739 matches
-
doctor și i-am zis că o să mor. Iar doctorul mi-a spus: „dacă vrei să trăiești, trebuie să cumperi pandantivul“. Așa că l-am cumpărat după licitație de la Fred Leighton, la un preț dublu, și iată-mă aici, vie și nevătămată. Toată lumea se uită la Phoebe. Roșind brusc, spuse: Mă concentrez mult asupra afacerii mele. Știți, mostrele mele sunt la Shanghai. Da, știm, replică Salome. Hai cu mine să luăm niște desert. Salome și Phoebe dispărură, iar Lauren și eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
faci, mai sînt și zile proaste în viață, filosofează bătrîna doamnă, cu un zîmbet calm pe buze : azi s-a terminat pensia... Haita de cîini din mijlocul străzii îmi dă fiori. Noroc că sînt cu mașina și reușesc să trec nevătămat printre ei. Sînt însă, evident, furioși, latră și aleargă după mașină. „își apără teri toriul”, îmi explică doctorul veterinar la care tocmai mă duceam. „Sînt maidanezi ?”, mă inte resez eu. „Nu, sînt cîini cu stăpîni, care în fiecare seară îi
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
nor de foc, ceea ce face ca Semele să cadă fulgerată și să-l nască pe Dionysos prematur. Mai interesant devine mitul imediat după aceea. Zeus ia copilul și-l adăpostește în propria lui coapsă, de unde, la termenul stabilit, se naște nevătămat. Mai apoi, ca să nu-l recunoască Hera, îl îmbrăcă în haine femeiești. De atunci Dionysos e divinitatea travestită, are puterea de a metamorfoza animale, iar dansul său se definește prin, rețineți: eliberarea de sine, descărnarea în timpul dansului. De aceea nu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
unor focuri a caror strălucire nu se putea distinge din larg și, pentru prima oară de mult timp încoace, bărbații și femeile din Bora Bora nutriră speranța că zeii erau dispuși să-i ajute să se întoarcă acasă teferi și nevătămați. Tapú Tetuanúi observa totuși că Miti Matái nu prea lua parte la entuziasmul general, căci, după puțin timp, se retrase într-un colț al plajei dinspre laguna, care strălucea ca si cum coralii ar fi reflectat înzecita lumina stelelor. Era un spectacol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
astfel monotonia carcerei. Orice om ajunge la un moment dat În viață cînd simte nevoia să spargă cu orice risc zidurile carcerei. Acum căuta, cu prudență, o ieșire. Iată, tinerii aceștia trăiseră și ei experiența teroarei dar ieșiseră din ea nevătămați, fără nici o cicatrice pe suflet. — De fapt, nu-mi fac griji numai din cauza cozonacului, rosti el. Cei doi Îl priveau cu un interes sincer și prietenesc; În ciuda evenimentelor din ultimii ani, Își păstraseră tinerețea, și mai sperau că viața le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
drăguță, Încît, nu știu... — Mi-ai salvat viața. — Cum așa? — CÎnd a explodat bomba. Mai bine zis, cu cîteva clipe Înainte de a exploda m-ai trîntit pe podea și m-ai acoperit cu corpul dumitale. În felul acesta, am scăpat nevătămată. Îmi pare bine. Vreau să spun, adăugă el cu un rîs nervos, Îmi pare bine să aflu asemenea lucruri despre trecutul meu, căci aș putea afla și tot felul de lucruri neplăcute. Mă bucur să știu că am făcut măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
sfîrșit un răspuns, dinspre o ușă pe lîngă care tocmai trecea: — Barnes... Dumneata ești, Barnes? — Sst! făcu el, lipindu-și buzele de gaura cheii. Nu-i Barnes. SÎnt eu, Digby! — Firește, oftă Stone. Barnes a murit. Visam... — Ești Întreg și nevătămat, Stone? — Am trecut prin momente grele, răspunse Stone cu un glas atît de stins, Încît Digby abia-l auzi. Foarte grele. Și nici n-aveam de gînd să fac greva foamei... — Apropie-te de ușă, ca să te aud mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
curaj ca să poți zgâria figura unui om pe care‑l vezi din față (dar care nu vede mare lucru din cauza întunericului) sau ca să‑i iei ca țintă ochii. Pentru că ochii sunt oglinda sufletului și ar trebui să rămână pe cât posibil nevătămați. Altfel s‑ar putea crede că sufletul însuși e distrus. Și tocmai Anna ar face bine să‑l lase în pace pe omul ăsta, fiindcă el are un caracter mai frumos decât al ei. Asta deoarece el este o victimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Îi bucură, de parcă veacuri Întregi mă așteptaseră doar pentru că n-avea cine să-și bată joc de ei. - Barra! am strigat. Trimite oameni să caute leșul lui Enkim. Să nu-l sfârtece lupii. Logon și Dupna unde sunt? - Dupna e nevătămat, dar pe Logon l-a ucis Scept cu mâna lui, la Începutul luptei. Am rămas o vreme pe gânduri. Apoi: - Și să-i caute și leșul lui Scept! Are și el prunci, ceva? Barra ridică din umeri. Nu știa. - Află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
bordură, nimerind direct În căruciorul negustorului, cu atîta forță Încît l-a făcut țăndări, apoi s-a răsturnat cu totul peste el, transformîndu-l Într-un morman de sticlă sfărîmată și fiare Încolăcite. Printr-un adevărat miracol, șoferul camionetei a scăpat nevătămat, dar italianul cel mărunțel ajunsese Într-o asemenea stare de mutilare că era de nerecunoscut. În clipa În care l-a izbit camionul, sîngele de un roșu aprins i-a țîșnit din cap ca dintr-o fîntînă arteziană, Încît era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pe mine, altceva Îl frămîntă pe el“ - am zis. „Ba nu“ - zice - „cred că n-ai dreptate.“ „Bine“ - zic - „lasă c-o să vedem noi.“ Și nici n-a trecut mult. Chiar În noaptea aia au scăpat din Închisoare. Au scăpat nevătămați toți cinci și nici unul n-a fost prins. „Ei, nu ți-am spus eu?“ - i-am zis. „Ce prost ai fost să crezi că Mel Porter era Îngrijorat de soarta lor. Acum Îți dai seama, nu-i așa?“ „Mă tem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
buzunar, se află scrisoarea. Scrisoarea către cei de acasă cu mesajul de adio al unui eventual erou. La ora patru, împuținați, inamicii ripostau tot mai slab. Zorilele îi surprinseseră în bătaia târzie a lunii. Deschise foc automat și se târî nevătămat 20 de metri spre vest-sud-vest. Îl mai despărțea un hectar de redută, însă gazele lacrimogene îi inflamaseră ochii și nasul. Spărturile din zidul de fum îi arătau cât de aproape era de destrămarea unui coșmar de opt ani. Așa e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
agresivitatea care zace În ei și abia apoi de cea a oamenilor mari. În Încercuirea de la sfârșitul lui noiembrie ’42 deja nici unul dintre voi nu-și mai amintea de copilul nebun de pe malul Donețului. Iată-vă scăpați cu toții vii și nevătămați (ba poate vătămați!), stând aici, la căldură, lângă cazanul În care fierbe boasca de corcodușe și struguri a lui nea Anton, fostul Infanterist. În ce fel ați fi putut voi să determinați ca acele lucruri Îngrozitoare să nu se Întâmple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
mai pitorească, poate, mahala din București. Ea m-a făcut doar să înțeleg că nu trebuie să confund mahalagismul cu mahalaua administrativă. În acea vreme ― anii '46 -'47 ―, în Ferentari, dincolo de "Bacchus", era epoca "garderobelor obligatorii". Pentru a te întoarce nevătămat acasă, după ce cobora întunericul, trebuia, adesea, să fii cu ochii în patru, ca să poți s-o iei la fugă în caz de pericol; altminteri, riscai să-ți lași hainele celor care ți le "cereau", întrucît polițiștii nu se aventurau prin
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
La lira Veselă pentru a petrece o seară cu distracții pe cinste și mâncăruri alese: fie că preferați să mâncați banii cu lingura, să tocați banii sau să vă beți banii, noi vă stăm la dispoziție. Al dumnevoastră, teafăr și nevătămat, Midas Auraru (Director) Mai e un vis pe care mi-l amintesc clar și pe acesta l-am avut câțiva ani mai târziu, când aveam cincisprezece ani. În ziua de miercuri, 27 martie 1968, în primele ore ale dimineții, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
la postul de prim-ajutor. Dacă ți-aș povesti numai drumul acela și n-aș termina într-o zi. Acum am înțeles, Toadere. Am înțeles. 96 El săracul a rămas pe front... Poate a da Cel e Sus să scape nevătămat, că tare se mai băga unde era mai primejdios! Nu era nevoie să-l trimită comandantul. Nuuu! El singur se băga. Știi de ce îi spuneam noi, Trestie? Că pe el îl cheamă altfel... De ce îi spuneați așa? Comandantul nostru - pâinea
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
dădea puținul pe care-l putea oferi Pannonia pe timp de iarnă. „Mâncare bună pentru pui“, protestau soldații, care se indignaseră când aflaseră că tribunul Rubellius Glaucus nu fusese în stare să-și aducă în castru toți soldații, vii și nevătămați. Glaucus îi arătă lui Antonius scaunul de lângă el. — Cei curajoși să se așeze lângă cei proști, spuse pe un ton neutru. Poate că o parte din virtuțile tale militare îmi vor fi de folos. Antonius se așeză fără să răspundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Își aminti că nu făcuse nimic să-l ajute. Disperat, o luase la fugă de-a lungul malului, scrutând apa, închipuindu-și că prietenul lui fusese atacat de peștii răpitori. Îl văzu însă la câteva mile în josul apei, viu și nevătămat. Când se așezase lângă Salix, care îi zâmbea epuizat, Valerius se simțise copleșit de rușine. De atunci, sentimentul acela îl însoțise mereu, zi de zi, an după an, și dispăruse abia când hotărâse să-l ajute pe Titus. Și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de fratele său... — Vorbești despre castrapila? — Da... asta e. — În ce parte sunt îndreptate vârfurile lor? Încearcă să-ți amintești. — Spre vârful colinei. — Prin urmare, cei care încearcă să coboare se înfig în ele, pe când cei care urcă pot trece nevătămați. Da, așa-i. În vârful colinei este o fortificație? Sunt mașini de război? — Nu, e doar o palisadă. Cei de acolo vor trebui să lupte cu armele pe care le au în mână. Dar câți asediatori vor fi? — Mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în agonie, cu ochii injectați. Îndreptă încet lama spre gâtul lui, abia atingându-l. Privi spre arenă. Nimeni nu mai lupta. Își văzu tovarășii uciși. Îl văzu pe trac clătinându-se, plin de sânge, dar viu. Marcus era în picioare, nevătămat. Se rezemase de o ballista și-și pusese capul pe brațe. Socrates zăcea cu fața în sus, cu intestinele revărsate în nisip, și privea cerul fără să-l vadă. Se uită din nou la Flamma. „Nu-l ucide“, se gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
dea o casă și cele de trebuință pentru a trăi. Se întoarse spre Allius Cerpicus. — Mâine sunt calendele lui decembrie. După sărbătoarea Saturnaliilor, vom fi la porțile Romei. Mai e ceva. Allius Cerpicus luă însemnele care îi îngăduiau să ajungă nevătămat în tabăra vitelliană. Își drese din nou glasul. — Ceva care te privește personal, îmi închipui. — Fratele meu? — Fratele tău, Orpheus, secutor-ul. O clipă, lui Antonius i se tăie respirația. Și-l închipui pe Valerius zăcând în arenă, plin de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
spune, horhăim din șanț în șanț toată noaptea. Nu te gândi la asta, că te duc boii. Ei nu rătăcesc drumul niciodată. Eu am să mă culc în coșul carului și ai să vezi tu cum ajung acasă viu și nevătămat. In ziua aceea, urmând același ritual, au ieșit din ograda crâșmei, unde au băut aldămașul pentru o afacere bună făcută la târg, Gheorghe Amnar și Alecu Slobodă... Măi Alecule, tu vezi cine vine? a întrebat înveselit Gheorghe, arătând spre șirul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Bine ați venit. Eu tocmai mă întrebam dacă mai trăiești, Pâcule, și când acolo, tu umbli prin sat și încă nu singur. Luleaua să trăiască. Ea m-a salvat pe gerurile celea de astă iarnă. Iată-mă-s întreg și nevătămat. Asta văd, dar de unde l-ai luat pe Mitruță? L-am pescuit de pe drum. Tocmai venea și el la tine. Gând la gând cu bucurie, că și eu mă gândeam să trimit după tine și Hliboceanu, ca să ne sfătuim și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
și mai vii! După ce a umblat el așa fericit prin tot satul, că oamenii nu se treziseră încă, s-a dus la locul unde a avut el casa pe vremuri... Și, ce să vezi?... Măi, să fie! Casa lui era nevătămată și era acolo! Și a găsit un bilet în ușă, pe care scria: „Nu mi-a trebuit casa ta. Mi-a trebuit doar dragostea ta de jucarie... Acum văd lucrurile ceva mai în roz. Vino la mine în vizită peste
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
și a zis sfetnicilor săi: "N-am aruncat noi în mijlocul focului trei oameni legați?" Ei au răspuns împăratului: "Negreșit, împărate!" 25. El a luat iarăși cuvîntul și a zis: "Ei bine, eu văd patru oameni umblînd slobozi în mijlocul focului și nevătămați; și chipul celui de al patrulea seamănă cu al unui fiu de dumnezei!" 26. Apoi, Nebucadnețar s-a apropiat de gura cuptorului aprins, și, luînd cuvîntul, a zis: "Șadrac, Meșac și Abed-Nego, slujitorii Dumnezeului cel Prea Înalt, ieșiți afară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]