721 matches
-
în același timp, solemnă și ironică, sobră și burlescă, substanțială și gratuită. Așa cum Mihai Ursachi poate părea "un poet deopotrivă frivol și extatic, galant și buf, cu accese simultane de patetism și histrionism, trăind parodia cu fast și gravitatea cu nonșalanță", la "intersecția gratuității cu efuziunea metafizică și a gestului clovnesc cu cel hieratic, în registre ce nu se sabotează reciproc" (Al. Cistelecan). Bine cunoscutul, des comentatul Post scriptum. Transversaliile mari sau cele patru estetici. Poezie pe care a scris-o
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
tinerimii, fie că e vorba de studenți și elevi, de muncitori sau de ostași. Nu au ei destule motive să se teamă că li se fură Revoluția? Nu au ei destule temeiuri să refuze paternalismul ce li propune cu atâta nonșalanță? Opinia, II, (28 ian. 1990), p. 1, 3 TIMEO DANAOS... Un articol din Opinia, în care observam contradicția dintre principiile asumate inițial de Frontul Salvării Naționale și hotărârea de a se prezenta în alegeri, fără a renunța la exercițiul puterii
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
mai bună decât cea de a obține și un record mondial?. La 100 m și la 200 m, este oare posibil un nou rezultat ce reprezintă un nou record?. Da categoric, dacă luăm în considerație tehnica perfectă de execuție și nonșalanța cu care au fost câștigate cele două curse. Un nou record mondial - când...?. Probabil cât de curând sau poate mult mai târziu. 2.3. LUNGIMEA ȘI FRECVENłA PAȘILOR, CA FACTOR AL MODELULUI RITMIC AL ALERGĂRII DE VITEZĂ Viteza de deplasare
ALERGAREA DE VITEZ? by Bogdan Constantin RA?? () [Corola-publishinghouse/Science/83172_a_84497]
-
pare absurdă și este de un umor genial.”378 Propriul destin este orientat pe făgașul dorit. Nu-și neagă destoinicia: recunoaște că nimic nu o poate opri din calea sau voia ei. Este conștientă de strategia sa, o recunoaște cu nonșalanță a nu fi ortodoxă, ca și cum unicul țel în viață ar fi înșelarea celorlalți, fiindcă mărturisește: „Femeilor le dete Făcătorul/ Înșelăciunea, plânsul și fuiorul”379 Târgoveața pare înzestrată mai ales cu prima trăsătură. Teritoriul de luptă și biruință al femeii rămâne
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
auditoriului curios metodele folosite de alchimiști în căutarea obținerii aurului și aduce în prim plan și imaginea unui preot naiv, dar lacom, care, din dorința de parvenire, va fi înșelat de un asemenea alchimist. Vânzătorul de iertăciuni va dezvălui, cu nonșalanță, felul în care îi păcălește și îi convinge pe oameni de necesitatea cumpărării iertării divine în vederea unei vieți fericite, cum le ține predici și pozează în om evlavios. Este din nou o critică indirectă la adresa clerului superior care permitea unor
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
două tabere. Primul grup susține că Ludovic a pregătit calea viitorului mare monarh. A doua tabără, care numără mai mulți istorici, susține că regele își merită porecla de Roi Fainéant (regele leneș, n.n), care s-a supus cardinalului cu nonșalanța unui adevărat merovingian. Ca toți regii, și Henric al IV-lea a avut un consilier de încredere în persoana lui Maximilien de Béthune, duce of Sully. Însă, în timp ce Henric al IV-lea a avut tăria de caracter să-și impună
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
mi-am pus blugii ăia?) "ce haioase sunt cizmele!" (alea colorate de cauciuc... mi le-am luat că erau o mie de bălți și, pe urmă, erau singurele fără tocuri...) și ți-ai pus mâna pe piciorul meu, cu aparentă nonșalanță... ("să-l las? uite ce tupeu! hai să vedem ce face!") prea multe n-a făcut... de unde să știu atunci că-i plac tăcerile? dar nici mie nu-mi ieșeau prea multe cuvinte... am plecat din cafenea gândindu-mă: "ce
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
Cu instinctul moștenit de la toate înaintașele mele, văzându-l pe Andrei că mă urmărește cu coada ochiului când mă îmbrac, am renunțat să mă retrag timid, decent și inofensiv, într-un colț, cum intenționasem la început, și am încercat cu nonșalanță mimată să-mi pun ciorapii stând în mijlocul casei. I-am simțit privirea mai îndemânatică decât erau degetele mele în lipit banda adezivă a ciorapilor și, când m-am întors către el, am recunoscut lupul stăpân pe teritoriu. Aș fi pariat
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
am văzut ceva comparabil. De vreo doi ani, refacem zilnic emoțiile și adrenalina celor doi șoferi celebri ai anilor '60 care transportau nitroglicerină în de neuitatul film al copilăriei noastre intitulat (fără vreo referire la banii fără număr aruncați cu nonșalanță drumarilor) chiar "salariul groazei". Tranșee, hârtoape, îngustări neașteptate, sensuri interzise, blocaje și nelipsiții agenți plictisiți, care mai mult încurcă decât să fluidizeze un trafic aluvionar și haotic. Dacă trecutul podului spre Alexandru, la mama, la volan, era, mai an, o
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
de galbanum și de mandarină, urmate de o năvală de frezii și de flori de portocal, iar acordul final îl creează splendoarea izului de santal, conjugată cu senzualitatea vanilinei. Este un parfum de o considerabilă frumusețe, cu un aer de nonșalanță juvenilă, un pic prea crud pentru vreme de iarnă, dar absolut superb primăvara și vara, mai ales la tinere și femei cu inima tânără. Coty - parfumierul vizionar Într-o biografie pasionantă, Elisabeth Barille reface itinerarul lui François Coty, considerat drept
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
i se adaugă aproape instantaneu o alta: fidelitatea rememorării. Dacă citim uluiți sutele de pagini În care Ion Ioanid Își amintește cu o exactitate de-a dreptul halucinantă nume și situații pe care o memorie obișnuită nu le poate reține, nonșalanța cu care Nina Berberova, autoarea unui bestseller mondial, Sublinierile Îmi aparțin, trece peste evenimentele revoluției din 1917 și pe lângă marile personaje prinse În vârtejul istoriei, provoacă, În cel mai bun caz, suspiciuni. Realizezi că viața e „cântărită” cu unități de
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
amendată, iar autorul ei declarat de-o irecuperabilă naivitate: sinuciderile au, aproape Întotdeauna, cauze personale. Or, a admite teoria lui Durkheim ar Însemna că sinucigașul Își ia viața din motive care Îi rămân, În mod esențial, străine! El ignoră cu nonșalanță contribuțiile medicale, Îndeosebi existența ciclotimiei, boală În care surescitarea și depresiunea alternează primejdios. În felul acesta, se pune Între paranteze un Întreg și fertil câmp al investigației. Jurnalele intime ale sinucigașilor sunt impregnate, conștient sau inconștient, de un model suicidar
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
antisemit, și la fel de fascinat de Germania. Așadar, nimic de făcut: predeterminarea culturală e mai puternică decât orice rațiune. Există, atunci, o fatalitate a sinucigașului? Există un scenariu misterios care-i călăuzește acțiunile? E greu de spus, din moment ce Drieu mărturisește cu nonșalanță că nu-l interesează decât „pictura, casele și grădinile Parisului, politica mondială, corpul femeilor, religia primitivă”. Adică mondenitatea, fie ea și una politică, superficialitatea blândă a lucrurilor plăcute. Dar toate acestea sunt supuse presiunii unui egocentrism pe care nu face
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
un Rastignac anemic, lipsit de energia parvenitului), lucrează constant asupra psihicului său ultrafragil. Amestec de luciditate („am caracter, dar numai În lucrurile mari”) și de bovarism bine temperat, el oscilează Între extreme - și numai Între extreme -, navetând cu o deconcertantă nonșalanță Între cele mai nobile sentimente umanitare și mizantropismul social. În practică, aplecarea sa spre dreapta e violent-irevocabilă. Însăși atingerea cu cei de stânga Îi provoacă oroare și decide să se izoleze de ei cu orice preț: „Am hotărât să nu
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
literelor, poetul, eseistul și fostul prim ministru Dominique de Villepin. Acesta din urmă este, de altfel, un specimen cu totul remarcabil și, după cum spun comentatorii, singurul om politic francez care își visează viața sau își trăiește visele, trecînd mereu, cu nonșalanță, frontiera dintre real și imaginar. El se concepe cumva ca o reîncarnare a gaullismului istoric, ce nu mai are descendență directă, și crede într-un destin venit din adîncul secolelor, care îl împinge pe scena politică pentru a salva independența
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și care ține să atragă spre lectură nu doar vîrstnicii amatori de parfumuri apuse, ci și pe tinerii pentru care trecutul nu e doar o literă moartă într-un dicționar, și care pot astfel înțelege mai bine că elanul vîrstei, nonșalanța și curajul nu sunt garanții unei reușite imediate, la nivelul speranțelor inițiale. Vizitatorul e un roman realist fără a fi autobiografic deși e imposibil de stabilit aici o graniță între cele trăite și cele imaginate sau auzite de la alții interesul
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
adâncă și ploaia violetă, amurgul violet,/ Cerul violet, boala și groaza viorii violete, marea violetă...” (Provincie veche). Aidoma precursorului său, poeta își păstrează un timbru monocord, influențat doar întâmplător de diverse mode lirice, de care s-a dezis cu aceeași nonșalanță cu care le-a adoptat. Ca și în cazul lui Bacovia, scriitura ei provine din revelația neantului, iar declicul îl constituie tocmai momentul unei agresiuni inițiale, care amenință integritatea lumii și a eului: „Cu părul ras mă plimbam prin sat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288038_a_289367]
-
la începutul decadei următoare, atunci când pretențiile geoeconomice ale Moscovei amenințau, considera conducerea de la București, dezvoltarea industrială și implicit independența politică a României. Importanța lui este legată însă de de practica manipulării simbolurilor și mai ales a prejudecăților naționale, inițiată cu nonșalanță, prin care regimul urmărea să facă tranziția de la etapa transformării la cea a consolidării. Așa cum se știe, Iugoslavia titoistă a oferit primul exemplu de regim național-comunist. I-a urmat apoi Albania lui Enver Hodja, Polonia sub conducerea lui Gomułka, și
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
referiri nici la intervenția lui Marchais împotriva conceptului, nici la cea a lui Brejnev în favoarea lui" (SR/Romania: 14 July 1976, 10-12). Ceaușescu, după ce inițial va denunța tacit poziția lui Marchais de renunțare la "dictatura proletariatului", o va adopta cu nonșalanță la începutul anilor '80, când, la rândul său, va considera perimat conceptul, înlocuindu-l cu cel de "democrație muncitorească revoluționară" (vezi capitolul precedent). Să nu uităm și faptul că partidele eurocomuniste renunțaseră la ideea de "om nou" (Gilberg în Asparturian
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
public românesc, de subordonare a instituțiilor statului intereselor de partid, comuniștii au transformat sistemul informativ-represiv al statului burghez într-o armă redutabilă în cucerirea și, apoi, conservarea puterii politice. Folosindu-se cu abilitate de retorica „luptei de clasă”, pretinzând cu nonșalanță și cu deplină convingere că reprezintă interesele celor mai largi pături populare, partidul comunist a creat pe ruinele vechiului sistem o instituție perfect adaptată obiectivelor sale, înzestrând-o cu un set de cadre de nădejde, cu o logistică redutabilă și
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
și simplu destinul. Era amabil și într-un fel anume însingurat. Vorbirile noastre, care ne-au adus la multe și bune înțelegeri ale fenomenului artistic, sunt mult mai apropiate acum, la bătrânețe, decât atunci, când stăteam cu toți sub aripa nonșalanței și-a dezinvolturii. Adevărul este că tatăl-adolescent impunea respect. Era un om serios. Nu făcea bancuri, zece pe minut, așa cum se obișnuiește în mediul nostru cabotin, nu vorbea mai mult decât se cuvine, nu bătea câmpii când dădea indicații regizorale
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Astrov, Alexa Visarion a făcut un desen foarte complicat, explicabil prin considerentele pe care le-am expus mai înainte. Dar în acest labirint regizoral, care constituie și rațiunea de a fi a specta colului, George Nuțescu s-a plimbat cu nonșalanța cu care s-ar plimba pe o alee largă și dreaptă. Interpretarea este atât de impresionantă, încât după ieșirea definitivă a lui Astrov din piesă (actul al IV-lea) te întrebi ce mai poate să urmeze. Visarion are o adevărată
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Marius Manole) și Claudiu (Gabriel Vodnar), au și ei preocupări similare. Pe parcursul drumului spre Brașov, Claudiu se chiar angajează în mai multe schimburi de idei pe tema artei cu Răzvan. Șerban, deși joacă dezinvoltura și frivolitatea, afișându-și cu aparentă nonșalanță homosexualitatea, deși nu împărtășește preferințele muzicale fancy ale celorlalți (lui îi place Madonna), face în mod evident parte dintr-o lume asemănătoare, dintr-un univers social axat pe aceleași coordonate și pe aceleași mecanisme. Or, tocmai acestor oameni care sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
se gândește să le pună în pericol! Despre Pactul Ribbentrop-Molotov, ce să mai vorbim! Apostolii lașității din stânga și din dreapta Prutului, când totuși atacă acest subiect, o fac sotto-voce. Cei de la Chișinău par chiar loviți de o superamnezie și ignoră cu nonșalanță faptul că la Chișinău a fost organizată o Conferință internațională cu tematica: "Pactul Molotov-Ribbentrop și consecințele sale asupra Basarabiei" (Chișinău, 26-28 iunie 1991). Remarcăm că, la reuniunea sus-menționată, au participat, între alții, delegații din SUA, Anglia, Franța, Israel, Polonia, țările
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
câtă miopie, îngustime de vederi, lipsă de orizont și de imaginație se etalau în câmpul diplomatic, cât de puțin se învăța din trecut, cât de adânci erau, de multe ori, discrepanțele dintre realități și percepții în actul diplomatic. Mă revolta nonșalanța, cinismul cu care mari protagoniști ai politicii mondiale își disimulau adevăratele intenții, prezentându-și interesele egoiste drept cerințe ale "comunității internaționale", frecvența cu care statele mici și mijlocii erau silite, sub presiunea celor puternici, să adopte poziții care, pe fond
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]