983 matches
-
traduc Jupiter și Antiope. Din câte știu eu, Antiope a scăpat de concupiscența atotputernicului, căzând însă, după unele surse, în brațele lui Tezeu, devenind unica amazoană care să împartă, în mod oficial, patul cu un bărbat. Deci rămânem la varianta Nimfa adormită și satir, dar păstrăm în minte faptul că, sub carnația moale, albă, pufoasă, se ascunde musculatura unei aruncătoare cu sulița (să spunem o hoplită?, sau anacronizăm mișelește?)... Ce ți se pare izbitor aici? Lăsând contrastul dintre carnații, relaxarea nimfei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
Nimfa adormită și satir, dar păstrăm în minte faptul că, sub carnația moale, albă, pufoasă, se ascunde musculatura unei aruncătoare cu sulița (să spunem o hoplită?, sau anacronizăm mișelește?)... Ce ți se pare izbitor aici? Lăsând contrastul dintre carnații, relaxarea nimfei și încordarea satirului, care e punctul de fugă al tabloului? E exact privirea satirului, vârful ingrat al unui triunghi ascuțit format de: brațul leșinat al nimfei adormite, brațul tremurând de încordare al satirului (urmărește definiția unui triceps alungit) și linia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
sau anacronizăm mișelește?)... Ce ți se pare izbitor aici? Lăsând contrastul dintre carnații, relaxarea nimfei și încordarea satirului, care e punctul de fugă al tabloului? E exact privirea satirului, vârful ingrat al unui triunghi ascuțit format de: brațul leșinat al nimfei adormite, brațul tremurând de încordare al satirului (urmărește definiția unui triceps alungit) și linia imaginară ce unește palme nimfei, trecând prin (!!!) ambii ei genunchi superbi, noduroși, albi, cu ochii Iubitorului... Ce anume descoperă satirul lui Watteau? Haide mai departe. Privește
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
e punctul de fugă al tabloului? E exact privirea satirului, vârful ingrat al unui triunghi ascuțit format de: brațul leșinat al nimfei adormite, brațul tremurând de încordare al satirului (urmărește definiția unui triceps alungit) și linia imaginară ce unește palme nimfei, trecând prin (!!!) ambii ei genunchi superbi, noduroși, albi, cu ochii Iubitorului... Ce anume descoperă satirul lui Watteau? Haide mai departe. Privește atitudinea mâinii stângi a satirului, modul în care își ascunde, monstruos, indexul. E un rezultat al încordării, o continuare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
își ascunde, monstruos, indexul. E un rezultat al încordării, o continuare a tensiunii care intră în trup prin mâna dreaptă, cea care descoperă/dezvăluie. Privește trunchiul pe care se sprijină cotul satirului, aflat, la fel, în continuarea piciorului adormit al nimfei: un organism la fel de monstruos precum satirul pătruns de dorință/spaimă, dar care încearcă să iasă din frame-ul concupiscent. Poate o aluzie la inevitabilul final? Ce anume descoperă satirul lui Watteau? Un umăr, William, un umăr, un tablou. Completează kitschul unui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
care-l privește cu oroare/dorință, dar acoperă ceea ce ar trebui să privești în fapt. Dă zoom pe chipul satirului! Ai luat expresia lui drept anticipare a plăcerii? O băloșenie de discotecă? Nu, tati, făptura e terifiată. Privește sub trupul nimfei: ai o altă creatură monstruoasă care încearcă să fugă din tablou. Cum de doarme nimfa sub acei nori apocaliptici? Nu doarme, vânează... venator... Vezi râtul făpturii? Ai în față unul dintre cele mai sinistre tablouri din istoria picturii... Ah, și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
Dă zoom pe chipul satirului! Ai luat expresia lui drept anticipare a plăcerii? O băloșenie de discotecă? Nu, tati, făptura e terifiată. Privește sub trupul nimfei: ai o altă creatură monstruoasă care încearcă să fugă din tablou. Cum de doarme nimfa sub acei nori apocaliptici? Nu doarme, vânează... venator... Vezi râtul făpturii? Ai în față unul dintre cele mai sinistre tablouri din istoria picturii... Ah, și încă un hint, final, privește degetele piciorului stâng al nimfei... doarme ea? Eu zic că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
din tablou. Cum de doarme nimfa sub acei nori apocaliptici? Nu doarme, vânează... venator... Vezi râtul făpturii? Ai în față unul dintre cele mai sinistre tablouri din istoria picturii... Ah, și încă un hint, final, privește degetele piciorului stâng al nimfei... doarme ea? Eu zic că nu...: Lolita, light of my life, fire of my loins. My sin, my soul. Lo-lee-ta: the tip of the tongue taking a trip of three steps down the palate to tap, at three, on the
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
tradiție și încercând să facă față noului. Piotr Petrovici Alabin este mereu în căutarea aventurilor picante, atras de tinerele fete, însă nimfetele lui Makanin nu seamănă deloc cu cele ale lui Nabokov. Nu se știe a cui e spaima, a nimfei sau a satirului: „Noapte adâncă, amândoi suntem pe jumătate adormiți, șovăitori, totuși amândurora inimioara ne bate sâcâitor: trebuie, trebuie!... De ce mi-o trebui mie, e lesne de înțeles. Pentru Raia însă, noaptea așteptată a fost cea mai grea și mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
rezerva cinci au început să se zbuciume amândoi deodată, cuprinși de accese de mania persecuției“. În spitalul de boli psihice în care este internat Piotr Petrovici, profesorul Nedopliosov le prezintă pacienților un tablou din secolul al XVII-lea, Satirul și nimfa. Tabloul e o copie după copie, „culorile sunt grosolane. Dar lipsurile nu țin numai de culoare. Și nimfa lasă de dorit: nimfa a slăbit. Cărnița olandeză s-a dezumflat și nimfuța a ieșit cam de vreo treisprezece ani, atât de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
boli psihice în care este internat Piotr Petrovici, profesorul Nedopliosov le prezintă pacienților un tablou din secolul al XVII-lea, Satirul și nimfa. Tabloul e o copie după copie, „culorile sunt grosolane. Dar lipsurile nu țin numai de culoare. Și nimfa lasă de dorit: nimfa a slăbit. Cărnița olandeză s-a dezumflat și nimfuța a ieșit cam de vreo treisprezece ani, atât de junioară... “. Tabloul, în varianta retușată, s-ar putea numi Satirmanul și nimfeta. În replica sa „asimetrică“ la Lolita
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
este internat Piotr Petrovici, profesorul Nedopliosov le prezintă pacienților un tablou din secolul al XVII-lea, Satirul și nimfa. Tabloul e o copie după copie, „culorile sunt grosolane. Dar lipsurile nu țin numai de culoare. Și nimfa lasă de dorit: nimfa a slăbit. Cărnița olandeză s-a dezumflat și nimfuța a ieșit cam de vreo treisprezece ani, atât de junioară... “. Tabloul, în varianta retușată, s-ar putea numi Satirmanul și nimfeta. În replica sa „asimetrică“ la Lolita, Makanin îl internează pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
denumirea de răpciune, de la termenul latin rapire ce semnifică a smulge, cu referire la timpul culesului, al recoltatului. (n.trad.) 14 Ceres, Liber și Libera aveau un templu pe muntele Aventin aproape de Tibru (și în apropierea lemnului sacru al Stimulei, nimfă care trecea pentru a "agita" femeile), unde se desfășurau și Bacanalele. 15 Unii autori văd totuși originea istorică a navei emblematice în sigiliul folosit din secolul al XIII-lea de către "negustorii apei" din Paris, descendenți ai navigatorilor din Luteția. 16
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
limbii lor. ce par a se adăpa pe de-a-ntregul de la izvoarele antichității"*. Trecând în revistă batalionul ușor și aurit al zeițelor legendare, Lado și Mano, Zînele, Doina, pe care o deifică, Drăgaica, o Ceres valahă, Stafia, păzitoarea ruinelor, Frumoasele, nimfe aeriene, Miazănoapte, Strigoaicele, Ursitele, Legătura, el conchidea cu îndreptățire: "Transmise din generație în generație, păstrate din teamă, respectate aproape ca și cultul, superstițiile popoarelor sunt, poate, arhivele lor cele mai vechi"**. Sunt în firea românească aceste drăgălășenii ațâțătoare care caracterizează
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
episod, despre care se presupune că s-ar desfășura în Thailanda; el intră într-un puternic contrast cu erotismul estetic în care se scaldă, în aceeași perioadă, Thailanda care servește de decor seriei Emmanuelle 16: "O grămadă de dudui dezgolite, nimfe de culoarea șofranului, îl înconjoară. Zâmbărețe, vorbărețe, surescitate. Vreuna dintre ele o să-i mângâie sfredelul, alta o să-i dezmierde siamezele (e cazul s-o spunem), alta o să-și plimbe degetele pe suprafețele lui sensibile. Mângâieri, giugiuliri, zburdălnicii ale dragostei care
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
Lebrun, 1997, 13-15). Dacă termenul Europa îi era necunoscut lui Homer, el apare pentru prima oară la Hesiod, în opera sa Theogonia, în secolul VIII î.Hr., acesta nedesemnând însă un continent, ci unul dintre numele celor trei mii de Oceanide, nimfe ale mării, fiicele Oceanului și ale zeiței Tethys. O altă conotație a Europei este cea astronomică, ea fiind al patrulea satelit ca mărime al planetei Jupiter, descoperit de Galilei și botezat astfel de un astronom german (Marga, 2001, 21). Dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
vulgar, pentru care copiii sunt prezențe profund stânjenitoare și nedorite. Predica focului, partea a treia, aduce la apogeu imaginile de degradare și dezgustătorul, făcând poezie pe temelia esteticii urâtului. Se perindă prin fața ochilor noștri șobolani pe malul Tamisei părăsite de nimfe, oase de naufragiați din Furtuna lui Shakespeare și nu numai, prostituate, amintirea unui viol, perspectiva unui weekend carnal la Brighton și binecunoscutul episod dintre dactilografă și "junele bubos", contrastând toate cu trecutul Tamisei, istoria reginei Elisabeta cu Leicester, ironizată în
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
nt recompuse de Vignole (1512-1573), cu concursul lui Ammanati ?i al lui Văsari, pentru vila Giulia (1550-1555), la por?ile Romei. Acesta este relativ modest?, dar cl?direa de locuit, curtea �n form? de hexedr?, f�nt�na �mpodobit? cu nimfe ?i gr?dina �nchis? s�nt secven?e spectaculoase ale unei scenografii care conjug? natură cu mitologia ?i cu arhitectura. �n opozi?ie cu aceast? complexitate erudit? ?i teatral? sau grandoarea tragic? a unui Michelangelo, este chinte-sen?a umanismului arhitectural
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
Larva este asemănătoare cu adultul, fără aripi și de dimensiuni mai mici (fig. 45 b). Biologie. Iernează în stadiul de larvă în straturile superficiale ale solului. Prezintă o generație pe an. În primăvară, în luna aprilie, larvele se transformă în nimfe, iar în luna mai apar adulții. Ouăle sunt depuse în țesuturile staminelor sau a păstăilor tinere. Incubația durează 7 - 10 zile. Larvele se dezvoltă 15 - 20 de zile. La maturitate, larvele pătrund în sol, unde intră în diapauză până în anul
PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI LEGUMELOR DIN CÂMP ȘI SPAŢII PROTEJATE by TEODOR GEORGESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91566_a_92850]
-
în tot cursul anului, iar în solarii și câmp, numai în timpul perioadei de vegetație. Întreg ciclul de evoluție al insectei se desfășoară pe partea inferioară a frunzelor, unde la un moment dat se întâlnesc toate stadiile de dezvoltare (ou, larvă, nimfă, adult). Iernează în stare activă pe plantele din seră, unde are 3 - 4 generații (uneori până la 6). Depunerea ouălor are loc în grupe (10 - 50), pe frunzele tinere ale diferitelor plante legumicole și ornamentale. Ouăle sunt fixate (cu pedunculul) pe
PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI LEGUMELOR DIN CÂMP ȘI SPAŢII PROTEJATE by TEODOR GEORGESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91566_a_92850]
-
inferioară a frunzelor diferitelor plante, în interiorul țesuturilor, fiind acoperite cu excremente. Incubația durează 5 - 8 zile, iar larvele care apar, se hrănesc pe partea inferioară a frunzelor. Larvele ajung la maturitate în 14 - 16 zile și apoi se transformă în nimfe, la baza plantelor, pe sub frunzele căzute. Temperaturile mai mari care apar în luna iulie în sere, determină intensificarea atacului. La temperaturi mai mari de 36 - 380 C, adulții intră în diapauză estivală. Tripsul plantelor de seră este parazitat de speciile
PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI LEGUMELOR DIN CÂMP ȘI SPAŢII PROTEJATE by TEODOR GEORGESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91566_a_92850]
-
și florilor. Depunerea ouălor începe la 3 zile de la apariția femelelor, iar prolificitatea lor variază între 20 și 40 de ouă. Larvele care apar, trec prin patru vârste, dintre care primele două sunt foarte active, iar ultimele două (prenimfă și nimfă) sunt inactive. Adulții se hrănesc cu sucul celular, iar după 34 zile de hrănire intensă, femelele încep să depună ouăle. Longevitatea femelelor este de până la 40 zile și de 20 zile la masculi. În general, în natură, raportul dintre femele
PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI LEGUMELOR DIN CÂMP ȘI SPAŢII PROTEJATE by TEODOR GEORGESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91566_a_92850]
-
se celebra cultul. Numele clădirii vine de la numele divinității Serapis pe care grecii l-au dat cultului născut din visul regelui. El era un sincretism între Apis, taurul solar și User sau Osiris pe limba grecilor. Apis era socotit fiul nimfei Io făcut cu Zeus, iar Hera aflînd de zburdălniciile soțului, din gelozie a transformat-o pe Io în vacă, pe care o dă în pază lui Argus ce va fi ucis de Hermes. Io fuge prin Iliria, prin Sciția și
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
al realității mitice de care depinde vindecarea. Aglaia reproduce numele personal grecesc Aglaía sau Aglaíe, una dintre cele trei Charite/Grații, vechi divinități ale vegetației, apoi ale frumuseții, gingășiei, farmecului feminin, însoțitoare ale Afroditei, fiice ale lui Zeus și ale nimfei Eurinome; numele avea semnificație clară, întrucât corespundeau unui adjectiv cu sensul "strălucitor, minunat"765. Euphrosyne exprimă etimologic bucuria (există adjectivele masculin euphrósynos, "vesel, voios, bucuros", și feminin euphrosyne, "voioșie, bucurie"), la origine un nume compus din eu- "bun" și phren-
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
în care se ivește sufletul poemului, acel suflet mai limpede de unde izvorăște creativitatea pentru a se întruchipa în formă vie, în imagine grăitoare a materiei sculptate de spirit, așa "cum anticii deșteptau din ape clare și inexpresive statura indolentă a nimfei captive - figura ei umană, aproape soră, figura prin care explicau izvorul"?29 Din invizibilul de maximă interioritate al spațiului inimii izvorăște unda ce însuflețește rostirea poetică, revărsare a exprimabilului ce dă seama de începutul inexprimabil din care procesează ca de
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]