1,216 matches
-
sensul vieții lea de venit clar după îndelungi îndoieli nu pot spune în ce constă acest sens?)“ (§ 6.521). În acest vag cuprins, pe care îl desco peră viața însăși, se ivește ceea ce nu poate fi spus și, deopo trivă, nonsensul însuși. Doar că, de această dată, nonsensul este departe de înțelesul său neutru, formal, cu care unii logicieni își bat capul dintotdeauna. 16. Lumea variată a nonsensului Mă întorc la una dintre scrierile târzii ale lui Ludwig Wittgenstein, Cercetări filozofice
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
îndelungi îndoieli nu pot spune în ce constă acest sens?)“ (§ 6.521). În acest vag cuprins, pe care îl desco peră viața însăși, se ivește ceea ce nu poate fi spus și, deopo trivă, nonsensul însuși. Doar că, de această dată, nonsensul este departe de înțelesul său neutru, formal, cu care unii logicieni își bat capul dintotdeauna. 16. Lumea variată a nonsensului Mă întorc la una dintre scrierile târzii ale lui Ludwig Wittgenstein, Cercetări filozofice. Aproape cu fiecare fragment autorul caută să
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
peră viața însăși, se ivește ceea ce nu poate fi spus și, deopo trivă, nonsensul însuși. Doar că, de această dată, nonsensul este departe de înțelesul său neutru, formal, cu care unii logicieni își bat capul dintotdeauna. 16. Lumea variată a nonsensului Mă întorc la una dintre scrierile târzii ale lui Ludwig Wittgenstein, Cercetări filozofice. Aproape cu fiecare fragment autorul caută să înțeleagă ce anume se întâmplă cu propozițiile și cuvintele noastre, cum intervin în lumea sensibilă și contingentă a vieții. Acest
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
lui Ludwig Wittgenstein, Cercetări filozofice. Aproape cu fiecare fragment autorul caută să înțeleagă ce anume se întâmplă cu propozițiile și cuvintele noastre, cum intervin în lumea sensibilă și contingentă a vieții. Acest lucru îi permite să vadă mai nuanțat lumea nonsensului, să consemneze cu răbdare aparițiile sale multiple, neașteptate. APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 115 103. Unele apariții ale nonsensului sunt pitorești, precum cele narative, altele stranii, mai ales cele poetice și religioase. Există moduri elevate, subtile, altele inocente. Unele vin cu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
înțeleagă ce anume se întâmplă cu propozițiile și cuvintele noastre, cum intervin în lumea sensibilă și contingentă a vieții. Acest lucru îi permite să vadă mai nuanțat lumea nonsensului, să consemneze cu răbdare aparițiile sale multiple, neașteptate. APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 115 103. Unele apariții ale nonsensului sunt pitorești, precum cele narative, altele stranii, mai ales cele poetice și religioase. Există moduri elevate, subtile, altele inocente. Unele vin cu pretenții docte, de pildă când omul de știință spune ceva precis despre
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
propozițiile și cuvintele noastre, cum intervin în lumea sensibilă și contingentă a vieții. Acest lucru îi permite să vadă mai nuanțat lumea nonsensului, să consemneze cu răbdare aparițiile sale multiple, neașteptate. APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 115 103. Unele apariții ale nonsensului sunt pitorești, precum cele narative, altele stranii, mai ales cele poetice și religioase. Există moduri elevate, subtile, altele inocente. Unele vin cu pretenții docte, de pildă când omul de știință spune ceva precis despre o entitate vagă, indeterminată ca atare
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
timpul nopții. Sau sunt proprii conștiinței mi tice, animiste. Privesc uneori masca omului adult, alteori copilul ascuns sub această mască. După criterii formale, toate ar putea fi respinse, însă nu s ar mai înțelege deloc rostul și situația lor. Multe nonsensuri apar în jargonul privat al filozofiei (Cercetări filozofice, § 119). Unele stau sub aparența sen sului: „Numărul prietenilor mei este n și n2 + 2n + 2 = 0“ (§ 513). Altele vin cu aparența vorbirii clare, ca atunci când cineva spune că „înțelege propoziția «eu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
orice: situația numelui (§§ 39-40), a verbului (§ 391), a inten ției (§ 197), a simțămintelor (§ 246), a credinței subiective (p. 334) etc. Dar mai ales în jocul unor propoziții ce par să aibă sens. Nu ai cum să vezi la fel aceste nonsensuri, căci unele dau culoare vorbirii cotidiene, altele însoțesc idei și imagini științifice. Unele apar în enunțuri metafizice, altele în vise și în povestiri. Să ne gândim, de pildă, cum întro povestire se afirmă că o oală aude și vede, o
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
fi și dacă am gândi că o poveste, întrucât doar imaginează, e străină nonsen sului, am face iarăși din ceea ce socotim realitate un reper 116 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 104. exclusiv. Wittgenstein adaugă întro paranteză: „Nici o poezienonsens nu este nonsens în felul în care este, să zicem, gânguritul unui copil.“ Recitind această spusă, înțelegi că termenul „nonsens“ este acum eliberat de o veche accepțiune, for mală sau indiferentă. În același timp, destule propoziții pe care le socotim cu sens se
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
iarăși din ceea ce socotim realitate un reper 116 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 104. exclusiv. Wittgenstein adaugă întro paranteză: „Nici o poezienonsens nu este nonsens în felul în care este, să zicem, gânguritul unui copil.“ Recitind această spusă, înțelegi că termenul „nonsens“ este acum eliberat de o veche accepțiune, for mală sau indiferentă. În același timp, destule propoziții pe care le socotim cu sens se pot dovedi lipsite de sens. Cel care spune: „Știu la ce mă gân desc“ spune totuși ceva
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
nu poate, de exemplu, să intre în casa lui“ (§ 398). Întrebarea cu privire la cel căruia i ar aparține casa de pe o pânză pictată ratează imediat orice sens potrivit. În alte cazuri, se consideră obiect ceea ce nu poate fi obiect, născânduse atunci nonsensuri naive, ca în spusa: „am o durere în suflet“. Să ne amintim însă un enunț banal: „Cezar APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 117 105. este strateg“, care, pentru Rudolf Carnap, ilustrează perfect ca tegoria propozițiilor cu sens. Ce am putea spune
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
pictată ratează imediat orice sens potrivit. În alte cazuri, se consideră obiect ceea ce nu poate fi obiect, născânduse atunci nonsensuri naive, ca în spusa: „am o durere în suflet“. Să ne amintim însă un enunț banal: „Cezar APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 117 105. este strateg“, care, pentru Rudolf Carnap, ilustrează perfect ca tegoria propozițiilor cu sens. Ce am putea spune acum despre ea? Câtă vreme nu știm dacă Cezar este om sau păpușă de lemn, semn de circulație sau figură logică
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
ea însăși cu sens sau potrivnică sensului. Să adaug, întro paranteză, că ideea va fi reținută mai târziu de unii analiști precum Donald Davidson. Sensul îi apare acestuia asemeni unui rol jucat de un enunț întrun limbaj. La fel și nonsensul. În sine, sensul unui enunț este indeterminat, căci sunt posibile varii modalități de exprimare. Este indecis și neunivoc, neprescris întrun fel sau altul. Poate ieși din aceas tă indeterminare când enunțul este pus în relație cu diferite credințe sau stări
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
semnificativă. Nu ne putem lipsi oricum de ceea ce oferă, de ceea ce lasă să se vadă. Este nefiresc, în acest caz, să disprețuiești metafizica în genere, să fii indiferent la acest exercițiu de reflecție. Wittgenstein se desparte imediat APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 119 107. de cei care consideră metafizica o formă ratată a spiritului.<ref id="108">Cf. M. O’C. Drury, „Gespräche mit Wittgenstein“, în (Hg.) Rush Rhees, Ludwig Wittgenstein. Porträts und Gespräche, ed. cit., p. 119.</ref> În lecturile sale
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
acesta ar putea să o urmeze. 17. Nimic din cele absurde nu ne este străin Să revenim la această lume a vieții, proprie omului, spre a vedea mai în deaproape cum se ivesc în cuprinsul ei ceea ce numim sens și nonsens. Mai întâi, să vedem ce consecințe are o idee susți nută de Heidegger în Ființă și timp, § 32, anume că doar cu privire la ceva propriu omului se poate spune că este cu sens și fără sens („numai Daseinul poate fi cu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
îl întâlnește, poate, ca să spunem așa, să ia cu asalt ființa Daseinului, de pildă evenimente naturale care pot irumpe distru gându ne.“ Astfel de evenimente sau întâmplări nu sunt doar lipsite de sens, ci potrivnice sensului, absurde. APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 121 Cum am putea înțelege aceste distincții care se voiesc totuși destul de ferme, cu granițe sigure? Ne dăm seama că unele expresii pe care le folosim în această discuție pot să genereze oricând dificultăți de înțelegere. Astfel, sinnvoll, „cu sens
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
acum celebră, ar fi fost înțeles ca simplăprezență în paginile lui Kant și ale lui Scheler.<ref id="117">Ibidem, p. 282.</ref> Probabil că nimic nu scapă - nici măcar Dumnezeu - acestui mod de a privi lucrurile. Însă APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 123 112. 113. 114. 115. 116. 117. dacă orice poate fi privit ca simplăprezență, atunci orice poate să apară lipsit de sens și în cele din urmă absurd. Concluzia nu e formulată ca atare de Heidegger, însă ea, dacă e
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
în ce ar consta indiferența ei aparte, cea care va fi considerată în § 32 ca nemijlocit absurdă. De cele mai multe ori se consideră că natura este dată ca atare, dintotdeauna și în ea însăși. Vorbim ușor despre viața APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 125 122. din adâncul ei sau despre acele lucruri care își au proveniența în natură. Ne atrage elementaritatea ei atemporală. Ne lăsăm absorbiți de priveliștile ei mirabile și necuprinse, de acele energii uriașe pe care le ascunde. Însă, la o
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
toate, este ea de înțeles, așa cum ne lasă aceste pagini să o aproximăm? Să admitem că, în primă instanță și cel mai adesea, noi nu întâlnim natura în acest fel. A avea în față doar simpla ei APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 127 prezență, ca și când ar fi străină unor preocupări sau griji ome nești, reprezintă o posibilitate de limită. Cel mai adesea un lucru ne apare în felul a ceva care ne stă la îndemână, care se arată în preocupările noastre întrun
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
și o altă semnificație a cuvântului „absurd“, pe care o întâlnim însă mai rar. Nu mai privește ceva opus sensului, disolutiv în orice privință. Nu poate fi redusă la ceea ce implică ideea de sens, așa cum sunt „lipsă de sens“ și „nonsens“. Cele absurde nu mai păstrează o formă implicită de apartenență la sfera de posibilitate a sensului. Dimpotrivă, această sferă e lăsată acolo unde îi e locul, spre a se recunoaște, dincolo de ea, ceva straniu sau incomprehensibil. Când Kierkegaard vorbește despre
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Iași, 1994, p. 68. Va face trimitere la o celebră spusă atribuită o vreme lui Tertulian, credo quia absurdum, și deopotrivă la unele locuri biblice relevante în această privință.</ref> De această dată, absurdul survine ca limită APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 129 124. a celor cu sens. Transcende sfera comună a sensului și acele preocupări omenești prin care sensul se acordă sau se retrage. Mă gândesc, deopotrivă, la ceea ce se poate descoperi în actul de contemplație (aș îndrăzni să spun „contemplație
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
spuse de Urmuz, să zicem voința de parodiere a noilor științe și filozofii. Sigur, ne putem gândi și la așa ceva, însă nu este decisiv în aceste pagini. Pur și simplu, cuvântul se vede liber și se bucură APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 133 129. în solitudine de această libertate. Însă ce ar spune simțul nostru logic în fața acestei libertăți? Dintru început ar fi cu totul surprins, șocat probabil. Șiar căuta apoi unele refugii, conside rând, de pildă, că nu e vorba decât
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
culoarea verde ca atare). El nu vorbește despre culorile din realitate, ci prin intermediul culorilor utilizate ca simboluri: coerența poetică privește nivelul «sensului», nu nivelul semnificatului și al desemnării.“<ref id="132">Ibidem, p. 274.</ref> Iar nivelul sensului - sau al nonsensului, dacă privim altfel același lucru - cunoaște moduri variate, poetic și ludic, moral, me tafizic, religios etc. Trebuie luată în seamă aici noua diferență pe care Coșeriu o face între desemnare, semnificație și sens. Acesta din urmă e sesizabil la nivelul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
face între desemnare, semnificație și sens. Acesta din urmă e sesizabil la nivelul vorbirii concrete sau al discursului ca atare. Sensul privește „modul de gândire vizat într un enunț corespun zător, este conținutul propriu al enunțului respectiv.“ APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 135 131. 132. 133. Cu alte cuvinte, sensul presupune o atitudine compre hen sivă și nu doar simpla aprehensiune a unui lucru. Presupune nevoia de a lega cuvintele într un anume fel, sub o intenție distinctă de altele, chiar și
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Adică acolo unde, așa cum spune Coșeriu, devine „limbaj absolut“, pură creație de semnificate, unitate nemijlocită a intuiției și expresiei. Cât privește a doua chestiune, nu știu deocamdată cum s ar putea răspunde. Întradevăr, este posibilă exprimarea a APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 137 135. 136. ceva absurd la orice nivel al limbii? Luând în seamă distincția pe care o face Coșeriu între desemnare, semnificație și sens, ce sar putea spune? Absurdul ar surveni la nivelul desemnării, ca incongruență totală între termeni („teorie
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]