1,788 matches
-
categorii sociale în ascensiune ale economiei de piață postcomuniste. În consecință, către sfârșitul comunismului, societatea socialistă era mult mai complexă decât admite imaginea ei ideologizată, fie ea de atunci sau de acum. Majoritatea populației era formată în principal din țărani, nevoiți să oscileze între cele două economii - cea socialistă a CAP-urilor și cea tradițională, a propriei gospodării individuale -, și muncitori industriali care, la rândul lor, oscilau între statutul politic superior, de bază a puterii politice comuniste, și statutul industrial inferior
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
dezvoltate dețin ceva proprietate, caracteristica socială esențială a acestor societăți este tocmai faptul că majoritatea covărșitoare a cetățenilor își asigură traiul zilnic nu prin valorificarea proprietăților pe care le dețin, ci prin salariu, adică prin valorificarea statutului lor de neproprietari nevoiți să accepte un statut proletar într-o societate caracterizată prin concentrarea proprietății într-un grad care continuă să ilustreze mai vechea teoremă a lui Pareto. O comparație a structurii veniturilor gospodăriei medii din România și Marea Britanie evidențiază tocmai această diferență
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
a cărei restaurare aduce voturi, și nu către marea proprietate, mai ales industrială, a cărei constituire ridica mai multe probleme decât putea rezolva. Ca urmare, din rațiuni politice - și nu culturale sau științifice -, intelectualitatea românească politic activă s-a văzut nevoită să se scufunde, pe de o parte, în trecutul interbelic, iar pe de altă parte, să-și asume sarcina de a legitima și susține o ideologie a micii proprietăți, total nepotrivită capitalismului modern. Consecințele ideologice, intelectuale și politice au devenit
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
dispărut. 5. Schimbarea codurilor ideologice În literatura română după 1989 „Oamenii cultivați se simt În cultura că și-n aerul pe care-l respira și doar o mare criză (precum și critica ce-o Însoțește) Îi poate face să se simtă nevoiți să schimbe doxa În ortodoxie sau În dogmă și să justifice sacralitatea și modalitățile consacrate de a o cultiva” (Bourdieu, 1992, p. 261). „Literatura română scrisă În epoca comunistă este cea mai incitantă, mai dificilă și complicată literatura scrisă vreodată
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
sfârșitul secolului al XIX-lea. Lectura era un apanaj al clasei boierești, mai ales al femeilor, fiind preferate cărțile franțuzești. Lipsa publicului larg, doritor să citească romane originale românești, îl împiedica pe autor să trăiască din scris, el văzându-se nevoit să exercite o profesie, ceea ce îl distrage de la concentrarea necesară romanului. R. mai considera că la români „individul nu e complet detașat de mediu”, că în societate s-ar manifesta spiritul tranzacțional, de compromis. De aici, puținătatea conflictelor. Observațiile acestea
RALEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289120_a_290449]
-
au ca fundament interese „obiective” divergente. În psihologia socială a și fost teoretizată respectiva situație ca un conflict realist de grup (Levine și Cambell, 1972; vezi și capitolul 3, „Agresivitatea și comportamentul antisocial”). Aceasta se întâmplă atunci când grupurile sunt oarecum nevoite să intre în competiție pentru resurse de existență limitate (hrană, teritoriu, locuri de muncă, piață de desfacere și altele). Dar, după cum vom arăta în cele ce urmează, dacă interesele sunt disensuale, nu înseamnă că soluția optimă este conflictul, cu atât
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
Mabbug (care și-a scris opera în siriacă), patriarhul Flavian de Antiohia a sfîrșit prin a fi depus în 512 și înlocuit cu monofizitul moderat Sever, unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai anticalcedonismului (cf. pp. 000-000). Cînd a fot nevoit să se refugieze în Egipt după ce a fost destituit de Iustin I, în 518, Sever a continuat opera de propagandă și de reorganizare a grupării sale; a putut să meargă la Constantinopol în 531/532, profitînd de favorurile acordate monofiziților
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în acest fel face ca suferința și moartea lui Cristos să fie doar aparente, adversarii au definit poziția lui drept aftartodocetism, adică o doctrină în care afirmarea caracterului indestructibil și impasibil al trupului submina inevitabil realitatea umanității Cuvîntului. Istoricii moderni, nevoiți să constate că Iulian credea totuși în realitatea Patimilor, considerau că, în viziunea acestuia, Cristos, din proprie voință, își făcuse trupul să simtă din nou suferința obișnuită. într-un studiu din 1924, R. Draguet a propus o interpretare diferită. Potrivit lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Legația Română din Berlin. Reținut în lagăr (1944-1945), e rănit din greșeală și internat în spitale din Italia. Întors în țară, va fi angajat funcționar în Ministerul de Externe și în Ministerul Informațiilor. Este epurat în 1946 și se vede nevoit să lucreze în contabilitate. Arestat și condamnat la trei ani de muncă silnică (1952-1954), trece prin închisorile de la Jilava și de la Canalul Dunăre-Marea Neagră. Ulterior e traducător la o cooperativă de dactilografiere din București, șef de secție la Biblioteca Centrală
STANCA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289859_a_291188]
-
asupra acestui punct, făcând unele precizări. Alături de impostori trebuie amintiți trădătorii care, din păcate, provin din toate categoriile de creștini: episcopi, preoți, simpli credincioși. Singurul criteriu infailibil pentru înțelegerea și încercarea dreptei credințe rămâne Scriptura, pe care credinciosul se vede nevoit, într‑o oarecare măsură, să o descifreze singur. Cu toate acestea, apostazia episcopilor, mai exact, „ura între frați”, nu trebuie să ne mire foarte tare, de vreme ce „trădarea” exista deja chiar printre apostoli, altfel spus, printre cei propuși creștinilor ca „modele
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în lume. Cu toate acestea, millenium‑ul, ca și înlănțuirea diavolului, ridică încă două probleme destul de delicate: una, legată de succesiunea etapelor scenariului eshatologic, cealaltă, de însăși durata millenium‑ului. Pentru a‑și putea dezvolta interpretarea alegorică, Augustin se vede nevoit să modifice cronologia propusă de Apocalipsă și să situeze stăpânirea lui Anticrist ulterior stăpânirii sfinților. Potrivit viziunii ioanice, Anticrist declanșează persecuțiile înainte și nu după instaurarea împărăției de o mie de ani (cap. 19), momentul victoriei asupra tiranului fiind cel
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
la Judecata de Apoi. Această concepție se află la baza unor modificări fundamentale în registrul teologic. Dacă Biserica trăiește deja în millenium, cum se explică atunci existența păcatului? Potrivit Apocalipsei, instaurarea millenium‑ului coincide cu înlănțuirea diavolului. Augustin se vede nevoit să reinterpreteze în manieră proprie datele apocaliptice. El consideră că diavolul rămâne ascuns în timpul millenium‑ului în „adâncul” sufletelor păcătoase, și nu în vreun loc mitic. Cea de‑a treia caracteristică, psihologizarea, apare ca o consecință firească a demitizării. Individul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
să cobor un „etaj” al lumii elitelor românești, pe palierul boierilor - mai exact pe cel al marilor dregători (ajutat de Dicționarul... lui Nicolae Stoicescu) și să încerc să evoc câteva „neveste rămase fără bărbat”. Vor fi multe dintre ele (femei nevoite să-și cheme părinții în judecată pentru a obține integralitatea zestrei făgăduite, cum a fost acea Marie, care „a avut pâră [...] cu tatăl ei [Alăman] și s-au pârât” înaintea lui Vlad cel Tânăr, care i-a dat dreptate reclamantei
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
slujba religioasă, condusul la biserică, înhumarea 22. Regretul după cel plecat în lumea umbrelor (durerea - „dolor”, jalea, lacrimile), cu exprimări în care văduva avea apariții frecvente și impresionante, mi se pare a fi tot un semn al legăturii cu cei nevoiți să pășească „dincolo”, o legătură menținută firește de cei vii (căci înmormântarea - ca și botezul ori nunta - îngăduie expunerea privatului în public): dangătul clopotelor, lamentațiile, doliul, plângerea mortului la mormânt, sâmbătă de sâmbătă, timp de un an, bocetele, slujbele de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a mîntuirii începute de soții lor în timpul vieții. Co-părtașe active la desfășurarea acestor programe (evocate în pisaniile de ctitorire), întemeiate pe un schimb acceptat - acte pioase și bunuri oferite săracilor, prin intermediul Bisericii, contra unor făgăduieli privind mântuirea -, văduvele se văd nevoite să-și asume noi inițiative pe acest palier. Salvarea sufletelor celor răposați era asociată - am văzut - cu conservarea amintirii („nemoarta pomenire”) lor - cea de-a doua fiind, evident, subsidiară și plasată pe palierul laic - cu fixarea lor în memoria comunității
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ce se însurau a doua oară. Dacă mai erau și în vârstă, îi aștepta o căință lungă („pocanie de trei ani -, căci îl mâniau pe Dumnezeu - ce trebuia completată și cu alte indicii ale regretului intens. Biserica a fost însă nevoită să mai tempereze această asprime (pentru Sfântul Vasile cel Mare singura căsătorie veritabilă era prima, a doua fiind doar tolerată; el interzicea căsătoria a treia (Canonul 4 din care am mai citat: „ în privința celor ce se căsătoresc a treia oară
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pentru păstrarea integralității patrimoniului - pe soții. Chiar atunci când formularea „întreaga avere” ascunde o „paupertate” ce-l așezase, până la moarte, pe testator într-o vădită stare de dependență de bunurile soției. Cum s-a întâmplat cu Gavriel, fiul lui Simion Movilă, nevoit să pribegească în Ardeal, după ce fusese Domn al țării Românești: „Deoarece după Dumnezeu nici tatăl meu, nici rudeniile mele nu mi-au fost după ieșirea mea din țară de ajutor, afară de mărita și de bun neam Elisaveta Zolyomi, scumpa mea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
două părți distincte cu „actanți” diferiți. Măriica Ihnătoae vinde o parte dăn ocina din Șendreni (nu va fi prima vânzare din această ocină: „Adecă eu, Mariica Ihnătoae, însămi mărturisescu, cu acest zapis al meu cum de bunăvoia mea, de nime nevoită, nici împresurată, ce de bunăvoia mea am vândut o parte de ocină din Șendreni, partea lui David, feciorul Magdei, nepotul lui Ciocan, ce-au fost dreaptă cumpărătură mie și soțului meu, lui Ihnat Manolet, de la David, ficiorul Magdei...”) lui Gheorghe
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în zăpada geroasă, așa chinuia pe creștini, o, amar de bieții creștini, că plângea și se văeta, și săracele văduve țipa de ger, dar nu era milostivire la varvarii de slujbași...” (Dionisie Eclesiarhul, Hronograful țărei Rumânești de la 1764 până la 1815). Nevoite, la rându-le, să se împrumute (după moartea lui Dan Danilovici, Vlada - sau Vlădaia -, văduva lui, „a căzut cu datorie la un turc din Giurgiu”; „Iar apoi când a fost în zilele răposatului Mihnea voievod, după moartea lui Ivașco vornic
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
început să tușească, și astfel, suferind până la 15 ale acestei luni, după apusul soarelui, trecând jumătate de ceas al nopții, și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu cel viu ...” 550. Văduvele care nu-și „țineau văduvia cu cinste” erau nevoite (în condițiile inexistenței mijloacelor anticoncepționale), întrucât intraseră într-un conflict acut cu normele moralei și simțeau că în preajma lor erau suspendate dezonoarea și sancțiunea, să facă apel la modalitățile de întrerupere a sarcinii. Erau mijloace empirice, puse în mișcare de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în Descriptio Moldaviae, capitolul „De Moldavarum exequiis” (al XIX-lea din Cartea a II-a), vorbindu-le, între altele, și despre regretul după cel plecat în lumea umbrelor (durerea - dolor, jalea), care este tot un semn al legăturii cu cei nevoiți să pășească „dincolo”. Legătură menținută, firește, tot de cei vii. Căci pentru cei vii, pentru viitorime, vorbeau și înscripțiile de pe pietrele funerare (inscripții care, sub pildă grecească, se vor transforma - în veacul al XVIII-lea - în întinse și, uneori, pretențioase
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fi un kafkian care vede monstruos lumea înconjurătoare și o restituie, ca percepție, în game de la cinism la fantasmagorie. Emblematică este Întâmplarea prozatorului Chițu, o întâlnire a scriitorului cu personajele sale, prilej de evadare, dar și de alienare a celui nevoit să trăiască în lumi paralele, una a ficțiunii, cealaltă a realității. Narațiunea devine o călătorie printre oglinzi deformatoare, întâmplări aparent „normale” sunt relatate străveziu, spre a se extrage din ele învățăturile potrivite. Nepuiul este o proză cu săgeți ironice la adresa
SARBULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289497_a_290826]
-
înscrie la Universitatea din București, unde frecventează cursurile Facultății de Litere și Filosofie și pe cele ale Facultății de Drept. Nu își susține examenul de licență decât la Drept, devenind avocat pledant. Intră în jurnalistică încă din timpul studiilor universitare, nevoit fiind să se întrețină singur. Din 1906 publică versuri, schițe, nuvele, cronici literare și articole diverse în „Convorbiri critice”, „Epoca”, „Sămănătorul”, „Lupta” (Budapesta), „Minerva” (unde este, în primii ani de apariție, și redactor), „Viața românească”, „Falanga” (la care asigură secretariatul
SAVEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289519_a_290848]
-
măsură de îndrăzneață de a aborda un text dramatic. Cu frenezia lui de revoluționar al scenei, împinge lucrurile până la a visa la un teatru fără actori. Din 1939 din nou la Iași, în august 1940 e numit director, fiind însă nevoit să demisioneze după numai două luni. În 1941 se statornicește ca director de scenă la Teatrul Național din capitală. Debutează în 1923, la „Naționalistul” (Iași), unde este și prim-redactor, la fel ca și la „Svastica Iașului” și „Cuvântul studențesc
SAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289518_a_290847]
-
nu găsesc o românească și infamă scuză în indiferența generală”. Dar curând apărea, tot pe pagina întâi (numărul 4), o patetic-ironică Scrisoare deschisă către un eventual mecenate - autorul, din nou Camil Petrescu, semna „Săptămâna” -, dezvăluind colapsul material al orgolioasei reviste, nevoită a conștientiza neputința dispensării de sponsorizare, odată cu neputința de a o primi într-un mediu social opac; iar apelul retoric la un iluzoriu „domn” care, „deși bogat, citește totuși”, și-a dobândit averea cinstit și, în plus, ar fi „înzestrat
SAPTAMANA MUNCII INTELECTUALE SI ARTISTICE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289482_a_290811]