878 matches
-
se mai poată petrece alte întâmplări, ducându-și paharul la buze fără să-l privească pentru că, în tot acel timp în care nu mai scotea nici o vorbă, se uita la ceilalți, pe rând, cu mare atenție, nevăzut, neluat în seamă, netulburat de nimeni, ca și cum le-ar fi văzut gândurile, îi simțea cum se pierd cu încetul, ușor amețiți de băutură, la început numai activi și dornici să se amuze, apoi veseli, stângaci, obosiți, țâfnoși, încrezuți, nedumeriți de câte li se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
lăsase moștenire, numai ei, pendula înnegrită de vreme, cu mers rar și tacticos, bătând indiferentă trecerea orelor. Sorbind cu nesaț, cu o plăcere pe care o simțea tot mai des apropiindu-se, copleșind-o, alungându-i toate celelalte gânduri, imaginea netulburată pe care i-o întorcea oglinda și bucurându-se de desăvărșirea acelei imagini cum n-ar fi crezut că poate fi în stare. Zicându-și că se poate simți într-atât de îndestulată de imagine și de foșnet și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nu numai un act de nemaipomenit curaj, ci chiar o îndrăzneală pe care, dacă ar ști-o cât e de fără margini, oamenii mari ar trebui s-o pedepsească imediat, pentru că ar fi putut să tulbure ceea ce trebuie să rămână netulburat, așa cum se întâmpla de fiecare dată când, vara, după ploile calde de după-amiază, arunca cu câte o pietricică în ochiurile de apă rămase în vreo denivelare a străzii ori a curții și îndată ochiul de apă se tulbura nu numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
un vîrtej de frunze și de praf se ridică de pe pămînt. În jurul aerodromului, tunurile antiaeriene se Întoarseră În direcția lagărului. Din etajele pagodei Lunghua răsăreau lumini ca din pomul de Crăciun expus În fața magazinului universal al Sincere Company din Shanghai. Netulburat, avionul Mustang zbură direct spre turnul antiaerian, zgomotul tunurilor lui fiind Înecat În urletele unui alt avion Mustang care trecu peste orezării, spre partea de vest a lagărului. Un al treilea avion veni În spatele acestuia, atît de jos, Încît Jim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pentru totdeauna. Numai că noaptea din Macbeth nu va fi refugiul visat, ferit de orice privire și învăluit în tăcere. Actul al doilea se deschide într-o beznă adâncă: toate făcliile cerului s-au stins. Nu e totuși o noapte netulburată; dimpotrivă, e o noapte torturată de coșmarul fărădelegii plănuite, bântuită de fantome, de întâlnirea cu alterități primejdioase. O noapte populată de viziuni malefice, de imaginea înfricoșătoare a pumnalului însângerat, o noapte când, în mintea răvășită de spaimă a lui Macbeth
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
Visul..., totul se petrece ca și cum noaptea de aici ar închide în ea amintirea nopților din Hamlet, Iuliu Cezar sau, de ce nu, a aceleia din Macbeth. Titania adoarme legănată de cântecul alaiului ei de zâne, menit să-i aducă un somn netulburat de vise urâte și să alunge din preajmă-i toate animalele nefaste (animalele prezente în ritualurile vrăjitorești, animalele de care sunt însoțite și vrăjitoarele din Macbeth). Cu toate acestea, nu va cădea ea în capcana alterității sălbatice atunci când se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
Înmormântare într-un mausoleu, „august sanctuar al virtuții și al nobleții” dedicat eroilor neînfricați, demni de o binemeritată glorie postumă. Numai că în inima acestei „frumoase morți”1 a viteazului destinat să rămână în amintirea tuturor, o amintire pașnică, senină, netulburată de prezența fantomelor se strecoară, iată, neliniștitoarea ambivalență a sângelui vărsat cu prilejul funeraliilor. Sânge adus ca ofrandă sufletelor strămoșilor acestor eroi dispăruți și menit să le potolească suferința și să-i îmbuneze, astfel încât cei vii să nu fie terorizați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
în cale Femeia cu șobolani. Paralelismul este evident. Despre experiența trăită pe piscuri, vânătorul din Micul Eyolf va vorbi mult mai târziu, mulțumindu-se ca, în primul act, să evoce doar transformarea „ascunsă de aparențe” produsă în el în singurătatea netulburată a înaltelor platouri. Abia la sfârșitul piesei, când își va afirma încă o dată hotărârea de a se întoarce de unde plecase, el va povesti prima sa ascensiune pe munte, sentimentul avut atunci că nu va mai reveni niciodată în acele locuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
nu-i murise tatăl într-un azil de nebuni pentru că spusese adevărul?) și că nu există odihnă după cumplita oboseală a vieții și nu există evadare din temnița ei decât printr-o moarte eliberatoare, luminoasă, prin cufundarea într-un somn netulburat de vise, prin intrarea într-un spațiu nelocuit de fantome. Un spațiu liber de fantome? Dar asta înseamnă sfârșitul teatrului. Căci frumoasa și luminoasa moarte va suprima acea zonă care, despărțind viața de neființă, de neant, reprezintă teritoriul revendicat dintotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
groase și crețe și o pereche de papuci înflorați. - Cred că ai mai auzit de mine, începu el. - Vorbește te rog scurt și la chestie, făcui plictisit de flecăreala musafirului nepoftit. - Firește că ai mai auzit, vorbindu-se, continuă dânsul netulburat, despre dibăcia cu care mânuiesc frigarea la scoaterea caielelor desprinse din potcoavele cailor și înfipte în asfalt. Uite așa! Și scoțându-și cu mișcări de scamator de bâlci frigarea din scândură, mimă cu ea, în mișcări repezite, operația. - Introduc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de ficțiuni plăsmuite de mintea ta! Ignatius căscă. — S-ar putea ca mama să-mi fi făcut un mare serviciu plănuind să se recăsătorească. Legăturile astea oedipiene începuseră să mă apese. Aruncă yo-yo-ul în raniță. Se pare că ai trecut netulburată prin sud. — De fapt nu m-am oprit în drum nici un moment. Am condus aproape treizeci și șase de ore, am condus și am tot condus. M-am oprit la un local pentru negri ieri seara, dar n-au vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
a Început să noteze repede: „Privesc o piesă-n bezna cu linii apăsate, Cortina pune anii să treacă fără rost. Doi ani de ani - și ce zi leneșă a fost, Când de finaluri fericite ne erau apărate Sufletele tinere și netulburate. Chipul atent, cu ochii mari, ți-l adoram, Zâmbind un repertoriu; piesa ce-o priveam Răzbea spre noi ca apele la țărm, epuizate. Căscând și hoinărind, să treacă seara cu bine, Privesc de unul singur... Pălăvrăgeala, sigur, Strică unica scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Astfel că se punea întrebarea: cum ajunsese la această funcție excelentă, cu salariu satisfăcător, clientelă selectă și o organizare care funcționa atât de bine? Viața fusese plăcută și dulce ca băutul unui pahar cu apă limpede și rece, o idilă netulburată, un model de trai fericit. Și acum, poftim! Cum poate afla un om ce-a făcut în timpul primilor patruzeci și șase de ani ai vieții? Și, mai ales, cum află asta, atunci când nu arată că are mai mult de patruzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
îi șterse sângele cu propriile sale haine. Apoi, sprijinindu-i trupul, îl coborî în cală. Samuraiul simți o silă nelămurită. Nu loviturile de bici îi provocaseră un asemenea simțământ. Încă mai vedea în fața ochilor chipul neclintit al lui Velasco privind netulburat fiecare șfichiuit de bici prin ceața de pe punte. După cum zicea Matsuki, era ceva neplăcut pe chipul străinului care la împlinirea pedepsei a șters cu hainele sale sângele omului aproape leșinat și l-a dus în cală. Samuraiului nu-i venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și în jos pe brațe. În nas își prinse un cercel decorat ca un candelabru, cu picături sticloase și sclipitoare. Se întrebă dacă se putea considera frumos. Încăperea era destul de întunecată, din moment ce închisese și ușa și fereastra, ca să poată explora netulburat. Pentru a se vedea în toată splendoarea sa, aprinse o lumânare lângă oglindă și se privi metamorfozându-se într-o pasăre minunată, într-o magnifică insectă. Oglinda era pătată, ușor încețoșată, deteriorată de vreme. Se simțea ca și cum ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
pe stradă nu-l marcaseră în nici un fel, pentru că se întâmpla des să dea nas în nas cu ea pe stradă. La fel de impasibil la farmecele lui Pinky ca întotdeauna, își continuă drumul, iar viața sa rămânea tare ca piatra și netulburată de iubire. La momentul potrivit, se va găsi pentru el fata potrivită, fără intervenția unei povești de dragoste. Între timp, se distra îngânând cântecele de dragoste de la radio, ciupind-o și necăjind-o pe fata ciudată din autobuz care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
fu prinsă de brațele în așteptare ale domnului Gupta. Baba, Baba... Căutară ici. Căutară colo. În sus și-n jos prin arborele de guava. În copacii vecini. În tufe. În spatele stâncilor. Priviră din nou în sus printre crengi, la compoziția netulburată de frunze și fructe clătinându-se în sus și-n jos. La patul său dureros de gol. Dar, stați! Pe pat zăceau un fruct de guava, un singur fruct care era mult, mult mai mare decât celelalte; mai rotund, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
LA RANGUL DE OFIȚER. NU PERIOADA ASTA MĂ INTERESEAZĂ. AI AUZIT VREODATĂ O RELATARE CARE SĂ UMPLE SPAȚIUL GOL DINTRE COLONELUL IVAN PROKOV ȘI MARELE JUDECĂTOR? EU NU, ȘI MIE ÎMI PLAC BIOGRAFIILE COMPLETE. \ POT SĂ TE LĂMURESC, SPUSE MARIN NETULBURAT. LA UN MOMENT DAT, ÎN CADRUL COALIȚIEI ORIENTALE A DOMNIT O MARE CONFUZIE. SPRE SFÂRȘITUL RĂZBOIULUI OFIȚERII RUȘI ȘI-AU DAT SEAMA DE CEEA CE STATUL-MAJOR PĂREA SĂ IGNORE: SOLDAȚII SE SĂTURASERĂ PUR ȘI SIMPLU. CONDUȘI DE COLONELUL PROKOV, EI AU... SE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
cu atît mai numeroase cu cît voiam să ies de pe traseul umil, dar bine protejat, prestabilit pentru orbi de către stat. Părinții sperau că am eu deja o soluție sau că regimul are obligația să mă cocoloșească, așezîndu-mă Într-o firidă netulburată pentru tot restul vieții. O singură dată am asistat la o șuetă despre viitorul meu, dar ea se petrecuse demult, În copilărie, Într-un cerc de mătuși cu mama la mijloc. Venisem acasă În vacanță, de la școala aia a mea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
poate, doar Midori ar fi Înțeles ce Înseamnă fiecare culoare, ce haină s-ar fi cuvenit să fie croită În acea culoare și pentru ce stare de spirit anume. În general, Ștefănel trăia În starea de liniște Zanshin, calmul apei netulburate, atent la tot ce se Întâmplă În jurul lui, dar aparent distrat. Era cu totul altă lume decât cea japoneză. O lume mai fremătătoare, mai grăbită, mai superficială, dar și mai aplecată spre noutate. Japonia era Închiderea, China era deschiderea. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
unor trupe de Învăluire care nu aveau să mai ajungă niciodată. Alte două mii intrară În dispozitiv de luptă pe marginile poienii și Își Începură marșul, coborând În ritmul tobelor spre valea dincolo de care Apărătorii rămași pe poziții continau să aștepte, netulburați. Alexandru simți acest nou Început de bătălie ca un preludiu al unui concert care Își reținea, Încă, forța de revărsare muzicală. Ritmul tobelor turcești se auzea destul de stins În pozițiile ocupate de Apărători. Un alt ritm Începea, Însă, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
porni În goană spre tătarul legat. Angelo ridică brațul pentru a avertiza Apărătorii că ceea ce avea să urmeze nu implica participarea lor. Iar Yves opri goana lui Alexandru, aruncându-se asupra lui și prăvălindu-l În zăpadă. - Ogodai... reluă Amir, netulburat. Ai Încălcat Yassa, legea strămoșilor mei și ai tăi, legea războinicilor Asiei... Ai torturat un prizonier de război. Ai capturat un om fără apărare. Ți-ai asmuțit arcașii Împotriva unui mare luptător al neamului său... Sub privirile uimite ale Apărătorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
vechi ale Asiei. - Legile vechi... .? - Doi oameni, doi cai, două arcuri cu câte trei săgeți. O singură linie În infinit: cea a săgeții care aduce moartea. Erina nu mai spuse nimic. Tot ce se Întâmpla era, parcă, ireal. - Fie, spuse, netulburat, Amir. Legea spune că putem folosi doar șase săgeți. Fiindcă teama de moarte Îți Înjosește sufletul, va trebui să accepți ultima umilință. Din cele șase săgeți vei primi cinci. Folosește-le cât poți de bine. Căci nu vei mai vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nedeslușită despre care se spune că ar fi o trăsătură proprie celor din sud-est, cu toate că obârșia lui se afla departe de aceste locuri. Adevărul este că pentru Adam, ca și pentru Karl, viața În acel timp fusese simplă, fericită și netulburată de nimic, așa cum nu e decât pentru cei care Își caută fericirea cu deznădejde. Zilele se scurgeau liniștit și fără griji, pline de tot ce pot visa tații și fiii să facă Împreună. Construiau zmeie cu forme de păsări, care
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
spus: — știi bine că n-am să te uit niciodată. Pasărea continua să cânte. Margaret ar fi vrut să Înceteze și să o lase singură cu Karl ca să poată strânge toate amănuntele În memorie, unde avea să rămână neatinse și netulburate pentru tot restul vieții ei. Profilul lui În lumina lunii. Răcoarea umedă a pielii. Ezitarea, poate chiar un tremur al glasului. Însă pasărea nu s-a oprit. Așa că acum, de câte ori Își amintește acel moment În care fusese aruncată din siguranța
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]