5,003 matches
-
pe jos, cu un braț scufundat dincolo de suprafața plină de clăbuci. — Uite, falnica noastră flotă a mai pierdut un vas de război, suspină Dora când ultimii fiori s-au retras și rotulele i s-au scufundat sub apă. Dacă se nimerea să fim În pat, ca atunci, În martie, prefera să se cuibărească confortabil În palmele mele, cu spatele gol, ca un indian pe calul său, și Îmi cerea cu o răsucire impetuoasă a capului să introduc un deget În locul rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
aș avea Încredere În geniul ăsta? — Ce-ați prefera? M-am prefăcut că mă uit atent la chestionar. — Adevărul, evident. — Înțeleg... Karp zăbovi un minut, două. Într-un final, asigurându-se că ușa e Încuiată, Închise și geamurile. O muscă nimerise Între rame. Iritată, se lovea de geamul care o Împiedica să se elibereze, până când Karp deshise geamul din nou și musca dispăru În lumina zilei fără pic de recunoștință. Închizând iar fereastra, trase draperiile - adăugând peste umăr: — Nu văd nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
spus. Poate că Froehlich ar găsi un răspuns potrivit. În orice caz, era de-ajuns să mă furișez În bucătărie și să mă ascund În spatele oalelor gigantice și al tigăilor monstruoase, și să-mi ridic rochia Îndată ce vreun angajat se nimerea pe acolo. De fiecare dată când o făceam, simțeam un val inexplicabil de euforie. Poate că asta ți se pare ciudat, mă privi. Nu? Ei, și mai era o fată care obișnuia să vină cu mine. Chiar venea. Adele, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
vară „spectaculoasă“, până la urmă, cerul crăpă. La intervaluri regulate, scuarul se ilumină de fulgere nervoase, de parcă o putere supremă s-ar fi jucat cu Întrerupătorul. După ce am cărat jos și ultima găleată cu flori, am descoperit că nici un strop nu nimerise pragul. Ploaia era o perdea grea, la jumătate de metru de fațadă, densă și șiroindă. Am Închis ochii, simțind umezeala fină pe obraji, și mă gândeam că atunci când Îi voi deschide, mi se va Înfățișa o altă lume. Dar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de galvanic - până și cuvântul „desuu“ e atât de galvanic - încât traiectoria ejaculării mele a atins noi culmi uluitoare: decolează din vintre ca o rachetă și pornește glonț spre becul din tavan, pe care spre mirarea și groaza mea, îl nimerește, rămânând agățată de el. În prima clipă îmi acopăr înnebunit capul de frică, să nu explodeze în cioburi, să nu mă împroaște cu scântei - dezastrul, vezi bine, mă obsedează la tot pasul. Pe urmă, fără cel mai mic zgomot, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cred c-o să-ți ia toată noaptea... Întinde-te! Bubbles, nu din cale-afară de mulțumită, se mută pe un scaun, iar eu mă întind pe canapea - și mă trezesc dintr-o dată înșfăcat, și e ca și cum sărmanul meu miel ar fi nimerit în vreo mașinărie. Tortura începe în forță, ca să folosesc un eufemism. Însă e ca și cum ai încerca să iei la labă o meduză. — Ce ai? mă întreabă Bubbles într-un târziu. Nu poți să termini? — Ba da, de regulă pot. — Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
orice-i cădea sub ochi: ceștile, chelnerul, paharele și tot așa, până la oglinzile mai Îndepărtate și propria reflexie, ca un fel de tabelă alfabetică de oculist. Cu ocazia aceasta, prima literă a alfabetului, A-ul cel mare și negru, se nimeri să fie un bărbat mai În vârstă, În balonzaid, care stătea lângă una din mese și-și Îndepărta firimiturile de pe veșminte Înainte de-a pleca să prindă trenul. — Dumnezeule mare! spuse domnișoara Warren, acoperindu-și privirile cu mâna. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și furiei. Pentru o clipă, ochii blânzi ai lui Josef se Îngustară și se concentrară pe revolver, calculând unghiul și traiectoria glonțului și dacă acesta va trece pe alături. Nu, se gândi el, va ținti la picioare și mă va nimeri În stomac. Herr Kolber era cu spatele la seif și nu putea Încă să vadă cărțile Împrăștiate. — Nu Înțelegeți, spuse Josef. — Ce faci la ușa aceea? Fața lui Josef era Încă roșie de la temperatura flăcării. — Eu și cu Anna... spuse el. — Spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
se Întâmple ceva. Mi-ar plăcea să spun că mi-a luat secole să ajung să-l cunosc și să mă Îndrăgostesc de el, dar, de fapt, totul s-a Întâmplat În clipa În care l-am văzut. S-a nimerit ca el să locuiască aproape de mine În L.A. și am Început să ne Întâlnim la câteva săptămâni după nuntă. Cinci luni mai târziu, Hunter m-a cerut În căsătorie. Nu locuiserăm Împreună deloc, dar nu Îmi făceam griji. Hunter era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
pentru zece zile și pe urmă ne Întoarcem Împreună Înapoi la New York. L-am sărutat pe Hunter și m-am băgat sub plapumă ca să fiu mai aproape de el. Brusc, mi-a venit o idee. — Știi ce, cred că se va nimeri chiar Înainte de weekendul În care Lauren merge la Moscova. Mă tot bate la cap să merg cu ea. Poate mă duc să mă Întâlnesc cu ea acolo, când mergi tu la Frankfurt, i-am spus. Aș putea să fac niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
la dreapta, după un pupitru Biedermeier, apoi cotește din nou după o consolă Art Nouveau și dispare timp de câteva secunde bune. Mă grăbesc să o ajung din urmă, negăsindu-mi drumul, zicându-mi că, dacă reușim până la urmă să nimerim ieșirea de-aici, cred că ar trebui să rămânem împreună. Chiar în fața noastră se află un birou baroc. Lemn de pin negru lăcuit, cu scene persane în incrustații de argint, cu picioare rotunjite și tăbliile laterale ornamentate cu bucle și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
rotind bastonul cu capătul sprijinit pe covor. Păcat! E, cred, cea mai bună lucrare a mea. Dacă eram sănătos, nu vă lăsam s-o dați așa... Țin la ea... Proiectasem numai blocuri stas, impersonale, de la care întorc privirea cînd mă nimeresc să trec pe lîngă ele. Asta a fost așa..., o lucrare... Acum, cît e iazul secat, se poate taluza, în două-trei zile ar fi gata, cîteva camioane cu ciment, mai ales că aveți o lucrare în apropiere, la vreo douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
continuă tatăl, surîzîndu-i cu toată ființa lui obosită. Mîneca mică a hainei de blană sintetică se ridică încet, apare un degețel scurt cît o bucățică de creion, care se îndoaie puțin în timp ce se apropie de nas, încercînd să atingă vîrful, nimerind pînă la urmă alături, pe nară. Tatăl se apleacă și sărută vîrful nasului. Rotundul gurii, rămasă încă deschisă, dar fără sunet, se deformează lin, buzele se ating, se lungesc mult spre obraji, înflorind pe ele un surîs de liniște și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
degetul în sonerie, Mihai vrea să-l lase, dar nu-și poate elibera brațul. Dincolo de ușă se aude o mișcare, cineva se uită pe vizor mult timp și-abia cînd Muraru înfige din nou pumnul în butonul soneriei, pentru că degetul nimerește mereu alături, ușa se crapă încet, cu frică. Tu n-ai ce căuta! hotărăște Muraru cînd se vede intrat, cu brațul prins de mîna femeii, care stă încă după ușă. Cum ți-ai putut închipui că aș fi în stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ea din cap n-au coroană... Pînă să mai zică ceva soțul, care continuă să stea lipit de pervaz, surîzător, ea prinde zdravăn în mînă rama, găurind cu degetele hîrtia și începe să-l lovească, întîi în frunte, apoi unde nimerește. Na coroană, pușlamaua dracului! După ce că te-am adunat de pe străzi, te-am făcut om, ai familie, copii, tot ce-ți trebuie, nu te mai satură naiba! Dintre scursori te-am adunat, după scursori te trage Dracul! Na, să te saturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
n-am putut să sufăr: bărbații prost crescuți. Uite-așa era bărbatul dintîi al fetei mele: un bețiv și-un bătăuș... Lasă, Tinuțo, nu mai scormoni o temperează bătrînul. Noroc c-am despărțit-o se înflăcărează bătrîna. Cu primul o nimerise rău săraca... Ai copii? Tot o fată răspunde vecina încet. Eu am două și-un băiat, da' aceea mică o nimerise..., acum e doamnă! Are un soț delicat... Ăla dintîi era un...; ăsta, de-al doilea, și deștept, și bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Lasă, Tinuțo, nu mai scormoni o temperează bătrînul. Noroc c-am despărțit-o se înflăcărează bătrîna. Cu primul o nimerise rău săraca... Ai copii? Tot o fată răspunde vecina încet. Eu am două și-un băiat, da' aceea mică o nimerise..., acum e doamnă! Are un soț delicat... Ăla dintîi era un...; ăsta, de-al doilea, și deștept, și bun... Vecina tace. Desface broboada, alintă cățelușa, apoi împreunează la loc colțurile, lăsînd afară doar capul mic, cu ochii cît două mărgele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
la fată? S-o..., s-o văd răspunde vecina, trecîndu-și palma peste capul cățelușei. A mea a fost pe la noi acu' vreo două săptămîni; mi s-a părut cam... Îi era greață, vărsa... O fi mîncat ceva, sau, poate... O nimerise rău cu primul. Singură, departe de noi... Cînd sînt tinere, imediat le sucește capul cîte un bărbat. Și doar i-am zis că nu-i de ea. ...Și nici n-a vrut să-nvețe... Ce folos că ești frumoasă? Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pieptănătura neglijentă n-o făcea nici ea mai memorabilă. — Bună, sunt Geena, spusese ea, chiar înainte ca Dave 2 să apuce s-o prezinte. Tâmpitul ăsta mi-a vorbit despre tine. Am ținut să ne cunoaștem - am și eu păsările. Nimerise drept la țintă. Carol ținea la păsărelele ei și a fost extrem de flatată. Dar lovitura de maestru a Geenei fusese ridiculizarea lui Dave 2. Carol începuse să se îndoiască serios în privința lui după ce impresia primei conversații se estompase. Și, în ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pedala de accelerație cu bucuria nebună pe care ți-o dă numai reacția promptă a unui motor puternic. Continuă să se strecoare prin trafic, schimbând benzile, accelerând, frânând, alunecând ca într-un dans fără partener prin defileul de la Marylebone Road, nimerind cinci lumini verzi la rând, până la înălțimile reci ale podului suspendat de pe Westway. Alan era entuziasmat la gândul că mașina cea neagră îl ridică deasupra pielii încrețite a orașului. În fața lui, podul descria o curbă lină, întinzându-se spre vest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
învățăcelul cel inimos Zhao Jianzi era un mare demnitar în statul Jin din Perioada Primăverii și Toamnei, acum aproximativ 2500 de ani. Odată, el a mers cu soldații din garda personală să vâneze în pădurea din munții Zhongshan. Acolo, a nimerit un lup care, rănit de săgeata trasă de Zhao, a început să fugă nebunește, urmărit de vânători. Tocmai când credea că nu mai are scăpare, lupul s-a întâlnit pe o cărare cu Dongguo, un învățăcel tare inimos. Cu lacrimi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
în multe alte state. Sfetnicul Su Li a hotărât să-l convingă pe Bai să nu atace statul Wei. În timpul întâlnirii, Su i-a spus o poveste: A fost o dată un cunoscut arcaș pe nume Yang Youji. El putea să nimerească chiar și o frunză de plop de la o distanță de o sută de pași. Tot atunci, trăia și un alt arcaș iscusit, numit Pan Hu. Într-o zi, cei doi s-au luat la întrecere și o mulțime de oameni
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
venit să vadă cine e mai bun. Ținta a fost un cerc roșu desenat pe o placă de lemn așezată la o distanță de 50 de pași. Pan Hu a tras primul cu arcul și toate cele trei săgeți au nimerit ținta, stârnind ovațiile și aplauzele întregii asistențe. Yang Youji și-a aruncat privirile în jur și a spus: Distanța e prea mică și cercul e prea mare. Mai bine să încercăm cu o frunză de plop la o distanță de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
plop la o distanță de o sută de pași". La cererea lui, a fost vopsită în roșu, drept țintă, o frunză dintr-un copac aflat la peste o sută de pași de el. A tras cu arcul. Vârful săgeții a nimerit exact în centrul frunzei. Toți cei de față au rămas cu gura căscată. Pan Hu și-a dat seama că el nu va fi în stare de o asemenea performanță. Dar tot nu credea că Yang poate nimeri orice frunză
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
săgeții a nimerit exact în centrul frunzei. Toți cei de față au rămas cu gura căscată. Pan Hu și-a dat seama că el nu va fi în stare de o asemenea performanță. Dar tot nu credea că Yang poate nimeri orice frunză la o așa distanță. Prin urmare, s-a dus la copacul respectiv, a ales și a vopsit trei frunze, punând și numere pe acestea. I-a cerut apoi lui Yang să încerce să le lovească în ordine. Yang
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]