4,446 matches
-
zi de sărbătoare pentru a se lua băncile din biserică, iar lucrul acesta se face În tonurile muzicii. Cocarda va fi prinsă cu forța pe brațul primarului, dar gestul se produce În cadrul unei procesiuni. Iar dacă se invadează ilegal pășunea nobilului pentru a cosi iarba, lucrul acesta se face În sunetul tobelor municipale. Abia născută, spontaneitatea revoluționară se Îmbracă În forme rituale (M. Ozouf, 1976, p. 51). Forme care se structurează Într-un model ceremonial aproape standard - luarea giruetei de la castel
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Forme care se structurează Într-un model ceremonial aproape standard - luarea giruetei de la castel, arderea băncilor din biserică, plantarea unui copac al libertății: Trebuie să ne imaginăm aceste scene ca fiind violente, dar ritualizate. Mulțimea care vrea să smulgă girueta nobilului se Îndreaptă spre castel sub forma unei procesiuni, cu tobele municipale În frunte; În jurul rugului care devorează băncile bisericii, ea alcătuiește un cerc ordonat. ș...ț Plantarea (copacului libertății - n. M.C.) apare după distrugerea violentă a vechii ordini. Ea nu
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
1976, p. 284-285). Cu alte cuvinte, chiar În contextul sângeros al revoluției, unele ceremonii aveau funcția de a tempera elanurile distructive, de a limita vărsarea de sânge și de a orienta violența către substitute simbolice ale deținătorilor Puterii: girueta În locul nobilului, băncile În locul preoților, copacul libertății ca dovadă a victoriei revoluției, a faptului că vechea ordine s-a schimbat și că nu este nevoie de alte schimbări, adică de acte suplimentare de violență. Ne Întâlnim aici cu tema violenței malefice, contagioase
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
, Lotis (pseudonim al Elisabetei Eliad; 10.IX.1905, Brătușeni, j. Bălți - 1961, București), poetă. Descendentă dintr-o familie de nobili români și lituanieni, era fiica Elizei (n. Gafenco) și a lui Iosif Șișco. Și-a petrecut copilăria și a început să învețe în Franța, continuându-și studiile în România. Până în 1940, a fost profesoară la Liceul de fete din Bălți
DOLENGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286817_a_288146]
-
consuetudinar) în moștenirea dacilor sau romanilor. Însă Panaitescu consideră dreptul consuetudinar românesc ca fiind de origine gentilică, deci mai vechi. Predominarea organizării satelor de moșneni și răzeși, a comunităților de avere în Transilvania, pentru cele mai multe sate, chiar a celor aservite nobililor (boierilor) și bisericii, a făcut ca o sumă de principii juridice ale obștilor să fie incluse în organizarea statală a țărilor române. Astfel, pe lângă judecata jurătorilor, care reprezintă garantarea obiceiurilor locale prin participarea obligatorie a sătenilor aleși din satele vecine
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
că aceștia nu mai puteau face nici un rău regatului francilor" (apud Panaitescu).9 Într-adevăr, după înfrângerea avarilor de către franci, bulgarii se aflau pe Tisa pentru preluarea moștenirii teritoriale avare. O inscripție aflată la Plisca, în camera eroilor, spune că "Nobilul (tarcan) Onega a fost ucis în lupta de la râul Tisa". Luptele dintre franci și bulgari aveau drept motivație faptul că primii au atras de partea lor unele triburi slave, supuse anterior bulgarilor, adobriții din Banat și timocianii din Timoc (sudul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
IX-lea, între slavi și bulgari ca elemente etnice. Bulgarii propriu-ziși alcătuiau elita dominatoare, puțin numeroasă, cu rol militar și politic în noul stat bulgar. În aceeași perioadă, se produce feudalizarea societății bulgare, cele două categorii sociale principale erau aristocrația nobilii (boierii) și țăranii liberi organizați în obști teritoriale. Războaiele și anexiunile teritoriale au dus la ruinarea țărănimii și căderea ei în stare de dependență față de de nobilime, care și-a sporit proprietățile și puterea politică. În urma războaielor, s-a adăugat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Comnenul, în 1087, se oprește în apropierea acestui drum, la "Ezeba, un sat românesc" (Anna Comnena). Beniamin de Tudela, călător evreu, vorbind despre vlahii din munți spune, în 1166, că "nici un principe nu-i stăpânește", iar în timpul cruciadelor (1190), un nobil din suita împăratului Frederic Barbarossa notează că a pătruns "într-un ținut bogat, numit Vlahia, nu departe de Salonic, unde am aflat belșug de produse". Vlahia Mare a dăinuit, ca ținut autonom, și după întemeierea împărăției vlahe, în 1185-1186. Cea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cursul căreia Constantinopolul a fost cucerit, în aprilie 1204, de cruciați, iar pe ruinele Bizanțului destrămat, s-a constituit Imperiul Latin de Răsărit, având ca împărat pe Balduin de Flandra. S-au constituit numeroase feude încredințate marilor seniori apuseni, iar nobilul venețian Tommaso Morosini a fost ales patriarh latin al Constantinopolului, în scopul unirii bisericii de apus cu cea de răsărit, despărțite în 1054. În felul acesta, cu excepția Asiei Mici, o mare parte a Imperiului bizantin era inclus în sistemul politic
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
secolul al XIII-lea, stăpânirea nobiliară de pământ s-a consolidat, iar dominația acesteia a evoluat rapid. Vetrele timpurii ale stăpânirii nobiliare s-au aflat pe Someș și Mureș, în teritoriile cucerite de unguri la instalarea lor în Transilvania. Acei nobili care n-au opus împotrivire centralizării regelui Ștefan cel Sfânt și-au păstrat stăpânirea în noul cadru politic al comitatului, înființat de puterea regală. Stăpânirile acestea se află la originea domeniilor nobiliare din Transilvania. A doua sursă a fost domeniul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
puterii statului asupra stăpânirii de pământ. În 1267, prin privilegiul regal, oamenii senioriilor erau scutiți de orice dări, plăți, rechiziții și găzduiri în favoarea seniorilor. În secolul următor, în 1324, Carol Robert a acordat o nouă și largă scutire de dări nobililor și oamenilor lor, imunitatea fiscală a domeniului nobiliar, completată, sub Ludovic, cu imunitatea judiciară. Sub Ladislau Cumanul și Andrei III, afirmarea socială a nobilimii se convertește în forță politică. Funcția juridică a nobilimii din voievodat a permis constituirea adunării generale
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
oamenilor lor, imunitatea fiscală a domeniului nobiliar, completată, sub Ludovic, cu imunitatea judiciară. Sub Ladislau Cumanul și Andrei III, afirmarea socială a nobilimii se convertește în forță politică. Funcția juridică a nobilimii din voievodat a permis constituirea adunării generale a nobililor Transilvaniei, astfel încât din stare socială privilegiată, nobilimea devine corp politic, asociat la exercițiul puterii. Afirmarea autonomă a voievodatului Transilvaniei se va accentua în anii următori și adunarea stării nobiliare se transformă în instituție permanentă, prin care nobilimea participă la conducerea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
se organizau "curți" regești. Puterea centrală a fost preocupată de întărirea comitatelor regale-acestea înglobau pe lângă domeniile regale, și pe cele nobiliare și bisericești. Pe teritoriile comitatelor, pe domeniile regale mai ales, trăiau oamenii cetății, apoi slujitorii regelui sau cavalerii, mici nobili aflați sub autoritatea acestuia. Din aceste domenii întinse, regele dăruia unor fideli, nobili și clerici, drept răsplată pentru sprijinul lor. Pe aceste pământuri (moșii) locuia o populație numeroasă de oameni liberi, apoi aserviți noului stăpân al domeniului-iobagi ai cetății, iobagi
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
înglobau pe lângă domeniile regale, și pe cele nobiliare și bisericești. Pe teritoriile comitatelor, pe domeniile regale mai ales, trăiau oamenii cetății, apoi slujitorii regelui sau cavalerii, mici nobili aflați sub autoritatea acestuia. Din aceste domenii întinse, regele dăruia unor fideli, nobili și clerici, drept răsplată pentru sprijinul lor. Pe aceste pământuri (moșii) locuia o populație numeroasă de oameni liberi, apoi aserviți noului stăpân al domeniului-iobagi ai cetății, iobagi, liberi, slugi, udvornici. În urma numeroaselor danii, proprietatea regală s-a micșorat, dar a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pământuri (moșii) locuia o populație numeroasă de oameni liberi, apoi aserviți noului stăpân al domeniului-iobagi ai cetății, iobagi, liberi, slugi, udvornici. În urma numeroaselor danii, proprietatea regală s-a micșorat, dar a sporit proprietatea feudală (nobiliară). În Transilvania, acapararea pământului de către nobili și clerici a avut un caracter sistematic, după ocuparea acesteia de către regatul ungar. Cu sprijinul regalității, nobilii își însușesc pământul obștilor țărănești și aservesc țărănimea română, odinioară liberă. Proprietatea nobiliară și bisericească din Transilvania a crescut pe două căi: 1
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
iobagi, liberi, slugi, udvornici. În urma numeroaselor danii, proprietatea regală s-a micșorat, dar a sporit proprietatea feudală (nobiliară). În Transilvania, acapararea pământului de către nobili și clerici a avut un caracter sistematic, după ocuparea acesteia de către regatul ungar. Cu sprijinul regalității, nobilii își însușesc pământul obștilor țărănești și aservesc țărănimea română, odinioară liberă. Proprietatea nobiliară și bisericească din Transilvania a crescut pe două căi: 1. prin ocuarea pământului obștilor sătești românești de către nobilii nou veniți (unguri) sau prin însușirea lor de fruntașii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
după ocuparea acesteia de către regatul ungar. Cu sprijinul regalității, nobilii își însușesc pământul obștilor țărănești și aservesc țărănimea română, odinioară liberă. Proprietatea nobiliară și bisericească din Transilvania a crescut pe două căi: 1. prin ocuarea pământului obștilor sătești românești de către nobilii nou veniți (unguri) sau prin însușirea lor de fruntașii desprinși din sânul obștilor și 2. prin danii regale din pământurile cucerite. Ambele căi au contribuit la constituirea domeniului feudal în Transilvania, începând din secolul al XII-lea mai ales-stăpânii domeniilor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
veniți (unguri) sau prin însușirea lor de fruntașii desprinși din sânul obștilor și 2. prin danii regale din pământurile cucerite. Ambele căi au contribuit la constituirea domeniului feudal în Transilvania, începând din secolul al XII-lea mai ales-stăpânii domeniilor sunt nobili, clerici (episcopi, abați), regele însuși. Pământurile obștilor țărănești ocupate de biserică, cu sprijin regal, sunt întărite apoi prin acte juridice ce consfințeau dreptul de stăpânire bisericesc. Împreună cu alte instituții autohtone, dreptul consuetudinar, numit în izvoare "legea veche", "dreptul românesc" (jus
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
slujitori), famuli (servitori, slugi), dușnici (robi dăruiți), libertini (robi eliberați), servi (șerbi), manicipia (robi, slugi), ancillae (roabe, slujnice). La rândul lor, păturile sociale suprapuse erau desemnate și ele sub o serie de termeni: potentes (cei puternici), magistres (magiștri), proceres, nobilis (nobili), familiares, servientes, milites ș.a. Pe lângă aceste pături țărănești, existau o serie de categorii intermediare: 1. iobagi liberi ai "sfântului rege", pe pământurile regești, cu obligații militare față de cetate și față de rege; 2. iobagi de cetate, care ocupau, ca și primii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
exista mănăstire mai însemnată sau episcopie care să nu aibă în stăpânire iobagi. În fața capitlului din Oradea, între 1208-1235, au fost prezentate 32 de cazuri de iobagi învinuiți (conform DIR C, XI, XII, XIII, partea I și II ). Dar și nobilii aveau iobagii lor și, trebuie să precizăm, iobăgirea țăranilor de către nobili a fost aproape la fel de veche, ca și în cazul bisericii. Procesul de iobăgire a țăranilor liberi a cunoscut un ritm intens în următoarele două secole. O altă categorie socială
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
stăpânire iobagi. În fața capitlului din Oradea, între 1208-1235, au fost prezentate 32 de cazuri de iobagi învinuiți (conform DIR C, XI, XII, XIII, partea I și II ). Dar și nobilii aveau iobagii lor și, trebuie să precizăm, iobăgirea țăranilor de către nobili a fost aproape la fel de veche, ca și în cazul bisericii. Procesul de iobăgire a țăranilor liberi a cunoscut un ritm intens în următoarele două secole. O altă categorie socială țărănească, cea a slugilor, își ducea viața la curtea stăpânului de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ca și în cazul bisericii. Procesul de iobăgire a țăranilor liberi a cunoscut un ritm intens în următoarele două secole. O altă categorie socială țărănească, cea a slugilor, își ducea viața la curtea stăpânului de pământ, care putea fi cleric, nobil sau rege, iar ei trăiau pe lângă curțile feudale și nu aveau gospodării proprii. Această categorie țărănească se mai numea și oamenii de curte, udvornicii, siliți să muncească pentru stăpânul lor și erau sinonimi, ca statut, cu iobagii. Slugile (udvornicii) erau
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Doar biserica îi ocrotea pe robi ca pe niște "ființe umane". Robii puteau fi vânduți, dăruiți sau transmiși ca moștenire, erau proprietatea exclusivă a stăpânului feudal. Ei erau de trei categorii: cei ai regelui, cei ai bisericii și cei ai nobililor. Robii puteau fi domestici și beneficiari-ei trăiau în sălașe proprii pe moșiile stăpânilor lor. Robia a dispărut, treptat, prin transformarea ei în șerbie: toți robii au fost declarați șerbi.42 Așezarea coloniștilor străini în Transilvania În decursul secolelor, pe pământul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
privilegiată a acestora în cadrul voievodatului. În 1291, la Alba Iulia, în prezența regelui Andrei III, avea loc congregația țării, cu participarea secuilor alături de nobilii unguri, sași și români. În anul următor, 1292, secuii figurează alături de marii dregători ai regatului, împreună cu nobilii, sașii și cumanii, la Buda, ca stare privilegiată, la fel și la Pesta, în 1298.44 Pe teritoriile amintite mai sus au existat în această vreme colectivități românești și grupuri de pecenegi-regele Andrei II, în diploma din 1224, vorbea despre
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
politice parțial diferite-aici s-a produs o colonizare normală, pașnică, sașii fiind chemați de regalitatea ungară. Precum în Slovacia și Croația, în Transilvania au fost aduși (așezați) cu deosebire țărani și meșteșugari, categorii sociale productive, și doar ca excepție, nobili. O trăsătură a colonizării sașilor în Transilvania a fost și așezarea lor de către regalitate într-un teritoriu cucerit de puțin timp sau în curs de cucerir, locuit în cea mai mare parte de români (autohtoni). Sașii au fost așezați în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]