4,367 matches
-
sălcii și cărările de papură, peste insula plutitoare din mijlocul lacului și peste noi toți. Te simți ca într-o poveste. Iei barca și te plimbi lin pe lacul întins, peste luciul apei, printre potecile lungi cu flori liliachii, prin ninsoarea de stele; și atunci dragostea se înfiripă în sufletul tău și vezi lumea cu alți ochi. Te simți mai bun și vrei să faci numai și numai fapte bune. Deodată te trezești parcă din această hipnoză și vezi că ninge
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
las purtată de aripa visului. Tare aș vrea să știu ce se petrece acolo, sus, în împărăția nemărginită a cerului, în acele profunzimi misterioase! Pe nesimțite se așterne întunericul, iar eu, tot la fereastră, pornesc pe cărări de păcură, prin ninsoarea de stele. Și gândul meu se înalță și poposește undeva, într-un lac fermecător. Se aude sfâșierea aspră a frunzișului cenușiu, un vuiet prelung, ca și cum aeriene trenuri accelerate ar sosi, rând pe rând, din sensuri diferite. Un parfum amețitor pătrunde
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Înțepător de amoniac. Ca să Îl simți nu era nevoie să ajungi până aici. Puteai sta și În Piața Carolina. Poarta era Închisă, dar cheia se afla la locul ei. Deschise fără greutate și intră În curte odată cu noul val de ninsoare. Se apropie de ușa magaziei de lemne. Prin Întuneric, degetele sale lungi și fierbinți pipăiau sfioase cuvintele Irlandezului: „je vais me réveiller, dans le silence, ne plus m'endormir, ce sera moi, ou rêver encore, rêver un silence, un silence
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de mari Încât, ca să nu-i piardă, cum se Întâmplă totuși cu unul, Îi Împingea ca pe niște schiuri. O mișcare nu tocmai ușoară dat fiind faptul că transporta În chip de tranzistor un aparat „Delta” cândva cumpărat În rate. Ninsoarea scăzuse În intensitate. Zăpada măsura o jumătate de metru, pe alocuri chiar mai mult. Bazele noului anotimp erau prin urmare puse. Câțiva ceferiști lucrau la deszăpezirea liniilor. În liniștea nopții, mișcările lor aveau un aer conspirativ, se subordonau cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
e târziu! Cine mai are ceva de spus să dea În scris. Nu dăm nimic În scris, strigă unul care se cocoțase tocmai pe containerul de gunoi. Dăm oral, că de-aia am stat până acum În ger. Și În ninsoare, completă plin de importanță noul vicepreședinte al comitetului de bloc, care cumula și funcția de șef de scară. Domnii au dreptate. Dacă mai e ceva de spus, acum să se spună. Vorba poporului: să bați fierul cât e cald. Are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Wanda Krzeminska și Petru. Să faci atâta drum ca să vorbești de un eșec, a zis Monika. Asumat, a zis Petru. Exact, a zis Monika: L'enseignement du français langue étrangère, un échec assumé. Au băut cafeaua și au ieșit În ninsoare.” Nu voi ști niciodată ce a făcut Petru Între 14 și 17 decembrie 1993. De atunci Însă, ninsorile mă tulbură mai mult ca de obicei, ca și numele de Monika. Mă mai liniștesc doar la lectura poticnită a rezumatului comunicării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
zis Petru. Exact, a zis Monika: L'enseignement du français langue étrangère, un échec assumé. Au băut cafeaua și au ieșit În ninsoare.” Nu voi ști niciodată ce a făcut Petru Între 14 și 17 decembrie 1993. De atunci Însă, ninsorile mă tulbură mai mult ca de obicei, ca și numele de Monika. Mă mai liniștesc doar la lectura poticnită a rezumatului comunicării pe care l-am transcris aici din preactele colocviului și pe care Îl și socotesc fără noimă, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ale câinilor care treceau noaptea peste garduri prin curți și grădini. Închise poarta cu cheia, o lăsă apoi să cadă În cutia poștală fixată pe grilajul porții și porni la drum promițându-și să se Întoarcă până la telejurnalul de seară. Ninsoarea se Întețea din nou. 7. Coriolan Își isprăvise lucrul și acum se odihnea. Admira forma antenei pe care o socotea foarte nimerită pentru o antenă. Deși muncise atâția ani În cinematografie, proiectând filme sau lipind afișe, despre televiziune nu știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
scara de lemn, Încet, fără grabă, lăsându-și parcă timp ca să aleagă, odată ajunsă În stradă, direcția potrivită. Răgazul se dovedi nefolositor. Afară se află În fața a două opțiuni: să se Întoarcă În atelier, sau să rămână pe loc, În ninsoare, până când zăpada o va fi acoperit cu totul. Alese ultima variantă. Oamenii treceau În sus și În jos fără să o ia În seamă. Cei care o observau Își ziceau că era vorba de o femeie excentrică și că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu vise. Flavius-Tiberius Îi lăsă pe cei doi să se privească În voie și se Îndreptă spre ieșire, mormăind mai mult pentru sine un la revedere chinuit, incert, În care sinceritatea sentimentelor era serios pusă la Îndoială de precaritatea rostirii. Ninsoarea Îngropase arteziana din parc cu pește cu tot. Se simțea bine În Piața Carolina pentru că ea era locul său așa cum fântâna era locul peștelui. Crescuse În această Piață ca un copac cu rădăcinile În cer. Să trăiți și să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
excepții: unul purta o cască de război germană care părea că se sprijină pe un morcov Vilmorin, atât de apreciat În supa de găină, iar altul un chipiu de milițian. Așezați În cerc În jurul unui lampadar, așteptau cu Încredere viitoarele ninsori și apoi mult lăudatul ger: cel mai cumplit din ultimii șaizeci de ani! De emoție, cărbunii câtorva dintre ei Începură să sfârâie, spre disperarea tuturor. A fost doar o impresie. Știa prea bine că un asemenea lucru nu era cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Deschide-l cu grijă. Știi că la Asediul din 1529, armata lui Soliman Magnificul a săpat tunele până sub zidurile orașului, ca să le umple cu butoaie de pulbere. Noroc cu ploile care au căzut fără oprire până au trecut În ninsori... Petru știa povestea: Să nu-mi spui că aici e un eșantion din pulberea nefolosită acum câteva sute de ani... Nu chiar, admise cu modestie Iolanda. Petru se așeză În genunchi, sub afiș și deschise tubul. Din el alunecă Încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ei. De aparte. Litera a "Județul de Apoi să nu-l aștepți, frățioare, Ascultă la betranul Kant: Ia-l pe securicomunist de semnificant Și-l dă pe rîzătoare". Luca Pițu 2 ianuarie, 2003 E iarnă și joi, frig și joi. Ninsoare măruntă și urîtă ca o mătreață. Întrebare pentru Radio Erevan: Există viață înainte de moarte? Gluma asta amară e formula exactă a totalitarismului. Dacă regimul comunist îți fractura destinul, nu-i mai descurcai ițele. Pe poarta infernului roșu ar trebui scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
în cana cu cafea. Inima, plesnită cum e și cana (din cauza cafelei fierbinți, turnate prea repede) își revine. De multe ori fac asta: improvizez buna dispoziție. Trag de ea așa cum aș trage de furtunul cu care ud, verile, grădina. Nici ninsoarea nu-mi mai pare măruntă și urîtă ca o mătreață. Hohotesc de una singură cînd îmi amintesc de drăciile lui Miron. De falsul necrolog, anunțînd "moartea de anacolut după o lungă și grea suferință a lui Vladimir Mistrie". A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
catartic al Hipogrifului, pe care îl receptam aproape vizual cum spărgea atmosfera ca un fulger. Coborârea pe verticală, mai rapidă decât schimbarea gândului a fost sublimă; când am ajuns la plafonul de nori, am încetinit brusc. S-a pornit o ninsoare cu fulgi uriași ce la atingerea trupurilor noastre calde se transformau în flori de cireș și cădeau mai departe din cer, florile de cireș și neaua amestecate într-o serbare a anotimpurilor. Am aterizat la loc în grădina Hipogrifului. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
tot mai aproape, tot mai aproape, ca o cameră video, și atunci puteai să le observi trăsăturile senine, lipsite de griji, obrajii curați, fără riduri, fețele destinse și râzătoare ca ale copiilor când se adună și se joacă împreună. Ultima ninsoare. Moș Crăciun Ultima dată când i-am văzut era iarnă. Fenomenul zăpezii în acel ținut cald era privit ca un miracol. Și în acea zi ningea cu fulgi pufoși și uriași cât pumnul. Ningea molatec, perfect vertical și greutatea fulgilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și săreau de pe un picior pe altul și-și frecau mâinile de bucurie. Doar din profil, spatele lor aduse și umerii gârboviți le trădau vârsta. Fețele le erau întinse, radiante, aproape fără riduri, destinse și puternic râzătoare, obrajii îmbujorați de ninsoare. Băteau din picioare ritmic și se agitau ca niște păsări nerăbdătoare să-și ia zborul. Și-au luat în primire rând pe rând cadourile; pesemne fiecare dintre ei i-a spus sau recitat câte ceva lui Moș Crăciun, pentru că gurile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și barba-i cea lungă și artificioasă făcea rotocoale prin aer ca o panglică de circ. După ce l-am pierdut cu vederea în înaltul cerului, mi-am îndreptat privirea din nou către terasă. În același moment s-a oprit și ninsoarea. Banca era goală. Tot atunci am știut că n-am să-i mai revăd niciodată... "Small Talk" cu îngerul meu Cu aripile desfăcute și clipind des, ca o pasăre, din ochii albaștri și inexpresivi, stă îngerul deasupra mea și "veghează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
fără să-și dea seama că imită grâul din visele educatorilor: unii visau câteva spice, alții snopi compacți, câțiva doar foșnet, majoritatea însă, lanuri imense întinse pe mii de hectare și strălucind sub soare, sub Lună, sub ploi diluviene, sub ninsori abundente, sub bolta nopții sau sub apele zilei. În capul lor nu se mai zbăteau paginile de tablă ale miilor de cărți din care și-au hrănit cunoașterea profesorii, ci foi de mătase foșnind viața grâului, informațiile cuprinzând evoluția acestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Apoi, legănat de bunul moș al tuturor copiilor, Învelit de aripile ocrotitoare ale somnului copilăriei, Va se trezea pe tărâmul celui mai duios vis al vieții sale, când frumoasa-i mămică, Viorița, se plimba prin livada cu pomi Înfloriți, sub ninsoarea florilor alb-roze, iar el, fericit În brațele mamei sale, se desfăta privindu-i ochii căprui,Încărcați până la lacrimă cu de nedescrisa dragoste maternă și părul șaten-strălucitor, care-i cădea pe umeri În bucle și zulufi, atingând cu blândețe fața fiului
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
un arc de triumf al gândului bun, / e un vlăstar al ochiului scăldat în lumină, / la care sufletul meu însetat / se închină. Dă-mi-l să-mi satur pământescul dor / cu apă vie din limpede izvor, / să beau dulceața depărtării, ninsorile, / să curgă în mine crâmpeie vechi, / să mă absoarbă culorile. În mână te iau ca pe o lacrimă frământată de timp. Tu ne strângi pe toți cu brațe de petale, / cerc lustruit cu arătătorul inimii, / primește-mă sub razele tale
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
are intuiția frumuseții austere a limbajului preoțesc, dar îl adoptă mecanic, mai mult pentru sonoritatea lui care evocă bolți înalte de biserici. Ambianța descrisă aduce a butaforie: „Din nou cavalerul / cu armura ciuruită apare / și câinele cu bube șiroind / peste ninsoarea albă. / Deasupra altarului / crucea din lemn de stejar / flutura coama unui armăsar / visat de o preafrumoasă domniță. // Icoanele triste / privesc fețele buhăite / ale bătrânilor credincioși. Lungi acorduri de orgă / și neauzite blesteme / în acea dimineață cu frunze uscate.“ (Sonată pentru
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
altarului / crucea din lemn de stejar / flutura coama unui armăsar / visat de o preafrumoasă domniță. // Icoanele triste / privesc fețele buhăite / ale bătrânilor credincioși. Lungi acorduri de orgă / și neauzite blesteme / în acea dimineață cu frunze uscate.“ (Sonată pentru orgă și ninsoare) (În treacăt fie spus, sintagma „bube șiroind“ nu este în spiritul limbii române. Pot „șiroi“ sângele, puroiul etc., nu bubele. De altfel, în carte apar și alte formulări improprii, de exemplu Ontologia existenței simple care conține un pleonasm.) Titlul poemului
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
este în spiritul limbii române. Pot „șiroi“ sângele, puroiul etc., nu bubele. De altfel, în carte apar și alte formulări improprii, de exemplu Ontologia existenței simple care conține un pleonasm.) Titlul poemului din care am citat - Sonată pentru orgă și ninsoare - este inspirat și dovedește că Ion Spânu are resurse pentru a scrie o poezie emoționantă. El trebuie să depășească însă modul simplist în care înțelege în momentul de față să utilizeze elemente din arsenalul retoricii sacerdotale. Nu se poate colabora
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
facultatea de "hoț deștept", să se apuce săracul Pandele de cîrdășii cu oameni de afaceri? Prost mai este și Pandele ăsta! Sfaturi neinspirate Soarele încălzea pămîntul umezit pînă în adîncuri de o iarnă blîndă, care a sfîrșit prin lapovițe și ninsori abundente. Aburi calzi se ridicau în înălțimi formînd nori grași, pîntecoși, gata să revină cu mult tam-tam pe locurile, dacă nu chiar natale, măcar apropiate celor unde s-au născut. Cerul făcea ce făcea și lăsa astrului de foc ochiuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]