1,090 matches
-
Erau „hoți de bună dimineața!“. Deci dimineața ieșeai din casă și el intra pe partea ailaltă. Deci încă nu se..., încă nu ieșise din cameră căldura corpului tău, că el îți lua locul. De multe ori, îți lua ceasul de lângă noptieră, de lângă pat. Tu dormeai acolo și el intra, pac! Ăștia erau hoții care erau, spărgătorii de seifuri, de bănci, de astea... Dar ăștia, ce? Au luat o piatră, au dat într-un parbriz și gata. Vin aicea și-l vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
curaj. Îmi place de tine. Înțeleg ce vrei să spui. Cât mă privește pe mine, te poți uita la tot ce dorești“. 4 Gândacii, muștele și furnicile întreceau cu mult numărul deținuților. Odată am pus un pachet de dulciuri pe noptiera de lângă patul meu să mănânc din ele în timp ce priveam la televizor. Când am întins mâna să mă servesc, am simțit cum ceva mi se plimba pe mână. În câteva secunde, sute de furnici s-au năpustit asupra dulciurilor mele. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
În preajma lui, așa că stau Întinsă În pat, ascultînd cum se ridică și pleacă din cameră. Am de gînd să-l urmez, să-i dau lui Tom micul dejun, dar mă trezesc iarăși, mai tîrziu, Întind amețită mîna după ceasul de pe noptieră și văd că e 11.16. 11.16? Mă holbez la numere În timp ce creierul meu face eforturi să Își repornească conexiunile (așa se Întîmplă cînd adormi la cinci dimineața). 11.16! Sar din pat și dau fuga afară ca să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
rușine pentru ea. Atât de rușine, Încât ani buni se mințise, prefera să creadă că visa doar, un coșmar recurent de care În cele din urmă se eliberase. Ceasul arăta 5.09. De-acum somnul Îi trecuse. Luă cartea de pe noptieră și străbătu Încăperea În vârful picioarelor. Când o deschise, ușa băii scârțâi din țâțâni. Își lipi fața de zăbrelele jaluzelei. Jos În parcare, sub bec, Antonio stătea În mașină. Era așezat pe locul șoferului, cu brațele pe volan și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
I se părea un bărbat fascinant, inteligent și tandru. O amuza felul în care el își răsucea șuvița de păr și se gândea că o face special și freudian, ca artistul care pozează pentru eventualii fani. Ținea romanul lui pe noptieră și-l deschidea din când în când la întâmplare, citea un fragment și apoi îl interpreta ca pe un mesaj al lui Andrei Ionescu pentru ea. Romanul povestea despre un bărbat puternic și irezistibil care își alcătuia pe parcursul romanului un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
prin minte ideea că tînărul Ronan se Întorsese poate pe furiș. Încruntă din sprîncene. Coborî Încet treptele și tocmai dădea colțul scării cînd o mînă deschise În liniște ușa camerei pe care el o părăsise. Intrusul se duse drept la noptieră, spre carafa pentru noapte așezată acolo. O mînă goli În carafă conținutul unei fiole care tulbură imperceptibil apa. În acest timp, bătrînul se Îndrepta spre biblioteca vag luminată. Deschise ușa și simți că-i fuge pămîntul de sub picioare. Cădea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
palid, părul lung și brun plutind În vînt, gîtul căscat și Însîngerat! Apoi imaginea dispăru. Gura bătrînului se deschise, căscîndu-se Într-un țipăt tăcut. Se sufoca. Cu respirația tăiată, cu pieptul parcă strîns de o gheară, se Îndreptă greoi spre noptiera de la căpătîiul patului, scotoci febril prin sertar, scăpă pe jos cîteva pastile pînă ce izbuti să-și strecoare una printre maxilarele Încleștate, apucă cu greu carafa pentru noapte, udă din plin măsuța Încercînd să-și toarne un pahar cu apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
hipnoză... Parcă vrînd să-l contrazică, Pierric se agită, Încerca să apuce ceva, iar chipul lui arăta mînie, descumpănire. Strigă cu vocea aceea de copil: - Bebelușul meu! Vreau bebelușul meu! Bebelușul meu... - Își cere jucăria, cîrpele. Marie le luă de pe noptieră și le puse În brațele lui Pierric, dar, spre uluirea tuturor, acesta le azvîrli fără menajamente. - Nu, nu păpușa, vreau bebelușul meu! Bebelușul pe care l-am găsit, dă-mi-l Înapoi! E al meu! Marie și Lucas schimbară Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lumea nu-l Înfricoșa; era gata să-și ocupe locul În societatea oamenilor. Toate acestea se puteau citi În privirea copilului. Purta o bluză cu guleraș. Timp de mai multe zile, Michel păstră fotografia la Îndemână, sprijinită de lampa de pe noptieră. Timpul e un mister banal și totul e OK, Încerca el să-și spună; privirea se stinge, bucuria și Încrederea dispar. Lungit pe salteaua Bultex, Michel Încerca fără succes să deprindă vremelnicia. Fruntea copilului era Însemnată: o gropiță rotundă, cicatrice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
încordare. M-am gândit că v-ar plăcea... să vă aduc. Nu te uita la Bucuria sexului. Ține-ți privirea sus. Chipul lui Trish se destinde. — Vai, Samantha ! Ești o adevărată comoară ! Las-o jos ! Flutură vag din mână către noptieră. Tocmai pornesc în direcția indicată, când ușa băii se deschide și apare Eddie, care are pe el doar o pereche de boxeri mult prea strâmți, cu pieptul gol și incredibil de păros. Iisuse. Nu știu nici eu cum, dar reușesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ideea că eu mă aflu în dormitorul ei. Nu suntem pudici. OK, sinceră să fiu, mi-ar fi plăcut să fie. Mă apropii cu grijă de pat, trecând peste un sutien de dantelă mov. Găsesc un loc pentru tavă pe noptiera lui Trish, împingând ușor într-o parte o fotografie cu ea și cu Eddie într-un jacuzzi, ridicând pahare de șampanie. Torn ceaiul cât pot de repede și le întind câte o ceașcă fiecăruia. Nu pot să mă uit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
o țin una și bună cu trecutul, cu prigoana, cu răzbunarea. Dădu să se răsucească să vadă de unde vine vocea aceea. Semăna izbitor cu a lui Aznavour, dar n-avea cum să fie a lui. Privi instinctiv spre pleierul de pe noptieră. Un ins, întors cu spatele la ea, încerca să schimbe ceva la butoanele aparatului. - Nu vor deloc să uite, continua să vorbească acela, de parcă ar fi discutat cu pleierul. Se-agață de trecut de parcă mai pot schimba ceva, mai pot învia vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
dacă cineva ca Sgsdgff îmi trece prin pat, devin și mai deprimat. Vrăbiile încep să ciripească drăgăstos în copacul din spatele blocului, iar cântecul lor intră pe geamul crăpat, înduioșând unele femei și făcându-le să-mi lase ceva bani pe noptieră. Le aud cum își trag nasul și închid poșeta, dar rămân nemișcat, cu ochii închiși, scăldat de soarele dimineții. Apoi pantofii lor ticăie de câteva ori, se înfundă puțin în carpetă și răsună în sfârșit din hol. Toate femeile se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
calcule, matrici, nu-ți plac ție lucrurile astea. Dar îți spun ca să am liniște; habar n-ai când ți-or prinde bine. Cine știe, poate că te dai și tu pe brazdă odată și odată. Cheia e în sertarul din noptieră. Dacă oi muri eu, tu s-o iei, să descui dulapul și să păstrezi caietele. Să nu le aruncați. Costine, în caietele alea stă o mare minune. Dar e o minune cu scârț, fiindcă degeaba - uite, să zicem că-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
recepționer, la hamal, trecând prin camerist, casier și administrator. Odăile erau întunecoase și minuscule, fără o altă ventilare, decât niște ferestruici înalte ce dădeau spre piață sau spre râu, și nici alte mobile, decât un pat vechi de fier, o noptieră rablagită și o oală de noapte ciobită și gălbuie. Hainele se atârnau în cuie pe spatele ușii și, ca să te speli, trebuia să cauți la capătul culoarului un closet pestilențial și un duș cu apă noroioasă, adusă direct din râul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
gândea la o eventuală publicare - de ce să publici un roman din care țâșnesc personaje pentru a sta cu tine de vorbă, pentru a te muștrului sau pentru a-ți cere sfaturi? Un roman trebuie să stea pe raft sau pe noptieră, acolo este locul său, trebuie să se umple și de praf după ce l-ai citit, să zacă într-o suferință mută, un roman nu are voie să-și deschidă singur copertele și să lase în libertate personajele. Așa ceva nu se
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
tău e-n pat. Iar al meu ar fi peste tine sau sub tine, numai că acum trebuie să plec, scumpete. Se ridică, își trase pantalonii, apoi luă cămașa de pe jos. În timp ce încheia nasturii, o văzu cum întinde mâna către noptieră pentru a apuca telecomanda. Unii fumează, alții mai beau un pahar, își spuse. Ea privește la televizor după ce face dragoste. E și asta o chestie dată dracului, mai întâi orgasmul și apoi știrile, femeile sunt tot timpul surprinzătoare. Căută din
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
sexuală suplimentară. - Mâine vii? Femeia închise televizorul și ridică un picior în aer, admirîndu-și pulpa și glezna. Se declară mulțumită de ceea ce vedea, apoi murmură: - Dacă ții neapărat... Lăsă haina din mână și își puse hamul. Scoase pistolul din sertarul noptierei, îl introduse în toc și o sărută lung pe gură. Încă mirosea a dragoste. - Da, țin. La aceeași oră. Las cheia sub ghiveci, ca de obicei. Vezi să nu te urmărească scriitorașul tău, în locul lui m-aș prinde de șmecherie
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
înainte ca ochii să-i fie străpuși de lumină cu ace ascuțite. Mai întâi îi strânse, apoi îi deschise încetul cu încetul. Scoase un urlet. Auzit, de data aceasta. Se afla în pat, cu cearceaful strâns sub el, gol pușcă. Noptiera susținea veioza abia aprinsă, numai că lumina ei putea fi caracterizată prin celebra expresie frecție la picior de lemn. Ziuă. Soare dogoritor deasupra capului. Briza mării îi răvășește firele de păr, iar zgomotul valurilor îi gâdilă suprinzător de neplăcut auzul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
hrănesc cu viețile false ale unor oameni care se mint. - Urmează o dizertație pe această temă? Un discurs? Nu, mulțumesc. Cafeaua. Unde e cafeaua mea? Nu ziceai că devii gospodină cu joben? Acum să te văd... - E lângă tine, pe noptieră. Doar știi că mă țin de cuvânt. Cafeaua aburea, avea caimacul gros și un gust formidabil. Fu nevoit să accepte realitatea. Magicianul preparase o cafea exceoțională. - Pot să-mi pun și ultima dorința? - Dacă vrei... - Vreau să dispari, să dau
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
erau vorbe omenești. Chiar dacă păreau În limbaj omenesc, erau traduse din limba vițeilor, a lanului de grâu, a pomilor fructiferi, a tuturor lucrurilor de care se Îngrijea cu atâta sârg peste zi. După mulți ani am descoperit În sertarul de la noptiera lui un caiet cu poezii. Încercase să preschimbe foșne- tul lanului de grâu și zumzetul nevăzut al cosașilor În cuvinte omenești. mi-au dat lacrimile când am găsit caietul. Nu bănui- sem niciodată că tata știa atâtea cuvinte omenești și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
rucsac jegos pe care l-a trântit pe cufărul de lemn sculptat care se afla fața patului meu. — Ai vreun celular la tine ? m-a Întrebat el. FĂră să aștepte să-i răspund, mi-a luat el Însuși celularul de pe noptieră și i-a scos bateria. A deschis ușa șifonierului și a trântit-o imediat la loc, mulțumit - era gol. Apoi a scos din priză cablul telefonului și s-a așezat cu picioarele Încrucișate pe singurul fotoliu care se găsea În
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Îl făcea cu vechiul său personaj mi s-a părut atât de hilar Încât nu mi-am putut reține un surâs. — Îți mărturisesc că nu prea am mai urmărit ce se Întâmplă, am spus eu stingând țigara În scrumiera de pe noptieră și desfăcându-mi părul din turban ca să-l las să se zvânte. Cred că e mai bine ca fiecare să se ocupe de războaiele lui. mai ales când nu Înțelege nimic din ale altora. — Dar eu Înțeleg ! strigă el agitând
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
deja. m-am Întrebat din nou, cu strângere de inimă, care ar fi putut fi cel mai bun plan pentru a doua zi. Camera era de o simplitate elementară. Un pat de o persoană, un fotoliu, o lampă și o noptieră. Cum am intrat, ivan a fixat termostatul la cea mai ridicată temperatură posibil. Apoi și-a scos butelcuța și a mai tras o dușcă. — SĂ nu crezi cumva că sunt alcoolic, dar alcoolul e singu- rul lucru care mă poate
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
erau vorbe omenești. Chiar dacă păreau în limbaj omenesc, erau traduse din limba vițeilor, a lanului de grâu, a pomilor fructiferi, a tuturor lucrurilor de care se îngrijea cu atâta sârg peste zi. După mulți ani am descoperit în sertarul de la noptiera lui un caiet cu poezii. Încercase să preschimbe foșnetul lanului de grâu și zumzetul nevăzut al cosașilor în cuvinte omenești. Mi-au dat lacrimile când am găsit caietul. Nu bănuisem niciodată că tata știa atâtea cuvinte omenești și cu atât
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]