1,105 matches
-
strânge de gât bucuros, eu, cu mâinile mele, pentru tot ce i-ai făcut surorii mele. Acum, înainte ca moartea ta îndelung plănuită să aibă loc așa cum spui tu că o să aibă loc. Va fi o moarte jalnică și fără noimă, Grimus. — Măi, măi! rosti Grimus. Ce nervoși suntem. Oricum, tocmai mergeam către Trandafir. Trebuie să-l reglez în așa fel încât să deschid Poarta. Se duse către colțul cel mai apropiat de mijlocul casei. Și deschise o a doua ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
să renunț la bere. Oricum, ieșisem învingător în lupta cu stomacul. Poate ar trebui să mă întorc iarăși pe Bulevard, să caut unde ascunseseră tâlharii de itebiști obiectele pierdute de idealiști ca mine. 6tc "6" Aștern aceste pagini fără vreo noimă, fără vreo continuitate. Le scriu în locuri felurite, fără un program anume, la cele mai neobișnuite ore. Descopăr, scriindu-le, nu fără dureroasă bucurie a zădărniciei, jocul de-a mine însumi. Jocul permutărilor, al trecerilor, al comprimărilor temporale. Joc al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pătrund adânc în carnea degetului care scrie, sângerându-l, așa cum sufletul nu mai poate de mult face. Scrii și doare doar degetul mușcat de cuvinte... Urmăream, idiotizat, jocul fetișcanei cu mingiuca ei de cârpe. Simțeam cum acel du-te-vino fără nici o noimă mă absorbea și pe mine, lovindu-mă, când sus, când jos, de pereți vâscoși, gelatinoși, un fel de spongii ale nimicniciei. Sunt clipe din acestea, când un declic al Lumii din jur te azvârle în zădărnicii de gânduri și temerități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
tupeul ăsta. În general, nu reproșam ceva cuiva. Eram împăcat cu mizeriile clipei și ale zilei, cu viața de nenoroc pe care o duceam alături de toți ceilalți amărâți ai unei istorii și ai unui timp care nu mai aveau nici o noimă. Nici o coerență. Preferam să mă cufund în astfel de înserări mocirloase, așteptând troleibuze de care puțin îmi păsa dacă vin sau nu la timp, dacă mai circulă sau nu, dacă mai duc spre vreo stație anume, dacă mai sunt stații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
șoferul-dricar cum deapănă povești de morți. O simt acum, lăsându-mă invadat de locuri și obiecte mai puternice decât mine, stăpâne ale mele prin timpul meu închis în ele și pe care mi-l redau după alte legi, după alte noime, de parcă mi-ar înapoia altă viață. E mult spus că abia acum simt că trăiesc, când scrisul meu mă închipuie? Când viața mea coboară în text? Revin, după aproape o lună de absență (convocat la locul de muncă, să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
al tău, care te va lovi când nu te aștepți, de unde nu te aștepți, încercând să-ți mutileze, iar și iar, sufletul. De parcă viața ne-ar fi fost dată spre o continuă rănire, spre necurmate astfel de pierderi fără nici o noimă. Pierdusem timbrul de la Ghidale, așa că eram oarecum pregătit pentru buimăceala pierderii acelei povestiri. Sufletul însă nu voia să știe că eu eram pregătit. A gemut și s-a zvârcolit în mine încă multă vreme, ca și cum o rană profundă nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
la bun sfârșit, chiar dacă o parte din forțele ce ne ajută, deocamdată, se Împotrivesc...” „Vorbiți În dodii”, murmură Noimann, scăldat În sudori. „Poate”, răspunse celălalt. „S-ar putea ca tot ce vă spun să nu aibă la urma urmei nici o noimă. Poate că vă vorbesc așa, doar ca să vă abat atenția de la durerile pe care le simțiți...” „Mai faceți și jocuri de cuvinte...” „Fac asta probabil cu același scop... Vă atrag totuși atenția că sunteți sensibil la tot felul de amănunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
întâmplărilor - a revenit primul concentrat. ― Să pășim mai departe... După acel moment, când și-a dat seama unde se află și cu cine stă de vorbă, ochii lotrului s-au împăienjenit din nou și a început să înșire vorbe fără noimă. Mai mult le șoptea icnit: „Cine l-o pus?... Numai necuratulll... l-o împins... Și.. Și euuu... Eu de ce nu...?” Hangița privea la el și tremura ca varga. La un moment dat, l-a întrebat: „Ce tot spui tu acolo
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
convenabilă ar fi reîncarnarea. Nimic nu e exclus, El nu admite nici un fel de precizări, nu-i așa? — Ce părere avea Sergiu în această privință? — Se socotea un ucenic al lui Dumnezeu, spunând că depărtarea de credință face viața fără noimă și de netrăit. În suferință, te agăți de El ca de un colac de sal vare, iar la bucurie îngenunchezi să-I mulțumești, golit cu totul de cuvinte. Mie îmi lipsește solemnitatea gândirii lui Sergiu, sunt mai jucăușă. — Cum așa
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
doamne, doamne, cine știe ce mi-o mai fi dat să trag și cu liceul ăsta! Domnul cu lista mai dictă câteva cărți și încheie recomandîndu-ne să cumpărăm și... carte de "Muzică"! De astă dată, mirarea mea fu și mai mare. Ce noimă o mai avea și asta? Carte de muzică?! În primare, doamna sau domnul ne cântau un cântec, noi după ei, și gata... fără nici un fel de carte! Ce naiba ar putea fi scris într-o carte de cînt?! ― Dacă are cineva
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
ieși în curte să-l vadă pe băiat, care aștepta la poartă. ― Ei, ia spune, taică, ce vânt te-aduse pe la mine? ― Păi, banii după pește, taică părinte! ― Aha! făcu popa, avea dreptate frate-său că spune vorbe fără nici o noimă! În genunchi, taică, să-ți citesc! ― Ce să-mi citești, părinte... ce, pentru asta am venit eu aici? Dă-mi banii după pește, să plec! ― În genunchi, taică, în genunchi! ― Dă-mi banii după pește, părinte! Cât p-aci să
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
ochi un: ce faci? Mini se întrebase: ce fac? și deslușise acel proces de emanațiuni și dizolvări ale sufletului în corp, cum si acele efluvii dinăuntrul vieței în afară, încă imponderabile dar care vor forma cândva o chimie nouă în noimele inseparabile ale trupului sufletesc și ale celui de carne. Se întrebase: ce fac? și răspunsese: mi-e înăsprit trupul de arsura întîmplărilor sufletești de aci, care usucă locul, și caut să-mi răcoresc prin mâini sufletul, pe netezimea milostivă a
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ține la ceva . . . De ce? Ți-aduci aminte de el? . . . Mini își cercetă alene memoria și regăsi un comesean de altădată al Haîlipilor. - Femeile sunt toate neroade! afirmă Nory. Ce va fi găsit fata asta perfectă la acest o in fără noimă! Un manechin banal. Nu e urât, nu e frumos . . . Nu e prost, nu e deștept... nu e viu, nu e mort... nu are nici o profesie și nu are nici rente . E binecrescut, are nume italian și ținută englezească, i se
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
casă la el. Aflând că era vorba de Amrita, păru surprins. „Vrea ceva?“ își întrebase el supușii. Când în sfârșit descuiaseră ușa, descoperiră că Amrita dispăruse. Nu pentru mult timp, dar se întorsese acasă, cu o privire sălbatică, vorbind fără noimă despre copaci și ape năvalnice. Moti Lal n-a aflat niciodată cine i-a adus drogurile și, curând, fata și-a pierdut orice interes față de viață. Stătea numai în pat, fără să vorbească. Ca și cum s-ar fi retras în altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Unele după altele, mașinile izbucneau în rafală înainte. Câțiva piloți ai reactoarelor care zburau deasupra convoiului înregistrară uimiți fenomenul. Aproape simultan interveni stopul cerut de Homer. Excedat de aceste ordine sau dându-și în sfârșit seama de lipsa lor de noimă, sistemul megarutei hotărî ca mașina lui Homer să sară în aer. Treaba s-a petrecut așa: în timp ce cabina era catapultată vertical, restul vehicului se prefăcea în pulbere. Abia atunci s-a dezlănțuit acea înlănțuire de fapte ce aveau să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
convenabilă ar fi reîncarnarea. Nimic nu e exclus, El nu admite nici un fel de precizări, nu-i așa? — Ce părere avea Sergiu în această privință? — Se socotea un ucenic al lui Dumnezeu, spunând că depărtarea de credință face viața fără noimă și de netrăit. În suferință, te agăți de El ca de un colac de sal vare, iar la bucurie îngenunchezi să-I mulțumești, golit cu totul de cuvinte. Mie îmi lipsește solemnitatea gândirii lui Sergiu, sunt mai jucăușă. — Cum așa
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
pe iarbă o cămașă și pe ea Lică așeză ce avea În traistă: mămăligă, câteva ouă fierte, roșii, ceapă, o bucată de brânză și niște sare Înnodată Într-o batistă. Verii Îl văzură cu coada ochiului pe rudar cum, fără noimă, ascundea traista vărgată sub o tufă. Dar uitară repede Întâmplarea, copleșiți de nerăbdarea de a sfârși pregătirile și de a se așeza, În cele din urmă, la acea boierească masă. Soarele era sus de tot pe cer și puterea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu o foaie de cort și cu luminița tremurătoare la cap, lui Lică nu i se vedea decât o parte din chica neagră. Cei doi băieți se așezaseră În iarba stufoasă a Digului și se uitau tăcuți la mișcările fără noimă ale celor din jurul Gropanului. În partea cealaltă a ochiului de apă, cuminte și tăcută, dar atentă și ea la cele ce se petreceau, mama lui Lică abia dacă se vedea din buruienile Înalte. Băieții o zăriră, dar nu avură Îndrăzneala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
-și dădu seama ce căuta el acolo. Singură Tușa cunoștea taina: Îl făurise În pâine pe Învățătorul cel neputincios cu femeile pentru că era Încredințată că el născocise povestea cu țârcovnicul, iapa și preotul rămas fără nume. Oamenii, văzând povestea fără noimă, o puseră pe seama bătrâneții Tușii, care se Îndrepta spre zărgheala de dinaintea morții. În dimineața În care avea să pună la dospit ultimul Plocon, Tușa oftă adânc Înainte să se apuce de treabă. Era ziua când ea stăpânea satul. Oamenii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
n-am nimic temeinic de scris domnului meu cu privire la el, de aceea l-am adus înaintea voastră, și mai ales înaintea ta, împărate Agripa, ca, după ce se va face cercetarea, să am ce scrie. 27. Căci mi se pare fără noimă să trimit pe un întemnițat, fără să arăt de ce este pîrît." $26 1. Agripa a zis lui Pavel: "Ai voie să te aperi!" Pavel a întins mîna, și a început să se apere astfel: 2. "Mă socotesc fericit, împărate Agripa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
parte. Apoi că biserica Curelarilor era la 1726 de fapt mănăstire de călugărițe și că e înconjurată de țintirim. Întocmai acestea erau cele nelămurite pentru mine. Dacă lucrurile s-au limpezit, atunci a zăbovi pe Ulița Curelarilor nu mai are noimă. Așa că o fugă până pe Ulița Sării sau a Sărăriei, cum i se mai spune, este cel mai potrivit lucru, mai ales că acolo dăm de „Andoca fost clucer”. Acesta mărturisește în zapisul de la 10 ianuarie 1670 că: „am vîndut boierului
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
de femei cât mai goale. Dar un om isteț, poate să tragă învățăminte chiar și din idei separate, care la prima vedere nu au nimic în comun. Doar mintea omenească, poate face conexiunile între evenimente aparent disparate și fără nici o noimă și din acest proces analitic să sintetizeze o idee nouă. Deci la drum băiatule, mi-am zis eu ridicându-mi cu nădejde brăcinarii. Deci am trecut întâi, la studierea fenomenului tabloidelor și a personajelor golașe pe care le prezenta. Am
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
a sălii de gimnastică. Astfel se face că nu se implicase niciodată cu adevărat În antrenamentul propriu-zis și, deși Îi plăcea că slujba ei gravita În jurul promovării necesității de a practica un sport, ea, personal, nu-i găsea acestuia nici o noimă. În majoritatea timpului, se purta precum o mamă tolerantă ce-și privește copiii adolescenți experimentând o modă despre care ea știe din experiență că nu va avea viață lungă. Această contradicție dusese la o divizare a personalității lui Lou. Azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ca să-i sorb fiecare cuvânt. Așa l-am auzit zicând: «Mormântul meu se va găsi Într-un asemenea loc Încât, În fiecare primăvară, vântul din nord va presăra acolo flori». Pe moment, aceste cuvinte mi s-au părut lipsite de noimă; cu toate acestea, știam că un om ca el nu putea să vorbească fără chibzuință.”. Martorul continuă: „Am trecut prin Nishapur la patru ani după moartea lui Khayyam. Cum Îi purtam venerația pe care o datorăm unui maestru al științei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
drept. Părul îi era prins cu o agrafă mare, maro și cînd întorcea puțin capul, îi zăream urechea mică, albă. Din când în când îmi adresa și câte un cuvânt. Uneori aveam ce să-i răspund, alteori erau vorbe fără noimă sau chiar nu auzeam ce spune, dar se pare că ea nu se sinchisea nici dacă-i răspundeam, nici dacă nu-i răspundeam. Când termina ce avea de spus, își vedea mai departe de drum. Eu mă consolam în sinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]