am scrise într-o scrisoare. Căută în pălăria de răchită împletită și smulse capătul șnurului. O scrisoare care fusese lipită dedesubt îi căzu în poală. Shinroku netezi scrisoarea și o puse în mâna seniorului său. Yasumasa studie, un timp, plicul. Da, este fără îndoială scrisul lui Shogen, dar e adresată fratelui meu. Vino cu mine. Mergem chiar acum la fratele meu și anunțăm tabăra principală de la Muntele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Geni pentru cină, un vasal îl informă că tocmai sosise Hikoemon. Vântul făcea să foșnească jaluzelele de trestie indiană, iar prin aer pluteau râsete sonore de femei tinere. Hikoemon nu intră imediat, ci, mai întâi, își clăti gura și-și netezi părul. Se înapoiase din Uji călare și era plin de praf. Misiunea lui fusese aceea de a se întâlni cu Sakuma Genba, care era prizonier în Uji. Hideyoshi ordonase să nu fie tratat cu asprime și nici umilit. Știa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
înțelege, orașul în care trăiește și care i-a devenit cea de a doua baștină. De unde și sursa principală de ispirație. Numai că pasiunea lui Vasile Ilucă 5 6 pentru Iași, în mod deosebit, pentru Istorie, în general, i-a netezit calea și către alte surse, acestea prefăcându-se în adevărate comori documentare. Aș numi, bazându-mă fie și pe declarația... pe proprie răspundere a autorului, cele zece (până în prezent) volume de “Documente privitoare la istoria orașului Iași”, publicate de profesorul
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
picioare așteptânde. -Știai că așteptarea este cel mai neîmblânzit cuvânt din toate dicționarele lumii? Da. Așteptarea vântului, a tunetului, a ploii, a liniștii de după furtună? Așteptarea ta. -Nu știam, îmi spui ascunzându-ți fața în palme pe când eu îți mai netezesc din gânduri... Șoptești sfârșit: -Eu caut doar răspunsuri... răspunsuri... spunsuri... suri... uri... ri... ri. Un lotus își înfingea adânc rădăcinile, hrănindu și fumusețea cu noroiul din mine. Ca niște oameni sinceri (Eu și Umbra) Încui în mine ecoul cu o
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
alb. Sufletul se va trezi încorsetat în așteptare. Femeia din oglindă îmi zâmbește încurajator, de sub nuferii negri, tatuați ostentativ pe fruntea de zeiță renăscută... Ochii ei sunt oglinzile mele. Imaginea mea se bifurcă: viața se scaldă în apa ochiului drept, netezindu-și formele fine, moartea se zbate în apa ochiului stâng, fulgerându-mi sufletul. Vreau să le împac pentru eternitate. Dar mă dor anotimpurile din răscruce. -Ingrato!... Îmi strigă inima. -Câte femei, mult mai frumoase, nu zac la colț de stradă
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
îți va tăia respirația. Să nu renunți. Trupul meu te veghează doar pentru a te obliga să-mi privești aura arhanghelică pictată de păduri pe deasupra petalelor mele ascuțite... -Privește ochiul de gheață care mi se odihnește pe frunte! Îți poți netezi cutele sufletului în oglinda ochiului veșnic deschis. Pletele-mi curg într-un râu înspumegat, în care picură de veacuri aceeași lacrimă albastră a sufletului nostru, prăvălită într-un ecou răsunător din universul vorbelor regăsite în sipetul îmbătrânit. Lacrima e cristalină
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]